Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.801/CM
Ședința publică de la 11 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier – –
Pe rol, soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientul, domiciliat în M,-, -. A, etaj 2,. 10, județul C, în contradictoriu cu intimataSC M SA, cu sediul în M,-, județul C, având ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 104/CM din 19 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru revizuientul, procurist, conform procurii existente la dosar(fila 43), iar pentru intimata SC M Industries SA, d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 338/2008, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul pricinii și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
După referatul grefierului de ședință;
Reprezentantul revizuientului depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri(159 file), într-un singur exemplar.
Instanța aduce la cunoștința reprezentantului revizuientului că înscrisurile trebuie depuse în dublu exemplar pentru a fi comunicate și intimatei.
Apărătorul intimatei M Industries solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a lua cunoștință de înscrisuri.
Instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitate apărătorului intimatei să ia cunoștință de înscrisuri.
La reluarea cauzei, se prezintă revizuientul, personal iar pentru intimată, avocat.
Intimata, prin apărător precizează că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a studia înscrisurile depuse la dosar de către revizuient și nici nu dorește comunicarea acestora.
Părțile precizează că nu mai au alte cereri, probe de formulat în cauză.
Instanța luând act că părțile nu mai au a lte cereri, excepții de ridicat sau probe de administrat în cauză, în baza art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire formulată.
Revizuientul, având cuvântul solicită admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.
Precizează revizuientul că, ulterior pronunțării hotărârii au fost descoperite fapte și împrejurări noi ce nu au fost în considerație de către instanțele de judecată și în baza cărora consideră că se poate dovedi netemeinicia hotărârilor tribunalului Constanța și a deciziei Curții de APEL CONSTANȚA.
Mai arată revizuientul că desfacerea contractului de muncă a avut loc înainte de finalizarea cercetării penale.
Totodată, precizează revizuientul că hotărârea tribunalului Constanța și decizia Curții de APEL CONSTANȚAs -au întemeiat pe declarația mincinoasă a martorului și a persoanelor care au efectuat cercetarea disciplinară de desfacere a contractului de muncă, persoane care erau angajate ca și revizuientul la
Mai solicită revizuientul să se constate că nici unul din cei 6 șefi nu a confirmat că a făcut nereguli și nu au fost aduse probe clare. Arată că s-au mai făcut greșeli în ceea ce privește declarația martorului, căruia nu i s-a luat declarație în scris.
Revizuientul solicită admiterea cererii de revizuire, reangajarea sa pe postul deținut anterior, cu obligarea intimatei la plata sporului de conducere și a primelor de Paști și C, precum și a bonurilor de masă.
Apărătorul intimatei M Industries solicită respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, având în vedere că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 322.pr.civ.
Precizează apărătorul intimatei că instanța a avut în vedere ordonanța de la urmărire penală la care se referă revizuientul și acesta nmu reprezintă un înscris nou.
Totodată, apreciază apărătorul intimatei că nu sunt îndeplinite nici dispozițiile prevăzute de art. 322 pct.4 pr.civ. invocate ca motive în cererea de revizuire, întrucât susținerile revizuientului nu sunt demonstrate.
Solicită avocat respingerea cererii de revizuire, cu obligarea revizuientului la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare atât cu privire la inadmisibilitatea cererii de revizuire cât și pe cererea de revizuire.
CURTEA:
Curtea, cu privire la cererea de revizuire de față;
a formulat cerere de revizuire la 26.03.2008 împotriva deciziei civile nr.104/CM/2008 a Curții de APEL CONSTANȚA.
În fapt;
a declarat recurs la data de 1 octombrie 2007 împotriva sentinței civile nr. 1371 din 24 august 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr.104/CM/19.02.2008 Curtea de Apel Constantaa respins, ca nefondat recursul civil formulat de reclamantul, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC M SA și a obligat reclamantul la 700 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, Curtea a avut în vedere următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat constatarea nulității absolute a deciziei de concediere pentru următoarele motive: nu este descrisă fapta care constituie abatere disciplinară, decizia nu este motivată în fapt, nu sunt indicate motivele de înlăturare a apărărilor formulate în timpul cercetării disciplinare, nu a fost convocat în scris pentru a fi audiat, i-a fost încălcat dreptul la apărare iar pe fondul cauzei a solicitat a se avea în vedere că nu se face vinovat de faptele care i se impută.
