DECIZIA CIVILĂ NR.709/2008-
Ședința publică din data de 30 aprilie 2008
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta contestatoare -, domiciliată în S M,-,. 111, județul S M, în contradictoriu cu intimata SC SA, cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței civile nr. 15/D din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurentei contestatoare –lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 33/17.10.2007 emisă de Baroul Maramureș -Cabinet Individual, precum și reprezentantul intimatei SC SA S, -, în baza delegației din 30.04.2008, emisă de intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Reprezentantul intimatei depune la dosar întâmpinare, care se comunică cu reprezentantul recurentei contestatoare.
Părțile întrebate fiind, arată că nu mai au alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei contestatoare solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, respectiv modificarea în întregime a hotărârii pronunțate de instanța de fond cu consecința admiterii contestației, așa cum a fost formulată, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului promovat de partea adversă ca nefondat, menținerea hotărârii recurate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 15/D din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatoarea -, în contradictoriu cu intimata, împotriva Deciziei nr. 31805/20.07.2007 emisă de intimată.
Fără cheltuieli de judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 31.805/20.07.2007 emisă de intimată, contestatoarei i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă, în temeiul dispozițiilor art. 51 lit. a și art. 264 alin. 1 lit. f Codul muncii, începând cu data de 23.07.2007. Pentru aplicarea acestei sancțiuni, în sarcina contestatoarei s-a reținut săvârșirea de către aceasta a următoarelor abateri disciplinare: lipsa contractului de mandat pentru agentul SC SRL; nerecuperarea penalităților de întârziere la decontare și a sumei de 6.722,73 lei reprezentând prime încasate și nedepuse de către agentul menționat; nerespectarea obligației de inventariere lunară a agenților; lipsa unui număr de 30 de contracte de mandat de la sediul Sucursalei SMd eși agenții respectivi figurau ca fiind activi; lipsuri în gestiunea sucursalei și nerespectarea normelor interne ale societății. În drept, se reține că aceste fapte constituie încălcări ale prevederilor de Serviciu nr. -/20.11.2006, ale evidențelor contabile – și de plan – pct. 6, 7, 9, sarcini generale 2, 3, 7, precum și ale prevederilor IL-18 Evidență și control – Documente și imprimate cu regim special.
Contestatoarea, începând cu data de 20.11.2006 și până la 23.07.2007 a deținut funcția de director al SC SA – Sucursala S În această calitate, potrivit de Serviciu nr. 36739/20.11.2006 avea ca atribuții, printre altele acelea de a organiza, coordona și conduce activitatea sucursalei și luarea măsurilor de gospodărire judicioasă a patrimoniului, precum și de apărare a acestuia, răspunde de existența registrelor prevăzute de lege și corecta lor evidență, se obligă să-și realizeze norma de muncă și celelalte sarcini ce decurg din funcția deținută și să răspundă de îndeplinirea lor față de conducerea societății (cap. VIII. Sarcini generale, pct. 2, 3, 7 și 9). De asemenea, potrivit cap. IV din aceleași sarcini, pct. 6, 7 și 9 mai avea ca atribuții organizarea și urmărirea respectării Regulamentului cu privire la circuitul imprimatelor cu regim special, de a organiza și supraveghea efectuării inventarierii lunare a imprimatelor cu regim special aflate în gestiunea sucursalei și trebuia să urmărească decontarea sumelor încasate din primele de de către colaboratori la termenele stabilite.
Prin decizia contestată s-a reținut neîndeplinirea de către contestatoare a acestor obligații profesionale. Susținerile contestatoarei și argumentele aduse în sprijinul cererii sale, unele nu sunt probate, iar altele nu au relevanță în soluționarea cauzei, din considerentele ce urmează a fi evocate și reținute de prima instanță.
Potrivit Raportului de Control nr. 1216/11.07.2007 al Intern al Sistemului de Management al Calității la Sucursala SMa societății intimate s-au constatat o serie de nereguli și încălcări ale regulilor și activităților de management și marketing, perioada supusă controlului fiind 01.12.2006-10.07.2007, perioadă în care contestatoarea deținea funcția de director.
