Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 70/CM
Ședința publică de la 24 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier – –
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta – pârâtă SC SRL, cu sediul în,-,.45,.A,.7, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1050/24.09.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata – reclamantă, domiciliată în, str. -, -.A,.19, județul C, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta – pârâtă Actual Mobile SRL, avocat, conform împuternicirii avocațiale nr.-/26.11.2008 – depusă la dosar iar pentru intimata – reclamantă, se prezintă avocat, în baza împuternicirii avocațiale Nr..01.2009, depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Fiind întrebate, părțile, prin reprezentanți arată că nu mai au alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat în cauză.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei – pârâte Actual Mobile SRL, având cuvântul solicită admiterea recursului, cu consecința schimbării hotărârii recurate în sensul respingerii contestației formulate, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la primul motiv de recurs, care se referă la faptul că instanța de fond a constatat în mod greșit neefectuarea cercetării disciplinare prealabile de către angajator, apărătorul recurentei precizează că în cauza dedusă judecății recurenta se află în situația de excepție prevăzută de art. 267 al.3 Codul Muncii:” neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la al.2, fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile”.
Mai arată apărătorul recurentei – pârâte că instanța de fond nu a luat în considerare înscrisurile remise de către angajator. Deși a fost notificată, reclamanta nu s-a prezentat la convocare.
Precizează apărătorul recurentei – pârâte arată că în data de 28.03.2008 angajatorul a emis convocarea în scris către salariat pentru cercetarea disciplinară prealabilă, comunicată contestatoarei în data de 29.03.2008. Angajatorul a uzat de modalitatea comunicării convocării prin curierat rapid, dar contestatoarea a refuzat să semneze de primirea comunicării convocării.
Mai precizează apărătorul recurentei că instanța de fond a apreciat în mod greșit declarațiile olografe ale persoanelor și, în sensul că acestea nu fac dovada convocării pentru cercetarea disciplinară prealabilă. Aceste declarații s-au încuviințat de către instanță în probațiune pentru a face dovada faptului că la ora stabilită în convocare pentru cercetarea disciplinară prealabilă, contestatoarea nu era prezentă.
Instanța de fond nu s-a pronunțat nici asupra înscrisului proces – verbal datat 31.03.2008 întocmit de către angajator prin care se reține lipsa salariatei la cercetarea disciplinară pentru care fusese convocată cât și incidența art. 267 al.3 Codul Muncii.
Apreciază apărătorul recurentei că instanța de fond a constatat în mod greșit nelegalitatea emiterii deciziei sancționatorii pe perioada concediului medical, în considerarea art. 60 Codul Muncii. Totodată, instanța de fond ignoră recunoașterea la interogatoriu a contestatoarei ce vizează afirmația acesteia în ceea ce privește neprezentarea către angajator a vreunei dovezi privind starea de graviditate anterior desfacerii contractului de muncă.
Precizează de asemenea apărătorul recurentei că din analiza întregului material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cadrul motivelor de recurs, rezultă că angajatorul a îndeplinit toate condițiile prevăzute de dispozițiile legale în vederea emiterii unei decizii temeinice și legale.
În consecință, apărătorul recurentei solicită admiterea recursului, cu consecința schimbării hotărârii atacate.
Apărătorul intimatei, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Solicită apărătorul intimatei respingerea primului motiv de recurs invocat, întrucât recurenta își contrazice apărarea din fața instanței de fond.
Mai arată apărătorul intimatei că recurenta se prevalează de dispozițiile art. 267 al.3, deși la fond a afirmat că s-a efectuat cercetarea prealabilă.
Consideră apărătorul intimatei că se încearcă să se arate că s-a făcut convocarea contestatoarei.
Precizează apărătorul intimatei că, chiar dacă s-ar reține inexistența unui motiv obiectiv pentru care contestatoarea nu s-a prezentat, să se aibă în vedere certificatul medical.
Solicită avocat să se aibă în vedere toate înscrisurile depuse de angajator, din care rezultă că nu s-a făcut cercetare prealabilă.
Cu privire la celălalt motiv de recurs, apărătorul intimatei arată că s-a făcut dovada că reclamanta a prezentat un certificat medical emis de medicul de familie.
