ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.747/CM
Ședința publică de la 20 octombrie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier – –
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta – contestatoare, domiciliată în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.1675/07.07.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata – pârâtă SC PUBLICE SA, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 14.10.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 16.10.2008 și la data de 20.10.2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Contestatoarea a chemat în judecată pe intimata SC ” PUBLICE” SA T, solicitând anularea ca netemeinică și nelegală a deciziei de concediere nr.14/11.02.2008, reangajarea pe vechea funcție, plata drepturilor salariale pe toată perioada de timp până la reangajare, precum și plata unor daune morale de 10.000, lei.
În motivarea contestației, a arătat că în urma unor sesizări a unor asociații non profit din T, la data de 3.01.2008 s-a efectuat un control de către acestea împreună cu reprezentanții organelor de poliție și sanitar-veterinare, prilej cu care s-au constatat o serie de nereguli, dispunându-se și închiderea adăpostului de animale.
După efectuarea controlului, conducerea societății, a alungat-o pe contestatoare fără nici un motiv din punctul de lucru fiind probabil nemulțumită de faptul că s-a permis accesul poliției în adăpost.
A mai precizat contestatoarea că inițial a fost trimisă la Secția de măturat strada, iar în locul său au fost angajate alte persoane.
În apărare, intimata a formulat întâmpinare, arătând că asociația care a pătruns în incinta unității, fără a respecta prevederile legale, nu a solicitat accesul în adăpost, însă au reușit să pătrundă în incintă cu concursul reclamantei care și-a depășit astfel atribuțiile prevăzute în fișa postului.
A mai susținut intimata că din pontajul lunii ianuarie 2008 și din referatul nr.224/17.01.2008 întocmit de domnul, rezultă că reclamanta nu s-a prezentat la muncă în perioada 11-31.01.2008.
Prin sentința civilă nr. 1675/07 iulie 2008 Tribunalul Tulceaa respins contestația intrusă de contestatoarea și a respins cererea de acordare a daunelor morale, ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele aspecte:
Contestatoarea a fost angajată în cadrul societății intimate ca salubrizor în cadrul compartimentului gestionare și supraveghere fără stăpân cu un program de muncă de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână.
Prin decizia nr.14/11.02.2008 angajatorul a hotărât concedierea disciplinară a contestatoarei în baza art.264 al.1 lit.f din Legea nr.53/2003, reținând în sarcina acesteia că în ziua de 3.01.2008 a permis intrarea în incinta adăpostului de animale fără, stăpân din, a doi agenți de poliție din cadrul Biroului Poliției și a unui reprezentant teritorial Tulcea al, fără a anunța conducerea societății și începând cu data de 10.01.2008 nu s-a mai prezentat la muncă.
Din fișa postului, instanța a reținut obligația contestatoarei de a anunța imediat pe șeful secției domeniu public, cu privire la vizitele ce se fac la adăpostul de animale fără stăpân, de către persoanele din afara societății.
Aceasta nu trebuia să permită accesul în interiorul adăpostului a persoanelor din afara societății dacă nu sunt însoțite de șeful secției domeniul public sau de un împuternicit al acestuia, obligații pe care contestatoarea le cunoștea așa cum rezultă din nota explicativă de la fila 14 din dosar.
Faptul că pe data de 3.01.2008 un echipaj de poliție însoțit de vicepreședinta asociației ” natura” a intrat în adăpost pentru a face niște verificări cu acordul contestatoarei, fără ca aceasta să solicite în prealabil acordul șefului său constituie o încălcare a atribuțiilor din fișa postului.
Trecând peste faptul că echipajului de poliție îi era permis accesul în adăpostul pentru animale, imputabil contestatoarei, rămâne permiterea accesului terței persoane care, așa cum a relatat martorul, nu avea voie să intre în adăpost și căreia accesul nu îi era permis în baza protocolului de colaborare de la filele 52 – 55 din dosar (prin care s-a convenit asupra unor alte aspecte privind protecția animalelor), așa cum s-a invocat.
Contestatoarea a încălcat astfel obligațiile impuse prin fișa postului și a săvârșit abaterea disciplinară constând în refuzul nejustificat de a îndeplini sarcina trasată de șeful direct sau ierarhic superior.
