ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
TARȚA
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul – împotriva sentinței civile nr. 1170 din 5 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, având ca obiect litigiu de muncă – contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamantul recurent și reprezentantul pârâtei intimate Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 martie 2008, reclamantul recurent a depus la dosar, prin registratura instanței, un înscris emanând de la Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului România – Comitetul Director Central T, din care rezultă că dipoziția de concediere este abuzivă și nelegală.
La termenul de azi, reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar în copie, graficul privind programarea activității pe luna iunie 2007, din care un exemplar se comunică și reclamantului recurent.
La întrebarea instanței, reprezentantul pârâtei intimate arată că planificarea se se face la sfârșitul lunii precedente, pentru luna următoare, ținându-se cont de propunerile care se fac, iar graficul este afișat la poartă, pentru ca angajații să ia la cunoștință.
În replică, reclamantul recurent arată că planificarea inițială, conform căreia era programat pentru a face serviciul de pază în ziua de joi dimineața a fost modificat în cursul lunii iunie 2007, iar el nu a știut că trebuia să intre în pază la data de 20 iunie 2007 la orele 19:00.
Întrebat fiind reclamantul recurent cine ar fi trebuit să intre în pază la data de 20, ora 19:00, nu poate să răspundă. Afirmă că și-a notat într-un carnețel la începutul lunii iunie datele și orele la care a fost planificat să intre în serviciul de pază, însă nu-l are asupra sa.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia și în consecință reangajarea pe postul din care a fost concediat, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând contravaloarea transportului la instanță.
Reprezentantul pârâtei intimate pune concluzii în sensul respingerii recursului și solicită menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1179 din 5 nov.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a respins contestația formulată de contestatorul – în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI M, având ca obiect contestație decizia de sancționare.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că rin p. dispoziția 371/26.07.2007, emisă de intimată, s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă a contestatorului, în temeiul art. 264 alin. 1 lit.f Codul muncii.
La baza emiterii deciziei a stat referatul nr. 6185/27.06.2007 și raportul Comisiei de Disciplină nr. 7225/25.07.2007.
S-a ținut cont și de faptul că, anterior, contestatorul a mai fost sancționat pentru abateri disciplinare cu reducerea salariului pe o lună cu 5%, apoi cu reducerea salariului pe o perioadă de 3 luni cu 10% iar la data de 16.01.2007 a dat un angajament prin care a consimțit că la următoarea abatere disciplinară să i se desfacă contractul individual de muncă. S-a reținut în sarcina contestatorului că în data de 20.06.2007 la ora 22 s-a prezentat la serviciu în stare de ebrietate, în condițiile în care prezența sa la serviciu trebuia să se facă la ora 19.
Potrivit dispoziției art. 268 (1) Codul muncii, aplicarea sancțiunii disciplinare trebuie făcută în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii.
În speță abaterea a fost săvârșită la data, de 20.06.2007 și a fost adusă la cunoștința conducerii intimatei prin adresa Centrului de Îngrijire și Asistență de sub M nr. 860/26.06.2007 înregistrată la intimată sub nr. 6185/27.06.2007.
Astfel s-a constatat că decizia contestată, fiind emisă la data de 26.07.2007 este în cadrul termenului legal prevăzut de art. 268 (1) Codul muncii.
În conformitate cu dispozițiile art. 268 (3) Codul muncii, decizia se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii.
Nerespectarea acestui termen nu se sancționează cu nulitatea deciziei.
Potrivit textului legal amintit, decizia își produce efecte doar de la comunicare.
Coroborând susținerile contestatorului cu recunoașterea intimatei, la data emiterii deciziei de concediere, contestatorul se afla în concediu de odihnă.
Potrivit dispozițiilor art. 60 (1) lit. i, concedierea salariaților nu poate fi
dispusă pe durata efectuării concediului de odihnă.
Este unanim acceptată ideea în doctrină și jurisprudență, că această dispoziție legală vizează concedierea efectivă, respectiv producerea efectului deciziei de concediere și nu vizează data emiterii deciziei.
Astfel în speță, decizia s-a emis pe durata concediului de odihnă, dar nu și-a produs efecte decât după efectuarea concediului.
În ce privește încălcarea dispozițiilor art. 268 (2) lit. c Codul muncii, instanța a apreciat că această susținere a contestatorului este neîntemeiată.
