Dosar nr-
Dosar nr-
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.698/CM
Ședința publică din 23 septembrie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier – –
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de:
1. recurentul reclamant-intimat, domiciliat în T,-,.11,.C,.3, județul T, împotriva sentinței civile nr.746 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.3227/2007, precum și împotriva încheierii de ședință din 4.07.2008 pronunțată în cameră de consiliu de îndreptare a erorii materiale pronunțată în același dosar, și;
1. recurentul reclamant-intimat, domiciliat în T,-,.11,.C,.3, județul T, împotriva sentinței civile nr.746 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.3227/2007, precum și împotriva încheierii de ședință din 4.07.2008 pronunțată în cameră de consiliu de îndreptare a erorii materiale pronunțată în același dosar, și;
2. recurenta pârâtă-intimată cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.746 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.3227/2007, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă-intimată dl.avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.35 /12.06.2008, recurentul reclamant-intimat personal.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință, ambele părți depun la dosar concluzii scrise.
Întrebate fiind părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat sau acte noi de depus.
Instanța luând act de declarația părților, că în cauză nu mai sunt alte înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul recurentul solicită cu privire la recursul declarat de recurenta pârâtă SC SA respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.746/032.04.2008 ca temeinică și legală cu privire la capetele de cerere admise de instanța de fond. Obligarea pârâtei la reintegrarea sa pe funcția avută anterior disponibilizării și plata tuturor drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii și până la reintegrarea sa efectivă, inclusiv sporuri, majorări salariale, prime și indemnizații majorate, indexate și reactualizate la data efectuării plății, cu cheltuieli de judecată.
În susținere arată că în cauză, contestația a fost făcută împotriva deciziei nr.1733/22.11.2007 emisă de angajator pe care a primit-o și a contestat- Nu are cunoștință de existența deciziilor nr.62/03.10.2007 și 57/27.09.2007, întrucât nu i-au fost comunicate, dacă s-ar fi comunicat prin poștă le-ar fi primit. Singura decizie de care are cunoștință și pe care contestat-o este decizia nr. 1733/22.11.2007, decizie care figurează și în carnetul său de muncă, celelalte decizii despre care face vorbire recurenta pârâtă, nu sunt menționate în carnetul său de muncă.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de recurenta pârâtă, admiterea recursului declarat de el împotriva hotărârii instanței de fond, casarea încheierii și admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale pronunțate de Tribunalul Tulcea la data de 4.07.2008, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul recurentei pârâte, având cuvântul susține că instanța de fond în mod greșit a apreciat că decizia nr.1733/22.11.2007 reprezintă decizia de în care a contractului de muncă al contestatorului, întrucât decizia prin care s-a hotărât încetarea contractului de muncă este decizia nr.57/27.09.2007, ce a fost comunicată contestatorului la 10.10.2007. Ambele decizii nr.57/27.09.2007 și decizia nr.62/3.10.2007 au fost comunicate contestatorului însă acesta a refuzat primirea lor. Mai arată că, contestatorul susține că nu i-au fost comunicate deciziile respective, însă acestea se află depuse la dosarul de fond, astfel că a luat cunoștință de conținutul acestora și nu le-a contestat conform dispozițiilor legale. Nu se putea dispune reintegrarea contestatorului atâta vreme cât actul de voință exprimat prin Decizia nr.57/2007, nu a fost desființat pe cale judiciară. În concluzie solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate pronunțate de instanța de fond, în sensul respingerii contestației ca nefondată.
Cu privire la recursul recurentului reclamant, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA:
Curtea cu privire la recursurile civile de față;
a declarat recurs la 23 iunie 2008 împotriva sentinței civile nr.746/02.04.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La 28 iunie 2008, a declarat recurs împotriva încheierii din 4 iulie 2008 pronunțată de același tribunal.
La 24 iunie 2008 declarat recurs “” T, recurs ce a vizat sentința civilă nr.746/02.04.2008.
În termenul de motivare a recursului, respectiv la 2.07.2008, “” a depus și alte motive de recurs în afara celor înaintate la data de 24 iunie 2008.
În fapt:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr-, a formulat contestație împotriva deciziei nr.1733/22.11.2007 emisă de SC “” SA T, solicitând: anularea deciziei, reintegrarea în funcția avută anterior concedierii, plata drepturilor salariale începând cu data concedierii și până la reintegrarea efectivă și majorarea salariului cu un procent de 42% începând cu data de 1.11.2007.