Consideră apărătorul intimatei că emiterea unei dispoziții de concediere, în cazul în care angajatul a făcut dovada, se sancționează cu nulitatea deciziei de concediere.
În concluzie, apărătorul intimatei solicită respingerea recursului, ca nefundat, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Curtea cu privire la recursul civil de față;
Actual Mobile SRL a declarat recurs la 3 decembrie 2008 împotriva sentinței civile 1050/24.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt;
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 22.04.2008, a solicitat în contradictoriu cu intimata SC SRL, anularea deciziilor nr.2 /31.03.2008 și nr.3/31.03.2008 ca nelegale si netemeinice, repunerea părților în situația anterioară conform art. 78 alin 2 Codul Muncii, plata drepturilor salariale inclusiv a concediului medical indexate si reactualizate la zi de la data emiterii deciziilor si până la efectiva reintegrare si plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că a fost angajata intimatei în funcția de vânzătoare conform contractului individual de muncă nr. 4 /01.09.2007 înregistrat la. C, sub nr. – din 10.09.2007; la începutul lunii martie 2008, contestatoarea a anunțat-o pe patroana intimatei de faptul că este însărcinată, aceasta agreând diminuarea programului de muncă stabilit inițial 8- 18 la intervalul 11-16.
În data de 28.03.2008 întrucât nu se simțea bine, contestatoarea s-a prezentat la medicul de familie care i-a eliberat un certificat de concediu medical, în perioada 28.03.-31.03.2008, concediu medical prezentat patroanei în aceiași dată însă aceasta a considerat că nu este suficient și că este necesară eliberarea unui alt certificat de concediu medical.
În data de 29.03.2008 deși se convenise anterior în sensul de a nu se mai prezenta la serviciu, contestatoarea a fost anunțată telefonic de către patroană să se prezinte la locul de muncă întrucât ar exista un control de la., motiv pentru care în jurul orelor 10, contestatoarea s-a prezentat la locul de muncă iar patroana a plecat foarte repede.
Deși nu s-a efectuat nici un control, patroana a revenit foarte agitată în jurul orelor 13, spunându-i contestatoarei să plece; în jurul orelor 13,30 în aceiași zi prin curierat rapid contestatoarei i-a parvenit deciziile contestate si înscrisurile atașate contestației.
Referitor la decizia nr.2 /31.03.2008 în care s-a dispus concedierea contestatoarei datorită desființării postului de vânzătoare, motivat de dificultățile financiare, s-a arată că motivul cuprins în decizie este nefondat cât timp conducerea intimatei nu a dezbătut situația economico – financiară a societății si nu s-a constatat faptul că societatea trece printr-o perioadă economică dificilă.
S-a menționat faptul că nu s-au efectuat lucrări de achiziție de tehnologie care să determine suprimarea postului contestatoarei – singurul angajat la acel punct de lucru, reorganizarea în acest caz nefiind efectivă, reală si serioasă, nu a fost respectat termenul de preaviz de 15 zile și de asemenea, decizia nu cuprinde temeiul în drept al măsurii luate și nici calea de atac și instanța competentă împotriva acestei decizii.
Referitor la decizia nr.3/31.03.2008, s-a arătat că nu s-a efectuat cercetarea prealabilă disciplinară, că la acea dată a fost prezentă la locul de muncă și deși s-a confirmat acest aspect, în cuprinsul procesului verbal se atestă în fals faptul că a fost convocată în scris în vederea participării la cercetare pentru a putea să-și formuleze apărări.
S-a invocat nulitatea absolută a deciziei motivat de faptul că angajatorul a cunoscut anterior emiterii deciziilor starea de graviditate contestatoarei. Anexat contestației se depun înscrisuri; contractul individual de muncă al contestatoarei, certificat de concediu medical, dovada plății drepturilor salariale pentru luna martie 2008, deciziile nr.2 și nr.3/31.03.2008, notificarea nr.3/31.03.2008 și procesul verbal încheiat la 31.03.2008.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației motivat de faptul că durata timpului de lucru a contestatoarei a fost de 8 ore pe zi, repartizat în intervalul 9-17, salariata absenta frecvent de la locul de muncă, lăsând punctul de lucru nesupravegheat, fapt ce reprezintă o abatere disciplinară și care a determinat încetarea contractului individual de muncă.