În acest raport se menționează că toate neconformitățile enunțate au caracter major și sunt datorate managementului defectuos și a lipsei de implicare în activitate a directoarei. O parte din aceste “neconformități” sunt reținute ca fiind abateri disciplinare ale contestatoarei, în decizia atacată.
În ce privește apărările formulate de contestatoare raportate la gestionarea agentului SC SRL s-a apreciat că nu sunt de natură să înlăture răspunderea acesteia. Nu are relevanță faptul că după efectuarea controlului și după aplicarea sancțiunii disciplinare au fost depuse la sediul sucursalei contractul de mandat și sumele datorate de acesta. Din Raportul de control nr. 413/08.03.2007 (fila 3) rezultă că aceleași nereguli în legătură cu gestionarea agentului SC SRL au fost constatate și cu prilejul controlului efectuat în perioada 06.03.2007-08.03.2007, contestatoarea nefăcând dovada că ar fi depus toate diligențele ce-i incumbau în calitate de director pentru înlăturarea deficiențelor constatate cu acel prilej.
S-a apreciat că nu are relevanță nici care dintre angajații din subordine avea ca atribuții de serviciu inventarierea angajaților și a polițelor de asigurare și cine era gestionarul acestora deoarece contestatoarea, în calitate de director, avea atribuții de coordonare, organizare, conducere și gospodărire judicioasă a sucursalei, având obligația de a se asigura de corectitudinea în îndeplinirea obligațiilor de serviciu de către angajații din subordine.
Abaterile disciplinare reținute în sarcina contestatoarei au fost probate de către intimată și se constituie în încălcări ale atribuțiilor de serviciu, încălcări care, raportat la obiectul de activitate al intimatei și la funcția deținută de către contestatoare, s-au apreciat ca fiind suficient de grave pentru determina concedierea ca sancțiune disciplinară. Din această perspectivă nu a avut relevanță împrejurarea că, contestatoarea nu a mai fost sancționată disciplinar întrucât, potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 1 lit. a din Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive ce țin de persoana salariatului în cazul în care acesta a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate.
Tribunalul a mai reținut că nu are relevanță nici calificativul (9,30) obținut cu prilejul evaluării performanțelor individuale având în vedere că după această evaluare, s-a constatat că activitatea sa concretă, practică, prezintă serioase deficiențe.
Tot sub aspectul aplicării sancțiunii disciplinare nu a prezentat relevanță notificarea demisiei de către contestatoare, întrucât potrivit art. 79 alin. 5 din Codul muncii, demisia nu poate înlătura răspunderea salariatului pentru faptele săvârșite în timpul executării contractului de muncă, iar pe durata preavizului, contractul individual de muncă continuă să își producă efectele. Textul de lege menționat nu face distincție după felul răspunderii (disciplinară, materială, etc.) și, pe de altă parte abaterea a fost constatată, iar sancțiunea aplicată în termenele prevăzute de lege, încadrându-se înăuntrul termenului de preaviz de 30 de zile prevăzut prin art. 79 alin. 4 Codul muncii.
Din considerentele de fapt și de drept evocate, având în vedere și dispozițiile art. 61 lit. a, art. 263 și următoarele din Codul muncii, instanța a respins contestația.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate de către intimată.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termen legal, recurs contestatoarea, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii contestației formulate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenta critică sentința pentru nelegalitate arătând în esență că soluția instanței de fond fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv art. 266 din Codul muncii, nefiind îndeplinite condițiile și criteriile prevăzute de acest text de lege prin aplicarea unei sancțiuni disciplinare.
Consideră că instanța a interpretat eronat atât dispozițiile legale cât și probele administrate în cauză cu privire la starea de fapt.
Prin întâmpinare, intimata SC SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat deoarece motivele invocate de recurentă sunt neîntemeiate, prin soluția pronunțată instanța de fond analizând corect atât dispozițiile legale, inclusiv art. 266 Codul muncii, cât și probele administrate.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, văzând și actele dosarului conform art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Criticile aduse sentinței prin motivele de recurs sunt neîntemeiate, soluția pronunțată de instanța de fond, de respingere împotriva contestației împotriva deciziei de concediere fiind legală și temeinică, bazată pe aprecierea corectă a probelor administrate și a dispozițiilor legale.