Potrivit notei interne nr.185/15.01.2008, constituie abateri disciplinare refuzul nejustificat de a îndeplini sarcina trasată de șeful direct sau ierarhic superior și lipsa nemotivată de la program trei zile consecutive pe lună.
Cât privește absentarea nemotivată de la program în perioada 11-31.01.2008, aceasta a fost probată de intimată cu foaia colectivă de prezență, precum și cu declarațiile martorilor audiați. Începând cu data de 11.01.2008 contestatoarea a fost anunțată să se prezinte la locul de muncă repartizat măturătorilor de stradă, însă aceasta nu s-a mai prezentat deloc, astfel că intimata a luat măsura sancționării sale.
Chiar dacă a considerat că schimbarea locului și felului muncii nu este corectă, contestatoarea avea obligația să se prezinte în continuare la locul de muncă, având posibilitatea ca eventual să conteste această măsură.
Întrucât cele două fapte ale contestatoarei au fost săvârșite de aceasta și constituie abateri disciplinare, instanța a respins contestația ca nefondată.
S-a respins cererea de acordare a daunelor morale ca nefondată întrucât contestatoarea nu a făcut nici o probă în sensul că,i-ar fi fost aduse prejudicii vizând onoarea, demnitatea, reputația sau prestigiul profesional sau moral.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta contestatoare care a formulat următoarele critici:
– Instanța a interpretat greșit probele din dosar si in raport de acest aspect, recurenta arată că fișa postului nu i-a fost niciodată adusă la cunoștință de unitate, nu este semnată de aceasta și a fost întocmită pro-cauza.
– Prezenta reprezentanților poliției în unitate și accesul s-a făcut in baza dispozițiilor legii nr. 205/2004 iar contestatoarea nu avea cum să le interzică accesul.
Din probe rezultă că îndepărtarea salariatului este legată de evenimentele din 3.01.2008 când organele de control au sancționat conducerea unității pentru neregulile constatate.
– Greșit a reținut instanța că nu s-au justificat absențele de la locul de muncă, în condițiile în care conducerea unității i-a interzis contestatoarei accesul în unitate și nu i s-a adus la cunoștință care este noul loc de muncă.
Când a aflat că urmează să fie schimbat locul de muncă, contestatoarea a formulat o cerere la 11.01.2008 prin care a arătat că nu este de acord cu această măsură și înainte de a i se comunica un răspuns, s-a luat măsura desfacerii contractului de muncă, fără a se efectua vreo cercetare disciplinară.
Ancheta cu privire la evenimentele din 03.01.2008 a avut loc la 30.01.2008 iar concedierea s-a dispus cu 20 de zile mai devreme de a se face ancheta.
Pentru toate aceste aspecte, recurenta solicită admiterea recursului si modificarea sentinței în sensul admiterii contestației.
Prin întâmpinare intimata și-a precizat poziția procesuală în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Arată intimata că din nota explicativă dată cu ocazia cercetării disciplinare, rezultă faptul că fișa postului i-a fost adusă la cunoștința contestatoarei astfel că în mod greșit se susține că această fișă a postului nu a fost primită.
Mai arată intimata că, în mod corect instanța de fond a reținut lipsa nejustificată a contestatoarei de la program în condițiile în care nu a contestat schimbarea locului de muncă.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 14/11.02.2008 s-a dispus desfacerea contractului individual de al recurentei iar motivele care au stat la baza deciziei au fost:
– încălcarea sarcinilor de serviciu prin faptul că a permis intrarea în incinta adăpostului de animale fără stăpân, a doi agenți de politie din cadrul Biroului Politiei și a unui reprezentant teritorial Tulcea al A, fără a fi anunțată conducerea unității.
– absențe nemotivate începând din data de 10.01.2008.
Cât privește prima abatere, recurenta precizează că accesul organelor de poliție în incinta adăpostului, este reglementată de lege iar printre sarcinile de serviciu ale recurentei nu se numără și aceea de a interzice accesul acestora.
Mai susține că, reprezentanții intimatei au permis de mai multe ori accesul reprezentanților asociației ” natura” să viziteze adăpostul iar recurenta afirmă că nu i s-a adus la cunoștința că aceste vizite puteau fi făcute doar pana la data de 31.12.2007.