În motivare, contestatorul a arătat că emiterea acestei decizii s-a făcut prin nerespectarea prevederilor Legii nr.53/2003 Codul Muncii, respectiv art.62 al.1 și art.62 alin.2.
A menționat contestatorul că în cuprinsul deciziei se vorbește de un proces verbal care s-ar fi încheiat pe data de 14.09.2007, dar decizia nr.1733 se emite pe data de 22.11.2007 deci la un interval de 69 de zile de la data așa zisei constatări a inaptitudinii sale profesionale, despre care el nu are cunoștință.
A precizat contestatorul că art.62 alin.2 prevede că “Decizia se emite în scris și sub sancțiunea nulității absolute, trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă” ori acest drept nu este prevăzut în decizia menționată.
S-a mai arătat că decizia de concediere nu este destul de explicită, așa cum prevede Codul Muncii, nu arată cauzele care au dus la constatarea acelei necorespunderi profesionale, nu specifică dacă salariatul a fost prezent la evaluare, nu se arată criteriile care s-au avut în vedere la luarea acestei măsuri, etc.
A mai precizat contestatorul că nu are cunoștință de existența procesului verbal nr.1411 din 14.09.2007, prin care o așa zisă comisie de evaluare ar fi constatat inaptitudinea sa profesională, nu are cunoștință de existența Deciziei nr.62/03.10.2007, prin care i se comunica efectuarea perioadei de preaviz de 20 de zile lucrătoare, care ar fi expirat la data de 21.11.2007, așa cum se specifica în Decizia nr.1733/21.11.2007. De altfel nici nu aveau cum să-i comunice Decizia nr.62/03.10.2007, deoarece în perioada 01 – 07.10.2007 se afla în concediu medical.
S-a mai arătat că începând cu data de 01.11.2007, conducerea societății a luat decizia majorării salariilor minime în cuantum de 528 lei/lunar la 750 lei/lună, ceea ce însemna că acestea au fost majorate cu un procent de 42%.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe disp. Codului d e procedură civilă, art.112, disp. Codului muncii art.62 alin.1, art.62, alin.2, art.63, alin.2, art.64, alin.1, art.76, art.78 alin.1 și art.223 alin.1 și 2, iar în dovedire a depus la dosarul cauzei adresa nr.1260/2007, cererea înregistrată sub nr.1342/2007, certificatul de concediu medical seria – nr.-, cererea înregistrată sub nr.1560/2007, adresa nr.1353/2007, fluturașii de salariu, precizări, obiecțiuni, extrasul carnetului de muncă, sentința civilă nr.3662/2005 pronunțată de Judecătoria Tulcea, concluzii scrise și decizia civilă nr.105/CM/2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA.
În apărare, intimata a depus la dosarul cauzei:întâmpinare, adresa nr.1260/2007, tichetul recomandatei, procesul verbal înregistrat sub nr.1411/2007, adresele nr.1435/2007 și nr.1510/2007, decizia nr.57/27.09.2007, dovada comunicării, extras din borderou, procesul verbal încheiat la data de 10.10.2007, decizia nr.62/2007, decizia nr.1733/2007, adresele nr.1353/2007 și nr.1661/2007, cererile înregistrate sub nr.1470/2007, nr.1493/2007, nr.1498/2007 și adresa nr.1353/2007, CCM înregistrat sub nr.282/2006, fișa postului contestatorului.
Examinând excepția tardivității, instanța reține următoarele:
Potrivit art.282 alin.1, lit.a, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contract ului individual de muncă.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata a precizat că i-a comunicat contestatorului decizia de concediere nr.57/27.09.2007 și anexele sale în data de 10.10.2007, iar termenul legal de 30 de zile pentru exercitarea contestației, urmând să curgă din acea zi ori, contestatorul nu a formulat în termenul legal contestația referitoare la decizia de concediere nr.57/27.09.2007, prezenta contestație fiind înregistrată tardiv pe rolul instanței, după trecerea termenului de 30 de zile.
Instanța constată că nu contestă decizia nr.57/27.09.2007, așa cum greșit a înțeles societatea intimată, obiectul prezentei cereri fiind contestația formulată împotriva deciziei nr.1733/22.11.2007.
Ori, având în vedere decizia nr.1733 a fost emisă la 22 noiembrie 2007, iar a formulat contestația la data de 20 decembrie 2007, văzând și disp. art.283 alin.1 lit.a din Codul Muncii, instanța constată că a formulat contestația în termenul stabilit de lege și, prin urmare, instanța respinge excepția tardivității ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.746 din 2 aprilie 2008pronunțată de Tribunalul Tulceas -a admis contestația în parte introdusă de reclamantul, împotriva pârâtei SC “” SA
Au fost respinse excepțiile tardivității și inadmisibilității.
