ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 85/R/2010
Ședința publică din 18 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Sergiu Cătălin Boboș Sergiu
–
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul – împotriva sentinței civile nr. 2310 din 31 august 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta – SRL, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 13 ianuarie 2010 și 14 ianuarie 2010, pârâta intimată – SRL a depus la dosar întâmpinare, un exemplar al acestei întâmpinări înregistrat la data de 14 ianuarie 2010 se înmânează reclamantului recurent.
Reclamantul recurent arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării, apreciind că nu sunt invocate aspecte noi.
Reclamantul recurent arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, întrucât desfacerea contractului său de muncă în cadrul concedierii colective nu a respectat prevederile art. 69 și art. 76 din Codul muncii. De asemenea, apreciază că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, însă arată că, în cazul conflictelor de muncă acestea trebuie să se judece de urgență întrucât sunt considerate urgente și că au trecut 10 luni până i s-a judecat cauza și i s-a comunicat sentința. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
După dezbaterea cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtei intimate – SRL, care depune delegație de reprezentare la dosar și solicită respingerea recursului.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2310 din 31.08.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea reclamantului împotriva pârâtei – SRL.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă și ca urmare a concedierilor colective i s-a desfăcut contractul de muncă, fiind emisă Decizia nr. 121/04.02.2009.
Reclamatul a contestat această decizie arătând că nu i s-a acordat nici salariul compensator conform contractului colectiv de muncă național, nefiind decontate nici cheltuielile ocazionate cu efectuarea vizitelor medicale si nici plata orelor suplimentare.
Potrivit prevederilor art. 65 din Codul muncii concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Din prevederile art. 68 din Codul muncii rezultă condițiile care trebuie îndeplinite pentru concedierea colectivă.
Din actele care au fost depuse la dosar a rezultat că datorită motivelor tehnico-economice generate de criza economică pârâta a fost nevoită să concedieze mai multe persoane la punctul de lucru din De asemenea, a rezultat că această concediere colectivă a fost efectuată cu respectarea atât a Codului muncii cât și a prevederilor contractului colectiv de muncă, reclamantul beneficiind de toate drepturile care sunt prevăzute în acest contract.
Față de cele de mai sus, s-a constatat că acțiunea înaintată de reclamant nu este întemeiată, motiv pentru care a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs prin care a invocat că măsura concedierii sale a fost dispusă cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.57/2003, că nu s-au respectat prevederile Legii nr.319/2006 și nr.HG1425/2006 care obligă fiecare angajator să asigure funcționarea unui serviciu de sănătate și securitate a muncii, precum și că în cauze similare ale colegilor săi s-au pronunțat soluții favorabile salariaților.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea, în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată următoarele:
Obiectul acțiunii formulate de reclamant este atât contestarea măsurii concedierii, însoțită de cererile accesorii reglementate de art.78 din Codul muncii, cât și acordarea salariilor compensatorii, plata cheltuielilor efectuate cu ocazia vizitelor medicale, plata orelor suplimentare și obligarea pârâtei la plata daunelor morale de 20.000 lei.
Or, prima instanță a reținut prin hotărârea recurată că reclamantul solicită doar anularea deciziei de concediere, astfel încât nu a analizat și nu a soluționat celelalte cereri formulate, care au caracterul unor cereri principale distincte, nedepinzând de soluționarea contestației împotriva deciziei de concediere și neputând fi considerate judecate din perspectiva soluției date primei cereri.
Această dezlegare în drept vizează și cererea de acordare a daunelor morale, deoarece prin neexercitarea de către prima instanță a principiului rolului active, nu se poate stabili că daunele morale au fost solicitate ca efect al concedierii, în absența unor precizări ale reclamantului în acest sens.
De asemenea, Curtea observă că apărările reclamantului privind nerespectarea dispozițiilor art.69-74 Codul muncii au fost înlăturate prin simpla constatare în termeni generali că “această concediere a fost efectuată cu respectarea atât a Codului muncii, cât și a prevederilor contractului colectiv de muncă”.
Este real că nici reclamantul nu a detaliat pretinsele nelegalități, însă prima instanță era datoare să-i ceară lămuriri pentru stabilirea în mod concret a criticilor formulate, nicidecum să-i respingă cererea în temeiul unei constatări abstracte ce nu respectă exigențele specifice unei hotărâri judecătorești, fiind contrară art.261 alin.1 pct.5 proc.civ.
În fine, Curtea constată că nu au primit răspuns criticile reclamantului referitoare la nerespectarea Legii nr.319/2006 și a nr.HG1425/2006, în cuprinsul hotărârii atacate neregăsindu-se nicio mențiune în acest sens.
În consecință, constatând nesoluționarea unor cereri principale, precum și rezolvarea dată singurei cereri analizate de prima instanță întemeiată pe afirmația în termeni generali privind conformitatea măsurii concedierii cu dispozițiile legale, Curtea consideră că nu a fost soluționat fondul litigiului dedus judecății.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.5.proc.civ. va admite recursul, va casa în întregime hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, care în temeiul art.315 alin.1 proc.civ. este datoare să se pronunțe asupra fiecărei cereri, exercitându-și, în caz de nevoie, rolul activ pentru identificarea sau lămurirea temeiului de fapt și drept al pretențiilor formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul – împotriva sentinței civile nr. 2310 din 31.08.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și în consecință, trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Daniela Griga, Sergiu Cătălin Boboș Sergiu
– – – – – –
GREFIER
Red.SD
Dact.SM/6ex.
20.01.2010