Potrivit art. 26(2) din Legea nr. 205/2004 republicata, organele de politie au acces în incinta adăposturilor de animale și fără acordul directorilor, în cazul în care aceștia nu sunt ai animalelor, pot efectua controale și pot cere informații și documente necesare controlului.
Pentru controlul efectuat în adăpostul de animale al SC Pulice SA la 03.01.2008, organele de poliție nu aveau nevoie de acordul nimănui, iar acțiunea se încadra în limitele legii, deoarece aceasta societate asigura adăpost animalelor fără stăpân si nicidecum nu are in proprietate aceste animale.
Dealtfel, la 11.01.2008 prin Protocolul de colaborare încheiat între Federația Română pentru protecția și controlul animalelor reprezentată de vicepreședintele Asociației ” natura” și IPJ T, s-a agreat ideea organizării de acțiuni și controale în locurile despre care se dețin date ca animalele sunt supuse la rele tratamente.
Prin urmare, reclamanta nu avea cum să interzică accesul organelor de poliție sau a persoanelor care le însoțeau atâta vreme cât însuși legiuitorul permite acest lucru.
Dealtfel, șeful de secție al acestei societăți a declarat in calitate de martor, ca a permis accesul vicepreședintelui Asociației ” natura”, doamna -, dar numai până la 31.01.2007, fără a preciza daca acest termen a fost adus și la cunoștința celorlalți salariați.
Reprezentantul acestei asociații a făcut o vizită la adăpostul de câini fără stăpân în data de 30.12.2007 și a constatat că cei fără stăpân erau în număr foarte mare și “se mâncau între ei”, ceeace a determinat-o să ceara ajutorul unui echipaj de poliție pentru a face o altă vizită la 03.01.2008.
Așadar, nu se poate reține această abatere disciplinară, atâta vreme cât reclamanta nu putea limita accesul organelor de politie în adăpost câtă vreme acest drept este recunoscut prin lege și nici al vicepreședintelui Asociației ” natura” din moment ce această persoană a avut acces in instituție în baza acordului dat de șeful de secție (aspect recunoscut de acesta), iar termenul limită 31.12.2008, când expiră acest acord, nu a fost adus la cunoștința reclamantei.
Cât privește cea de a doua abatere disciplinară Curtea constată din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor audiați în cauză, că directorul Asociației i-a interzis accesul reclamantei în unitate și fără a se emite vreo decizie privind schimbarea locului de muncă, acesteia i s-a comunicat prin ceilalți salariați că trebuie să se ocupe de curățenie.
Ori in condițiile în care reclamanta nu a fost primită la locul de muncă pentru care avea contract de muncă, nu se poate reține împrejurarea că aceasta a absentat nemotivat.
În aceste condiții, reclamanta s-a adresat conducerii unității, în scris, la data de 11.01.2008 prin care solicita lămuriri cu privire la locul său de muncă, dar nici la aceasta cerere nu i s-a răspuns, singura decizie primită, fiind aceea de desfacere a contractului de muncă.
Mai mult decât atât, martorii au arătat că pe postul reclamantei au fost angajate alte doua persoane, prin urmare, nu se poate reține nici desființarea locului de muncă și nici diminuarea activității care ar fi putut justifica redistribuirea personalului existent.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, motiv pentru care va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată în sensul admiterii contestației și anulării deciziei nr. 14.01.2008 emisă de intimată, cu obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite de la data de 10.01.2008 până la reintegrare.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței cu privire la daunele morale solicitate de reclamantă, deoarece probele administrate nu fac dovada că reclamantei i-au fost lezate onoarea, demnitatea, reputația sau prestigiul profesional.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta – contestatoare, domiciliată în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.1675/07.07.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata – pârâtă SC PUBLICE SA, cu sediul în T,-, județul
Modifică în parte sentința, în sensul că admite contestația în parte.
Anulează decizia 14/11.02.2008, dispune reintegrarea la același loc de muncă, cu obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale cuvenite de la 10 ianuarie 2008 până la reintegrarea efectivă.
Menține dispozițiile instanței referitoare la daunele morale.
Obligă intimata la 5000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 octombrie 2008.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond:; Șt.
Red.dec.- jud.-/19.11.2008
Tehnoredact- gref. –
4 ex./20.11.2008