S-a anulat decizia nr.1733/22 noiembrie 2007 emisă de SC “” SA T ca nelegală și s-a dispus reintegrarea contestatorului pe funcția avută anterior desfacerii contractului de muncă.
A fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
S-a respins capătul de cerere privind majorarea salariului contestatorului cu procentul de 42% ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin emiterea deciziei nr.1733 din 22.11.2007, intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului începând cu data de 21.11.2007, potrivit art.61 lit.d din Codul Muncii.
Prevederile art.62 al.2 din Codul Muncii, arată că decizia trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute, motivarea în fapt și în drept, precum și precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată șți la instanța judecătorească la care se contestă.
Aceste ultime cerințe, referitoare la consemnarea termenului înlăuntrul căreia se poate contesta măsura concedierii și instanța competentă, nu se regăsesc în decizia contestată, iar sancțiunea prevăzută de lege este nulitatea absolută.
Norma imperativă nu permite o interpretare a acestor dispoziții, astfel că prin prisma calificării date dispoziției contestate, lipsa cerințelor menționate atrage această sancțiune.
Față de aceste considerente, instanța urmează a respinge excepția inadmisibilității acțiunii, a admite contestația în parte și a anula decizia nr.1733/22 noiembrie 2007 emisă de SC “” SA T, ca nelegală.
Potrivit art.78 alin.(1) din Codul Muncii: “În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul”, iar potrivit alin.2 “la solicitarea salariatului, instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere”.
Ori, având în vedere că decizia de concediere este nelegală, văzând și dispozițiile art.78 din Codul Muncii, instanța urmează a dispune reintegrarea contestatorului pe funcția avută anterior desfacerii contractului de muncă și a obliga pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Față de capătul de cerere privind obligarea pârâtei la majorarea salariului contestatorului cu un procent de 42% începând cu data de 1.11.2007, instanța urmează să-l respingă ca nefondat, având în vedere că din probele existente la dosarul cauzei nu rezultă că începând cu data de 1.11.2007, conducerea societății ar fi luat decizia majorării salariilor minime în cuantum de 528 lei/lunar la 750 lei/lună.
1.Critica sentinței prin motivele de recurs formulate de a vizat în esență următoarele:
Instanța de fond a respins ca nefondat capătul de cerere din contestație (cu nr.5) prin care a solicitat obligarea pârâtei la majorarea salariului cu un procent de 42% începând cu data de 01.11.2007, așa cum au fost majorate salariile celorlalți angajați, începând cu data respectivă.
Această majorare de 42% a fost stabilită numai pentru personalul cu cel mult studii medii, salariații cu studii superioare, categorie din care face parte și recurentul a beneficiat de o majorare de 210% începând cu data de 01.10.2007, deci o majorare mult mai consistentă și efectuată cu o lună mai devreme. Este foarte clar că dacă ar fi știut ar fi solicitat această majorare și nu cealaltă.
In aceste condiții, instanța de fond avea obligația să solicite conducere SC SA T să depună la dosar hotărârea sau hotărârile prin care s-au dispus aceste majorări și să dispună în consecință. Iar consecința nu putea fi decât una singură: obligarea pârâtei la majorarea și a salariului recurentului cu un procent de 210% așa cum s-au majorat salariile angajaților cu studii superioare.
Cererea de recurs s-a întemeiat pe dispozițiile art.304 și art.304 indice 1 din Codul d e procedură civilă.
2. Critica încheierii completatoare prin recursul declarat la 28 iulie 2008, vizat în esență următoarele:
La punctul 4 al contestației inițiale, pe lângă obligarea pârâtei la calcularea și plata tuturor drepturilor salariale, începând cu data concedierii și până la data reintegrării, a solicitat salarii, sporuri, majorări salariale, prime, indemnizații, etc.) și reactualizarea lor la data efectuării plății.
În dispozitivul sentinței acest aspect nu se mai regăsește, instanța de fond omițând, din eroare, să-l precizeze.
Așa fiind, s-a adresat cu o cerere aceleiași instanțe, solicitând în temeiul art.281 alin.1 și alin.2 Cod proc3dură civilă îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței. Cererea însă a fost respinsă ca nefondată cu motivația că ce se solicită a fost menționat în dispozitivul hotărârii, problema detalierii provenienței sumelor fiind una de – ceea ce nu este conform cu realitate.