Decizia nr. 31805 din 20.07.2007 contestată de către recurentă, cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 62 al. 1 și 2 și art. 74 din Codul muncii, respectiv motivarea în fapt concedierii prin descrierea faptei care constituie abatere disciplinară și temeiul de drept al concedierii art. 51 al. 1 și 264 lit. 7 din Codul muncii.
Potrivit art. 263 al. 1 din Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este definită la art. 263 al. 2 din Codul muncii ca fiind o faptă în legătură cu și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat. Prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă, aplicabil ordinele și dispozițiile legale ale conducătorului ierarhic.
În acest sens art. 264 din Codul muncii prevede sancțiunile disciplinare ce le poate aplica angajatorul iar art. 266 prevede circumstanțele ce trebuie avute în vedere la individualizarea sancțiunii disciplinare aplicate. Sub sancțiunea nulității absolute Codul muncii prevede la art. 267 obligativitatea efectuării de către angajator a cercetării disciplinare precum și condițiile de fond și formă ale acestei cercetări.
Corect a reținut instanța de fond că în raport de aceste dispoziții legale dispoziția de sancționare disciplinară nr. 31805 din 20.07.2007 emisă de SC SA și prin care s-a aplicat contestatoarei sancțiunea de desfacere disciplinară a contractului de muncă în temeiul art. 51 lit. a coroborat cu art. 264 lit. f din Codul muncii este legală și temeinică, în cuprinsul deciziei fiind cuprinse faptele reținute în sarcina contestatoarei ca fiind abateri disciplinare constatate prin Raportul de și Nota de constatare nr. 1216/11.07.2007 constând în încălcări ale sarcinilor de serviciu nr. 36739/20.11.2006.
Cum intimata a probat în instanță abaterile reținute în sarcina contestatoarei prin decizia contestată, susținerile recurentei cu privire la greșita stabilire a stării de fapt sau cu privire la nelegalitatea soluției pronunțate de instanța de fond sunt neîntemeiate, instanța analizând corect toate probele administrate, inclusiv în raport de dispozițiile art. 266 din Codul muncii.
Faptul că contestatoarea a semnat cu obiecțiuni Raportul de audit sau Nota de constatare este irelevant în condițiile în care abaterile disciplinare constând în încălcări ale atribuțiilor de serviciu stabilite prin sarcinile de serviciu nr. 36739/20.11.2006, rezultă din probe, la fel de irelevante fiind și susținerile contestatoarei cu privire la remedierea ulterioară a neregulilor constatate prin Raportul de audit.
Cum individualizarea sancțiunii disciplinare este atributul exclusiv al angajatorului conform art. 263 al. 1 Codul muncii, aprecierile recurentei cu privire la înțelesul dispozițiilor art. 61 alin. 1 lit. a cu referire la gravitatea abaterii disciplinare sunt irelevante în condițiile în care din probele administrate rezultă existența abaterilor disciplinare enumerate în cuprinsul dispoziției de sancționare disciplinară.
Ori, este evident că sancțiunea disciplinară intervine atunci când sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare așa cum sunt prevăzute la art. 263 al. 2 din Codul muncii, art. 266 din Codul muncii stabilind doar circumstanțele care trebuie avute în vedere de angajator la stabilirea și individualizarea sancțiunii aplicabile în cazuri particulare.
Față de cele reținute, instanța de recurs constată că motivele de recurs sunt nefondate, astfel că în temeiul art. 312 al. 1 raportat la art. 304 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, menținând în totalitate sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta contestatoare -, domiciliată în S M,-,. 111, județul S M, în contradictoriu cu intimata SC SA, cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței civile nr. 15/D din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
– judecători fond –
Melita
– redactat decizie – judecător – 29.05.2008
– dactilografiat grefier -29.05.2008-2 ex.
