Contestație decizie de concediere. Decizia 820/2009. Curtea de Apel Suceava


Dosar nr- – contestație în anulare –

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 820

Ședința publică din 9 iunie 2009

PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai

JUDECĂTOR 2: Maierean Ana

JUDECĂTOR 3: Ciută Oana

Grefier – –

Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de F SRL prin adm. special, cu sediul în municipiul F,-, împotriva deciziei nr. 427 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA – secția conflicte de muncă și asigurări sociale – în dosarul nr-.

La apelul nominal s-a prezentat pentru contestatoarea-recurentă, directorul societății, lipsă fiind intimatul.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând contestația în anulare în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.

Reprezentanta contestatoarei a cerut admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

CURTEA

Asupra contestației în anulare de față, constată:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr- din data de 4.07.2008, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta F, anularea deciziei de concediere nr. 238 din 10.06.2008, reintegrarea în funcția avută, obligarea la plata unei despăgubiri egale cu salariile lunare indexate, majorate și reactualizate, plata drepturilor salariale restante începând cu luna februarie 2008, precum și a zilelor de concediu aferente anului 2008.

Prin sentința nr. 1747 din 3 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția civilă, a fost admisă acțiunea având ca obiect conflict de drepturi privind pe reclamantul, în contradictoriu cu pârâta F; s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 238/10.06.2008 emisă de pârâtă; s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior concedierii; a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite și neachitate aferente perioadei 1 februarie 2008 – 10 iunie 2008, precum și indemnizația pentru zilele de concediu aferente anului 2008; a fost obligată pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data emiterii deciziei de concediere și până la reintegrarea efectivă.

La cererea reclamantului, prin sentința nr.145 din 26 ianuarie 2009, Tribunalul Suceavaa procedat la completarea dispozitivului sentinței mai sus menționate în sensul că a obligat pârâta SC F să plătească 1000 lei cheltuieli de judecată, cererea cu privire la acordarea daunelor morale fiind respinsă.

Împotriva acestei sentințe, în temeiul art. 3041. pr. civ. a declarat recurs pârâta F, susținând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.

Prin decizia nr.427 din 14 aprilie 2009, Curtea de APEL SUCEAVA – secția conflicte de muncă și asigurări sociale a anulat, ca nemotivat, recursul declarat de pârâta F, împotriva sentinței nr. 1747 din 3 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava.

Potrivit art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond, dispozițiile acestei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor de drepturi completându-se în mod corespunzător cu prevederile Codului d e procedură civilă.

Drept consecință, sunt aplicabile dispozițiile art. 303 od pr. civ. astfel încât, recursul trebuia motivat în cadrul termenului stabilit de lege, cu arătarea fiecărui motiv de recurs și dezvoltarea acestuia.

Or, în cauza de față, pârâta a formulat simplă cerere de declarare a recursului, fără a prezenta motivele de nelegalitate și netemenicie a sentinței pronunțate de instanța de fond, fiind astfel imposibilă efectuarea controlului.

Împotriva deciziei SC Faf ormulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art.317 pct.2 cod procedură civilă, invocând apărări de fond și susținând că avocatul care l-a reprezentat pe reclamant, în persoana doamnei, face parte dintr-un Barou nerecunoscut oficial, astfel încât cheltuielile de judecată acordate prin hotărârea de completare dispozitiv nu sunt datorate.

Analizând cauza, în conformitate cu prevederile art. 317 și următoarele din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că prezenta contestație în anulare este nefondată.

În conformitate cu art. 317 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, în condițiile în care motivele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, dacă:

– procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;

– când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Deși contestatoarea a invocat dispozițiile art. 317 pct. 2 Cod procedură civilă, motivele arătate nu se pot încadra în niciunul din cazurile prevăzute de articolul mai sus arătat, fiind, în fapt, aspecte ce țin de fondul cauzei.

Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu art. 317 și 320 Cod procedură civilă, Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de. F SRL prin adm. special, împotriva deciziei nr. 427 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA – secția conflicte de muncă și asigurări sociale – în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Jud. fond –

Tehnored.

Ex.2 /07.07.2009