Susține că instanța de fond s-a aflat în eroare și când a menționat temeiul juridic al cererii, în sensul că a formulat cererea de îndreptare eroare materială în temeiul disp. art.281 alin.1 și alin.2 și nicidecum în baza art.271 alin.1 și alin.2 cod pr.civilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7, 8, 9 și art.304 indice 1 cod procedură civilă.
3. Critica sentinței prin motivele de recurs depuse la 24 iunie 2008, respectiv 2 iulie 2008 de către SC SA Tav izat în esență următoarele:
Instanța de fond nu a motivat în fapt și în drept considerentele pentru care a respins excepția inadmisibilității – motiv de recurs formulat în temeiul art.304 pct.7 cod procedură civilă.
Potrivit art.261 alin.1 pct.5 cod procedură civilă, hotărârea judecătorească se dă în numele legii și cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Cu toate acestea instanța de fond a încălcat norma imperativă anterior menționată și nu a justificat în nici un mod argumentele de fapt și de drept care au stat la baza înlăturării excepției de inadmisibilitate invocată de către subscrisa.
După cum rezultă din cuprinsul întâmpinării depusă în prima fază procesuală, SC SA a ridicat excepția inadmisibilității contestației, susținând că acțiunea formulată de nu poate fi soluționată pe fond, întrucât cuprinde o greșeală tehnică procesuală și anume – se solicita anularea unei decizii (nr.1733/22.11.2007) accesorie deciziei principale având ca obiect concedierea propriu-zisă a intimatului, fără a se solicita și însăși anularea deciziei principale (nr.62/03.10.2007).
Or, din considerentele hotărârii recurate nu reiese de ce prima instanță a respins neregularitatea procesuală invocată în cuprinsul întâmpinării, mulțumindu-se doar să respingă, de plano, arbitrar excepția inadmisibilității contestației prin dispozitivul hotărârii, fără a da însă și o motivare juridică corespunzătoare.
Instanța de fond a soluționat greșit și fără motivare excepția inadmisibilității contestației – motiv de recurs formulat în temeiul art.304 pct.9 cod procedură civilă.
Dacă prima instanță ar fi analizat justețea excepției inadmisibilității, atunci ar fi trebuit să admită excepția, pentru următoarele considerente:
Eventuala anulare a deciziei nr.1733/22.11.2007 nu poate atrage și reintegrarea domnului.
Pe cale de consecință, prin contestația formulată intimatul putea obține cel mult ca efect al anulării deciziei nr.1733/22.11.2007, revenirea la situația anterioară emiterii acesteia, respectiv la situația juridică constatată de celelalte două decizii (nr.57/27.09.2007 și nr.62/03.10.2007).
Așa fiind, anularea deciziei nr.1733/22.11.2007 nu poate conduce la reintegrarea intimatului în funcția avută anterior concedierii sale, deoarece, pe de o parte această decizie nu este decizia de concediere propriu zisă, iar pe de altă parte, decizia nr.1733/22.11.2007 constată numai împlinirea perioadei de preaviz și data concedierii efective a intimatului.
Instanța de fond a soluționat greșit excepția tardivității contestației – motiv de recurs formulat în temeiul art.304 pct.9 cod procedură civilă.
Așa cum reiese din cuprinsul acțiunii introductive, domnul a înțeles să critice legalitatea deciziei prin care s-a dispus concedierea sa pe motive de necorespundere profesională – art.61 lit.d) din Codul Muncii.
Or, contestarea deciziei de concediere nr.57/22.11.2007 este tardivă întrucât SC SA a comunicat intimatului decizia de concediere nr.57/27.09.2007 și anexele sale, în data de 10.10.2007, prin procesul verbal încheiat în aceeași și după ce a refuzat să primească comunicarea deciziei prin Poșta Română și Courier.
Prin urmare, intimatul nu a formulat în termenul legal nici o contestație referitoare la decizia de concediere nr.57/27.09.2007, prezenta acțiune fiind înregistrată tardiv (20.12.2007) pe rolul Tribunalului Tulcea după trecerea termenului de 30 zile prevăzut de art.283 pct.1 lit.a din Codul Muncii.
Textul legal permite așadar instanței să dispună reintegrarea salariului, numai ca efect al anulării deciziei care a stat la baza concedierii sale, nici o altă soluție nefiind posibilă și legală.
În drept și-a întemeiat recursul pe disp.art.137 alin.1, art.304, art.312 și art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, art.61 lit.d, art.74, art.78 și art.283 pct.1 lit.a din Codul Muncii.