În aceste condiții, motivele de recurs care vizează nulitatea absolută a deciziei cu mențiunea că acesta nu îndeplinește cerința prevăzută de textul de lege cu privire la semnarea măsurii luate de către persoanele cu atribuții în acest sens, respectiv președintele, vicepreședintele sau o persoană desemnată de către aceștia conform art. 5.10 din Regulamentul de Ordine Interioară, exced petitului acțiunii.
Instanța de recurs a reținut că la termenul din 1 iunie 2007, în fața instanței de fond, reclamantul a solicitat instanței să pună în vedere pârâtei să facă precizări cu privire la persoanele care au dreptul să semneze dispoziția de desfacere a contractului de muncă, fără a arăta utilitatea acestor probe și fără a invoca excepția nulității absolute în forma în care a criticat sentința prin motivul acesta de recurs, astfel că aceasta apare ca o cerere nouă formulată direct în calea de atac a recursului.
După termenul de judecată din 1 iunie 2007, până la judecata în fond, au mai fost acordate trei termene de judecată iar reclamantul reprezentat de avocat nu a înțeles să invoce nulitatea absolută a deciziei pentru acest motiv și nici nu a mai insistat pentru depunerea precizărilor solicitate la data de 1 iunie 2007.
S-a constatat că pe decizia contestată apare explicit calitatea semnatarilor iar ca dovadă că recurentul cunoaște numele acestora o reprezintă faptul că în chiar cuprinsul motivelor de recurs arată că a obținut de la societate o caracterizare semnată de aceeași persoană care a semnat decizia.
În lipsa unei cereri legal formulate, de înlocuire a sancțiunii cu una mai ușoară, instanța de fond nu se poate pronunța din oficiu întrucât s-ar încălca principiul disponibilității părților, principiu care guvernează procesul civil.
În referire la susținerea recurentului care vizează omisiunea instanței de fond de a se pune în discuția contradictorie excepția decăderii din dreptul de a mai aplica sancțiunea cu privire la cel de-al doilea motiv pentru care a fost sancționat petentul, s-a arătat că părțile au formulat concluzii în ședința de judecată din 24 august 2007, concluzii care sunt cuprinse în practicaua sentinței civile ce face obiectul prezentei analize (fila 1 verso), astfel că nu se impune casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecarea fondului, așa cum a solicitat recurentul.
În referire la celelalte critici, Curtea a reținut următoarele:
Se susține că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a probatoriilor administrate și a aplicat greșit legea și cu privire la nulitatea deciziei de desfacere a contractului de muncă motivat de împrejurarea că din cuprinsul acestei dispoziții au fost înlăturate apărările recurentului petent în sensul că acesta își recunoaște chiar și parțial fapta.
Critica este nefondată întrucât recunoașterea parțială a faptei este în legătură cu promovarea lui deși cunoștea faptul că i-a creat probleme în ultima lună înainte de evaluare.
Recurentul își exprimă nemulțumirea și față de împrejurarea că nu a avut un timp rezonabil pentru a contacta un avocat care să-i reprezinte interesele pe perioada cercetării disciplinare, or, aceasta nu este un motiv de nulitate absolută a cercetării.
S-a apreciat că dreptul la apărare nu a fost încălcat întrucât, așa cum se poate observa din înscrisurile depuse la dosarul de fond, cercetarea disciplinară nu s-a finalizat la prima convocare din 4 septembrie 2006, nici la a doua din 6 septembrie 2006 sau la a treia, pe 12 septembrie 2006 ci pe data de 13 septembrie 2006.
Mai mult, pe invitația din 6 septembrie 2006, i se comunică în mod explicit că una din faptele cercetate este modalitatea de evaluare în vederea promovării efectuate în luna aprilie 2006 iar la cererea angajatului de a se prezenta cu un avocat, s-a acordat termenul din 12 septembrie 2006.
În cauză, nu se poate vorbi despre îngrădirea în vreun mod a dreptului la apărare, contestatorul având posibilitatea să se prezinte cu un avocat, cercetarea disciplinară fiind amânată de trei ori.