Prin notificarea din 28.03.2008, primită de contestatoare la 29.03.2008, intimata a convocat-o pe contestatoare la data de 31.03.2008, ora 13,30, la locul de muncă comunicându-i fapta de care se face vinovată – părăsirea locului de muncă, notificarea fiind semnată de administratorul intimatei.
Contestatoarea nu s-a prezentat în urma convocării astfel că sancțiunea disciplinară a fost aplicată fără efectuarea cercetării disciplinarea prealabile, în condițiile art. 267 alin. 3 Codul Muncii. Se precizează că decizia nr.3/ 31.03.2008 respectă în integralitatea dispozițiile art. 268 alin2 Codul Muncii, decizie ce a fost comunicată contestatoarei prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire.
Referitor la decizia nr. 2/31.03.2008 s-a arătat că este lipsită de efecte juridice, fiind revocată prin decizia nr. 3/31.03.2008, singura care a atras încetarea contractului de muncă si a produs efecte juridice, fiind înregistrată la.M Constanta.
Referitor la concediul medical, intimata a arătat că la data de 02.04.2008, contestatoarea a făcut o solicitare pentru a i se elibera o copie după ordinul de plată, a contribuțiilor societății către S, anexat acelei cereri a depus si o adeverință medicală care atesta faptul că este însărcinată în 8 săptămâni.
Potrivit ordinului nr. 233/2006 anexa 2 art. 9, certificatele de concediu medical se eliberează numai pe bază de adeverință de la plătitor iar în condițiile în care contestatoarea a solicitat o copie la data de 02.04.2008, certificatul medical invocat nu poate face dovada incapacității temporare de muncă în perioada 28.03.-31.03.2008, astfel încât să devină incidente disp.art.60 alin.1 lit. a Codul Muncii.
Prin sentința civilă nr.1050/24.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a dispus admiterea contestației formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
A dispus anularea deciziilor nr.2/31.03.2008 și nr.3/31.03.2008 emise de intimată.
A dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior emiterii deciziilor.
A fost obligată intimata către contestatoare la plata drepturilor salariale cuvenite acesteia începând cu data desfacerii contractului individual de muncă și data reintegrării efective, la plata contravalorii concediului medical efectuat în perioada 28.03.2008- 31.03.2008.
A fost respinsă cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Pentru a dispune astfel instanța a avut în vedere următoarele:
Din probele administrate nu rezultă dificultățile menționate în cuprinsul deciziei, reorganizarea pe care o prevede legiuitorul nu este dovedită ca fiind efectivă, reală si serioasă: nu au fost depuse organigramele anterioare și ulterioare și statul de funcțiuni pentru a se demonstra reducerea efectivă a acestui post; nu a fost depusă o analiză economică efectuată de un specialist care să ateste situația economică, reală, dificilă din punct de vedere financiar a unității.
Decizia nu cuprinde temeiul de fapt si de drept referitor la măsura dispusă și nu a fost înregistrată la.M C pentru a produce efecte juridice față de contestatoare, astfel că instanța a apreciat că decizia este lovită de nulitate.
În ceea ce privește decizia nr.3 /31.03.2008: deși se susține de către intimată că a efectuat cercetarea prealabilă disciplinară prin faptul că a notificat-o pe contestatoare la 28.03.2008, să se prezinte la 31.03.2008 la punctul de lucru, fila 44 din dosar reprezentând această convocare, nu există dovada primirii acestei convocări de către contestatoare.
Depozițiile martorilor și, din data de 31.03.2008, nu pot constitui declarații relevante și care să fi dat posibilitatea legală intimatei să procedeze la emiterea deciziei de concediere pe motive disciplinare în lipsa cercetării prealabile disciplinare.
Sancționarea disciplinară a unui salariat se va face obligatoriu în condițiile în care angajatorul îl convoacă în scris pentru cercetarea prealabilă disciplinară, salariatul având posibilitatea să se prezinte si să-și expună apărările, punctul de vedere referitor la acuzațiile ce i se aduc sau să nu se prezinte, caz în care angajatorul este îndreptățit să emită decizia și în condițiile neefectuării cercetării prealabile.