La art. 4 din dispoziția 371/26. 07.2007 (fila 14 ) se consemnează: “Apărarea formulată de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, în sensul că nu a știut programul de lucru, a fost înlăturată întrucât s-a constatat că graficul de serviciu (program de lucru) era și este afișat la poartă și conform fișei postului trebuia și putea să-l consulte”.
Față de considerentele de fapt și de drept reținute, instanța a apreciat că nici unul din motivele de nulitate invocate de contestator nu sunt întemeiate și deoarece motive de netemeinicie nu au fost invocate, s-a respins contestația.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul -, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul anulării deciziei de concediere, să se dispună reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior și obligarea pârâtei la plata salariilor calculate până la reintegrare.
În motivele de recurs arată vă a desfășurat activitate de paznic la Centrul de Îngrijire Socială de sub M până în 16 aug. 2007, când s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Consideră că decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă este lovită de nulitate absolută, conform dispozițiilor art.76 din muncii, dacă a fost luată în timp ce salariatul se afla în concediu de odihnă.
Arată că prin dispoziția nr.371/26.07.2007 și nr.25/2007 emise de către Direcția Generală de Asistență Socială, a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului de muncă conform prevederilor art.264 alin.1 lit.f din Codul muncii.
Decizia de sancționare nr.371/2007 este ilegală deoarece nu prevede data de la care se desface contractul de muncă, după care s-a emis dispoziția nr.25 din 15.08.2007, prin care se arată că i se desface contractul de muncă, începând cu data de 16.08.2007.
Decizia de concediere a avut în vedere mai multe acte de constatare (proces verbal, referat, rapoarte) nu i s-au adus la cunoștință anterior emiterii deciziei ori o dată cu decizia de desfacere, acestea fiind predate doar la instanță.
Referitor la neprezentarea la serviciu în data de 20.07.2007, arată că nu a avut cunoștință că este de serviciu în acea noapte.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamant, Curtea reține următoarele:
Este de știut că potrivit dispozițiilor art.37 muncii, drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc prin lege, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și a contractelor individuale de muncă, iar potrivit art.39 alin.2 din același cod, salariatului îi revin în principal mai multe obligații printre care cea de a realiza norma de muncă sau după caz, de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului, obligația de a respecta disciplina muncii și de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum și în contractul individual de muncă.
În cazul din speță s-a dovedit că la data de 20.06.2007, reclamantul care îndeplinea funcția de paznic la Centrul de Îngrijire și Asistență de Sub M, deși era de serviciu, s-a prezentat cu întârziere la ora 22,00 în stare de ebrietate, în condițiile în care prezența la serviciu trebuia să se facă la ora 19.
Justificarea făcută de către reclamant, în sensul că nu ar fi cunoscut faptul că la acea dată era de serviciu nu poate fi acceptată, dovedit fiind faptul că programarea activității de pază se face la sfârșitul lunii precedente pentru luna următoare, iar graficul de serviciu se afișa la poartă pentru ca angajații să ia la cunoștință programul lor de serviciu.
În acest sens s-a dovedit că și în luna iunie 2007 s-a procedat la fel, astfel că apărarea reclamantului nu poate fi primită.
A mai susținut reclamantul că de fapt chiar în dimineața zilei când se susține că el trebuia să fie de serviciu ar fi fost modificată programarea, însă nu a dovedit cu nimic acest lucru și chiar mai mult întrebat fiind nu a fost în măsură să indice numele angajatului care ar fi trebuit să între la serviciu de pază, conform afirmațiilor sale.
Cum potrivit dispozițiilor art.263 muncii angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica potrivit legii sancțiuni disciplinare, iar faptele comise de reclamant întrunesc condițiile abaterii disciplinare, definită în alin.2 al articolului arătat, se constată că în mod legal instituția pârâtă a dispus sancționarea reclamantului cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
De altfel, măsura dispusă de pârâtă se justifică cu atât mai mult că reclamantul nu se află la prima sa abatere el mai fiind sancționat disciplinar așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Constatând așadar că sub aspectul tuturor criticilor ce i-au fost aduse, sentința atacată este legală și temeinică raportat și la dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul – împotriva sentinței civile nr. 1179 din 05 noiembrie 2007 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Adrian Repede Ioan
– – – – – – –
GREFIER
Red.AR
Dact./2ex.
17.04.2008