Recursurile sunt fondate și vor fi admise pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin cererea de chemare în judecată recurentul contestator a investit instanța, printre altele cu următorul capăt de cerere:”obligarea pârâtei la calcularea și plata tuturor drepturilor salariale neachitate (salarii, sporuri, majorări salariale, prime, indemnizații), începând cu data concedierii până la data reintegrării, indexate, majorate și reactualizate la data efectuării plății.
Instanța de fond a soluționat numai în parte acest capăt de cerere, dispunând numai obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă, fără a se pronunța în legătură cu elementele care fac obiectul drepturilor salariale și respectiv acordarea acestora indexate, majorate și reactualizate.
Deși contestatorul a sesizat această omisiune solicitând îndreptarea erorii materiale, prin completarea dispozitivului sentinței în temeiul art.281/2 cod procedură civilă. Tribunalul a respins această cerere cu motivarea că nu este necesar, întrucât aceasta este o chestiune de executare a sentinței civile.
În aceste condiții, s-a ajuns în situația că în legătură cu acest capăt de cerere, Tribunalul nu s-a pronunțat sub toate aspectele, astfel că se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Soluționarea directă a acestui capăt de cerere în fața instanței de recurs ar încălca principiul dublului grad de jurisdicție.
Dar, casarea sentinței se impune și din perspectiva recursului formulat de intimată.
În fața instanței de fond s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepție în legătură cu care Tribunalul nu a argumentat nimic în considerente, deși în dispozitiv a menționat că respinge această excepție.
Nu ne aflăm în fața unei motivări lacunare a hotărârii în raport de această excepție, ci în fața unei nemotivări totale, astfel că instanța de recurs se află în imposibilitate de a analiza criticile din recursul intimatei SC ” “SA în referire la acest aspect.
După cum se poate observa la pagina 3 alin.8, 9, 10 din considerente, deși Tribunalul își expune considerentele în legătură cu necesitatea consemnării termenului înlăuntrul căruia se poate contesta măsura concedierii și instanța competentă, finalizează respingând excepția inadmisibilității acțiunii, deși inadmisibilitatea nu era în legătură cu aceste aspecte, ci în raport de caracterul accesoriu al deciziei nr.1733/22.11.2007, în sensul că actul juridic prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă este decizia nr.57/27.09.2007.
De altfel și contestatorul recurent prin întâmpinarea depusă la instanța de recurs, în raport de motivele de recurs invocate de SC “”SA confirmă că instanța de fond nu a motivat respingerea ei însă a apreciat că nu a fost motivată întrucât a considerat că ea nu există din moment ce prin contestație a arătat că înțelege să conteste doar Decizia nr.1733/22.11.2007.
Pe cale de consecință, pentru a se asigura o judecată unitară litigiului, se impune în lumina dispozițiilor art.312 cod procedură civilă, casarea cu trimitere a hotărârilor atacate în vederea reluării judecății de către instanța de fond.
Casarea este totală întrucât de modalitatea de soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii depinde judecata pe fond a întregii contestații.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile civile declarate de:
2. recurenta pârâtă-intimată cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.746 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.3227/2007.
Casează sentința civilă nr. 746 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.3227/2007 și încheierea de ședință din 4 iulie 2008 pronunțată în cameră de consiliu de îndreptare a erorii materiale pronunțată în același dosar și trimite cauze spre rejudecare aceleași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 septembrie 2008.
Președinte, Judecători,
– – – –
– – – –
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond:
/
Red.dec.jud.-/16.10.2008
Tehmored.gref.RD./4ex./16.10.2008
Data: 27 octombrie 2008
Data: 27 octombrie 2008
Către,
Către,
TRIBUNALUL TULCEA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
SECȚIA CIVILĂ
Ca urmare a deciziei civile nr.698/CM din 23 septembrie 2008 pronunțată de această instanță, vă înaintăm dosarul cu numărul de mai sus privind pe recurentul și intimata pârâtă SC SA T, întrucât a fost casată sentința civilă nr.746/02.04.2008 și încheierea de ședință din 04.07.2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
Ca urmare a deciziei civile nr.698/CM din 23 septembrie 2008 pronunțată de această instanță, vă înaintăm dosarul cu numărul de mai sus privind pe recurentul și intimata pârâtă SC SA T, întrucât a fost casată sentința civilă nr.746/02.04.2008 și încheierea de ședință din 04.07.2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
Dosarul conține 63 de file și are atașat dosarul nr- al Tribunalului Tulcea ce conține 117 file.
Dosarul conține 63 de file și are atașat dosarul nr- al Tribunalului Tulcea ce conține 117 file.
Președinte complet, Grefier,
Președinte complet, Grefier,