În speța de față, în aceeași zi angajatorul a emis două decizii de concediere dar cu temeiuri diferite, respectiv pe reducerea postului deținut de contestatoare motivat pe dificultățile financiare ale societății, cât timp aceasta se afla în concediu medical, a doua decizie vizând o sancționare disciplinară, cea mai drastică, motivat de abaterile disciplinare repetate, comise de contestatoare, la acea dată contestatoarea fiind de asemenea în concediu medical dovedit.
În ceea ce privește concediul medical, certificatul depus la fila 9 dosarului, respectă pe deplin normele de emitere și se referă la intervalul 28-03-31.03.2008, fiind pe deplin valabil.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat ca nelegale ambele decizii motiv pentru care a dispus anularea acestora cu toate consecințele ce decurg din aceasta: reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior, plata drepturilor salariale cuvenite de la data emiterii deciziilor si până la reintegrarea efectiv și plata concediului medical efectuat în perioada 28.03.-31.03.2008.
S-au respins pretențiile reclamantei ce vizează obligarea intimatei la cheltuieli de judecată ca nedovedite întrucât la dosarul cauzei nu a fost depusă dovada efectuării acestor cheltuieli.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
1. Instanța de fond a constatat în mod greșit neefectuarea cercetării disciplinare prealabile de către angajator în condițiile art. 267 al.1 Codul muncii.
În cauza dedusă judecății recurenta angajator se află în situația de excepție prevăzută de art.267 al.3 Codul muncii prin neprezentarea salariatului la convocare fără un motiv obiectiv, ceea ce îndreptățește angajatorul la aplicarea sancțiunii fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.
Drept urmare, la data de 29.03.2008 angajatorul, prin persoana împuternicită a convocat în scris pe salariat în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, comunicare ce s-a efectuat prin ” Rapid”(RO COURIER), însă salariata a refuzat primirea înscrisului.
Instanța de fond nu a luat în considerare înscrisurile remise de către angajator vizând comunicare convocare salariat și în consecință a aplicat greșit textul de lege.
De asemenea nu a analizat răspunsurile la interogatoriu ale contestatoarei, prin care aceasta recunoaște că adresa de convocare i-a fost comunicată prin sistemul poștei rapide.
Tribunalul a apreciat în mod greșit declarațiile olografe ale persoanelor și, datate 31.03.2008, ora 13,30, în sensul că acestea nu fac dovada convocării pentru cercetarea prealabilă disciplinară.
Hotărârea atacată nu analizează relevanța Procesului – Verbal datat 31.03.2008 întocmit de către angajator, prin care se reține lipsa salariatei la cercetarea disciplinară pentru care fusese convocată, cât și incidența art. 267 al.3 Codul muncii.
Tribunalul constată în mod greșit nelegalitatea emiterii deciziei sancționatorii pe perioada concediului medical în considerarea art. 60 codul muncii și nu ia în considerare înscrisurile depuse în apărare de intimată, prin care se face referire la situația de fapt.
La data de 02.04.2008, ulterior emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă, contestatoarea realizează o solicitare de eliberare a unei copii după ordinul de plată, a contribuțiilor către CAS, anexând cererii și adeverința medicală care atestă faptul că este însărcinată în 8 săptămâni.
În cauza de față nu s-au adus dovezi certe din care să rezulte că salariata a adus la cunoștința angajatorului faptul că se află în incapacitate temporară de muncă.
își invocă propria culpă prin lipsa încunoștiințării angajatorului despre existența incapacității temporare de muncă anterior emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Recursul nu este fondat.
Curtea analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs o va menține pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
de lege incidente în cauză;
Art. 267(3) Codul muncii dispune:
“Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condițiile prevăzute la alin.(2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile”.
Art. 60(1) lit.a din codul muncii dispune:
“Concedierea salariaților nu poate fi dispusă:
a) pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii.
La data de 28.03.2008 salariata, însoțită de martora s-a prezentat la locul de muncă în vederea depunerii certificatului medical care atestă împrejurarea că este însărcinată, însă patroana a refuzat să-l primească, contestându-i valabilitatea, întrucât nu a fost emis de un medic specialist.