Nu s-a putut reține nicio culpă în sarcina angajatorului în legătură cu o eventuală încălcare a dreptului la apărare întrucât salariatul este cel care până la urmă nu s-a prezentat cu un avocat.
Pe fondul cauzei recurentul consideră soluția criticabilă apreciind că angajatorul a aplicat sancțiunea disciplinară cea mai gravă, fără însă a ține cont de reglementările prevăzute de art. 266 Codul muncii, în conformitate cu care aplicarea oricărei sancțiuni se face numai după ce s-au verificat împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul de vinovăție a salariatului și eventualele sancțiuni disciplinare.
Din întregul material probator administrat pe parcursul cercetării disciplinare rezultă că salariatul se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în decizie, fapte care sunt sancționate cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
De altfel, una din faptele reținute în decizie și anume aceea de a pretinde foloase necuvenite de la angajații din subordine este dovedită și de Ordonanța dată de procurorul de caz în dosarul nr. 732/P/2006, care, la pronunțarea soluției, a reținut că “învinuitul a pretins denunțătorilor și câte o cutie de vin în valoare de 700.000 – 800.000 lei fiecare întrucât a acordat calificative favorabile acestora pentru acordarea grilei la salariu și că a primit de la aceștia în ziua de 20 aprilie 2006 suma de 1.000.000 lei și, respectiv suma de 500.000 lei în locul cutiilor de vin”.
Această ordonanță a procurorului nu a fost desființată, astfel încât faptele reținute și dovedite rămân câștigate și pentru prezentul litigiu.
Împrejurarea că fapta nu are gravitatea unei infracțiuni nu exonerează de răspundere în raportul juridic de muncă.
Recurentul își exprimă dezaprobarea și față de practica prin care, prin regulamentul intern sau prin contracte colective de muncă încheiate la nivel de unitate, în mod aprioric, unei anumite abateri disciplinare concrete și predeterminate i se asociază sancțiunea concedierii disciplinare.
Instanța a constatat că Regulamentul intern, cât și contractul colectiv de muncă, nu au fost anulate, ele există în forma în care au fost depuse în fața instanței de fond, astfel încât nu este posibilă cenzurarea unor dispoziții valabile în fața instanței de recurs.
În consecință s-a apreciat că instanța de fond în mod corect a reținut că nu va putea reevalua sancțiunea aplicată, prerogativa disciplinară fiind acordată exclusiv angajatorului.
Critica deciziei prin motivele de revizuire s-a întemeiat în esență pe următoarele temeiuri:
Ulterior pronunțării hotărârii au fost descoperite fapte și împrejurări noi ce nu au fost luate în considerație de instanțele de judecată la datele pronunțării sentinței civile și deciziei Curții de APEL CONSTANȚA și pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârilor tribunalului Constanța și a deciziei Curții de APEL CONSTANȚA.
Faptele și împrejurările neluate în calcul și neținându-se cont în luarea hotărârilor sunt actele întocmite de organele de specialitate prevăzute în art. 200, 201 alin.1, alin.2 lit.A,B, art. 202, 203, 204 din Cod Procedură Penală pe baza cărora se poate dovedii netemeinicia deciziei nefondată și irevocabilă a procesului.
Hotărârea tribunalului Constanța și a deciziei Curții de APEL CONSTANȚAs -a întemeiat pe declarația mincinoasă a martorului, a persoanelor care au efectuat ancheta disciplinară de desfacere a contractului individual de muncă, angajați ca și revizuientul la M Industries Pe înscrisuri false în dovedirea vinovăției revizuientului, uz de fals în înscrisuri și în declarații care se află ca probe în dosarul nr- aflat la Curtea de APEL CONSTANȚA.
Cererea de revizuire s-a întemeiat în esență pe următoarele temeiuri: art. 322 punctul 1,2,5,6,7 alin.1,2 art. 323 alin.1,28(art.322.7), art.324 alin.1 punctul 1,4, art.326 alin.1,2, art.327 alin.1,2, art.329 alin.3 din Codul d e Procedură civilă conexat cu D nr.251/1971 și art.255,256 alin.1,2 Cod procedură civilă privind fondul cauzei coroborat cu art.1 alin.1,2, art. 394 alin.1 lit.a,b,c,d, art. 393, 395, 396, 405, 406, 409, 414, 343 – 353 din Codul d e Procedură Penală.
