Dosar nr- – contestație decizie concediere –
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 85
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 3: Pungă Titus
Grefier – –
Pe rol judecarea recursului declarat de “” SA B, cu sediul în Calea Națională nr.14, împotriva sentinței nr. 911 din 19 septembrie 2007, pronunțat de Tribunalul Botoșani – Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru contestatoarea intimată, lipsă fiind aceasta și reprezentantul recurentei.
Procedura este completă.
S-au verificat lucrările dosarului după care, instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, întrucât decizia de desfacere a contractului de muncă este nulă ca urmare a faptului că unitatea nu a respectat procedura cercetării prealabile, nu a dat posibilitatea ca intimata să fie reprezentată de un reprezentant al sindicatelor și nu sunt date condițiile procedurale de modificare și casare a sentinței, tribunalul reținând în mod corect prevederile art. 63, 236, 262, 263, 267 și 268 din Codul muncii. Apărătorul intimatului a precizat că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 911 din 19 septembrie 2007, Tribunalul Botoșani, a admis în parte contestația formulată de în contradictoriu cu “” SA B, a admis excepția nulității absolute a deciziei nr. 21 din 22 ianuarie 2007 emisă de această unitate și, pe cale de consecință, ea a fost anulată.
Totodată, tribunalul a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior.
A fost obligată pârâta (intimată) să plătească contestatoarei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ea ar fi beneficiat, începând cu data de 22 ianuarie 2007 și până la data reintegrării efective pe post.
În fine, a fost respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata daunelor morale.
Pentru a hotărî astfel, în esență, prima instanță a reținut că n-a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă. De asemenea, decizia atacată nu cuprinde mențiunile prevăzute de art. 268 (2) lit. b din Codul muncii. Aceeași instanță a statuat că dispunerea reintegrării pe postul deținut anterior și obligarea unității intimate la plata unei despăgubiri pentru întreaga perioadă în care contestatoarea a fost lipsită de salariu constituie o compensație morală, justă și suficientă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs unitatea “” SA (fosta “” SA) B, care o critică pe chestiuni de fond și formă (neacceptarea consiliului de administrație, refuzul de a presta munca, omisiunea cercetării fondului cauzei dedusă judecății, interogatoriul contestatoarei cu alți contestatori – din alte cauze similare – în sala de ședință), iar motivele reținute de instanță nu au vreo legătură cu realitatea sau cu dispozițiile legale, persoana în cauză a fost convocată, însă ea a refuzat cercetarea disciplinară, refuzul << fiind explicat prin continuarea manifestațiilor violente>>.
ecursul care, în drept, poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, este nefondat.
Recursul constituie o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt examinate exclusiv chestiuni de nelegalitate (art. 304 pct. 1-9 din același cod).
Potrivit art. 267 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
În speță, cea în cauză n-a fost convocată în scris, sub semnătură, la domiciliu, pentru a i se lua notă explicativă și a i se examina apărările formulate.
din ziar, de la radio, de la postul local de televiziune ori de la sediul unității nu constituie o convocare în scris, în sensul art. 267 alin. 2 din Codul muncii.
Încălcarea acestei prevederi, cu consecința încălcării dreptului la apărare, atrage nulitatea absolută a deciziei respective.
, în această decizie de sancționare nu se precizează prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care se pretinde că ar fi fost încălcate de salariat și care constituie o altă cauză de nulitate, potrivit art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii.
Cum în cauză, au fost încălcate prevederile legale menționate, recursul “” () SA B nu este fondat, așa încât, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, acesta urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarate “” SA B, împotriva sentinței nr. 911 din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani – Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:
Dact.
2 ex. 4.02.2008