Deși cunoștea faptul că salariata se află în posesia unui certificat medical, angajatorul, în aceeași zi 28.03.2008 a emis o notificare pe adresa salariatei, în vederea cercetării disciplinare, indicând drept termen 31.03.2008.
Refuzul salariatei de a se prezenta la cercetare nu atrage incidența dispozițiilor art. 267 al.3 Codul muncii întrucât lipsa salariatei este pe deplin justificată, ea fiind determinată de un motiv obiectiv și anume starea de boală, împrejurare pe care angajatorul a cunoscut-o foarte bine.
Nefiind aplicabile disp.art. 267(3) din codul muncii angajatorul nu putea trece la efectuarea cercetării disciplinare în lipsa salariatului care a lipsit în mod justificat.
Finalitatea dată de legiuitor art. 267(3) din codul muncii nu este aceea de a asculta efectiv salariatul, ci de a evita eventualele abuzuri pe care angajatorul le-ar putea face dacă sancționarea salariatului nu ar fi condiționată de o procedură prealabilă, în care este inclusă și ascultarea salariatului.
Este cert că textul (ar. 267 din codul muncii ) dă satisfacție binecunoscutului drept la apărare, consacrat de normele internaționale și de Constituția României.
Astfel, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacră prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare( art.6 pct.2 lit.c).
Constituția Europeană din 2004 prevede dreptul fiecărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să o afecteze în mod nefavorabil(art.II -101, pct.2 lit.a).
Convenția nr.158 din anul 1982 privind concedierea a Organizației Internaționale a nu-l obligă pe lucrător să se apere nici în fața angajatorului care urmează să-l concedieze disciplinar(art.7) și nici în fața unei instanțe după ce i s-a aplicat sancțiunea disciplinară a concedierii(art.8 paragraf 3).
Doctrina a statuat în mod constant că numai neprezentarea salariatului fără motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancționarea fără efectuarea cercetării prealabile.
Iată deci că lipsa salariatei la cercetarea disciplinară din 31 martie 2008 este deplin justificată, iar analiza Procesului Verbal întocmit în aceeași zi nu este în măsură să aducă nimic nou în sprijinul susținerilor și criticilor formulate de recurentă, pentru simplul motiv că prin acest înscris se constată neprezentarea la cercetare fără a rezulta și motivul.
În mod legal a reținut Tribunalul Constanța nelegalitatea emiterii deciziei pe perioada concediului medical în considerarea dispozițiilor art. 60 din Codul muncii.
Împrejurarea că la data de 02.04.2008 respectiv după emiterea deciziei de desfacere a contractului de muncă, a depus salariata adeverința medicală care atestă faptul că este însărcinată în 8 săptămâni se datorează împrejurării că angajatorul a refuzat primirea certificatului medical din 28.03.2008 cu motivația că nu emană de la medicul specialist, deși din cuprinsul acestui certificat seria – nr.- rezultă că acesta este eliberat de medicul specialist medicină de familie, medicină generală, ecografie generală.
Acest certificat nu numai că exista la data de 28.03.2008(fiind acordat în această zi pentru perioada 28-31 martie 2008), dar a și fost prezentat angajatorului în prezența martorei.
Pe cale de consecință, hotărârea pronunțată de Tribunalul Constanța, deși motivată în mod succint, a sancționat în mod corespunzător decizia de concediere emisă de angajator prin anularea acesteia, astfel că recursul va fi respins ca nefondat, în baza art. 312.pr.civ. sentința pronunțată fiind legală și temeinică.
Cu toate acestea, cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu disp.art. 274.pr.civ.va fi respinsă întrucât intimata nu a depus dovezi în legătură cu aceste cheltuieli, împuternicirea avocațială nefiind însoțită de chitanță onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta – pârâtă SC SRL, cu sediul în,-,.45,.A,.7, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1050/24.09.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata – reclamantă, domiciliată în, str. -, -.A,.19, județul C, ca nefondat.
Respinge cererea de obligare a recurentului la cheltuieli de judecată, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.02.2009.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond:;
Red.dec.-jud./06.03.2009
– gref. –
2 ex./09.03.2009