Cererea de revizuire este inadmisibilă și va fi respinsă în consecință pentru următoarele considerente de fapt și de drept;
Art. 322 pct.2 pr.civ. reglementează trei ipoteze, prima și a treia fiind cazuri de ultrapetita, iar cea de-a doua ipoteză fiind caz de minus petita.
Trebuie arătat că acest text de lege nu se referă la temeiurile cererilor, ci numai la obiectul lor, deci la pretențiile concrete formulate de reclamant în cererea de chemare în judecată și de pârât în cererea reconvențională, de oricare de părțile inițiale în cererile de intervenție forțată, de terțul intervenient în cererea de intervenție voluntară(principală).
Motivul de revizuire vizează de asemenea și cererile accesorii, în măsura în care acestea nu au rămas fără obiect, ca urmare a soluției date cererii principale.
Am făcut o analiză teoretică a dispoziției legale invocate ca temei juridic al pretenției, întrucât el trebuie pus în legătură cu dispozițiile art. 322 alin.1 pr.civ. care arată obiectul cererii de revizuire ca fiind hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date într-o instanță de recurs, atunci când evocă fondul.
Rezultă că trebuie să fie vorba de o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenției ce a fost dedusă judecății. Au caracterul unor atari hotărâri acele hotărâri ale instanțelor de recurs date ca urmare a rejudecării fondului după casare cu reținere deoarece pot fi administrate probe noi și pot fi reapreciate probele administrate de instanțele de fond.
În mod excepțional, sunt supuse revizuirii și hotărârile date asupra recursului, indiferent că acesta a fost admis sau respins ca nefundat, dacă la judecarea recursului au fost produse înscrisuri noi care au modificat situația de fapt, ceea ce în speță nu este cazul, drept urmare cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.
Susținerea descoperirii ulterior pronunțării hotărârii a unor fapte și împrejurări noi ce nu au fost luate în considerare de instanța de recurs nu este confirmată probator, întrucât se învederează că decizia s-a întemeiat pe declarația mincinoasă a martorului și a persoanelor care au efectuat ancheta disciplinară, însă nu au fost prezentate înscrisuri care să ateste că s-a finalizat o cercetare penală împotriva acestora, cercetare care s-ar fi finalizat cu o condamnare a acestora.
Înscrisurile depuse în recurs nu îmbracă caracterul de înscris nou avut în vedere de legiuitor prin art. 322(5) pr.civ. pe de o parte întrucât acestea au fost depuse la dosarul cauzei, unele încă de la tribunal, pe de altă parte întrucât nu au caracter determinant în admiterea cererii de revizuire(ex: Ordonanța Procurorului din 20 martie 2007, prin care s-a reținut existența faptei de pretindere a unor bunuri lui și, însă întrucât aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni s-a aplicat amenda administrativă de 800 RON; certificatul medical 5704 din 10.06.2006, etc.).
Pe cale de consecință, instanța de recurs nu a fost în eroare atunci când a reținut că această Ordonanță nu a fost contestată, statuându-se în chip irevocabil asupra faptei de pretindere a unor bunuri cu scopul acordării unor avantaje profesionale, această faptă constituind de altfel motivul desfacerii disciplinare a contractului de muncă.
Toate alegațiile revizuientului referitoare la incidența unor temeiuri de drept material și procesual, civil și penal nu au fost puse în legătură cu existența unor împrejurări în măsură să atragă admisibilitatea cererii de revizuire cu consecința anulării deciziei și reluării judecății de către instanța de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimată.
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul, domiciliat în M,-, -. A, etaj 2,. 10, județul C, în contradictoriu cu intimataSC M SA, cu sediul în M,-, județul C, având ca obiect revizuirea deciziei civile nr. 104/CM din 19 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosarul civil nr-.
Obligă revizuientul către intimată la plata sumei de 870 lei cheltuieli judiciare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2008.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Red.dec. – jud. /28.11.2008
– gref. –
2 ex./10.12.2008
