ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 86
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Simona
– – –
Grefier –
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul G, domiciliat în comuna G, sat, județul P, împotriva sentinței civile nr.1363 din 30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SRL, cu sediul în V de M,–79, județul
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar potrivit art.15 alin.1 lit.a din Legea nr.146/1997 cu completările și modificările ulterioare, precum și în conformitate cu art.285 din Codul Muncii.
Fiind reluată cauza la ultima strigare, la apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul-contestator G, intimata SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere lipsa părților de la acest termen de judecată, faptul că acestea au fost citate cu mențiunea că urmează a se pune în discuție excepția de tardivitate a declarării recursului, iar din actele aflate la dosar, respectiv din întâmpinarea formulată de intimată rezultă că aceasta nu a înțeles a nu lăsa în nelucrare cauza, din oficiu pune în discuție excepția tardivității declarării recursului și rămânând în pronunțare asupra acesteia a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova contestatorul Gaf ormulat, în contradictoriu cu intimata SC SRL V de M, contestație împotriva deciziei nr. 749/23.07.2007 emisă de intimată, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a deciziei respective, iar intimata să fie obligată la plata salariului și a bonurilor de masă pe lunile iunie și iulie 2007, precum și la despăgubiri morale în sumă de 20.000 lei.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că la data de 23.07.2007 i-a fost desfăcut disciplinar contractul de muncă, potrivit deciziei nr. 749/23.07.2007, iar decizia este nulă abolut întrucât nnu a fost motivată în fapt, nerespectându-se dispozițiile art. 62 pct.2 din Codul Muncii și de asemenea, nu s-au respectat nici dispozițiile art. 63 din același cod, neefectuându-se cercetarea disciplinară prealabilă, contestatorul nefiind convocat nici în scris, nici verbal în vederea efectuării cercetării prealabile.
S-a mai susținut de către contestator că începând cu data de 23.07.2007 și până la 26.07.2007 s-a prezentat la serviciu, însă i s-a spus în fiecare dimineață de către portar că are ordin de la administrator să nu fie primit, iar contestatorului nu i s-au plătit în totalitate drepturile salariale și nu i s-au dat nici tichetele de masă pe lunile iunie și iulie 2007.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 267-268 din Codul Muncii.
Intimata SC SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, arătând că decizia nr. 749/23.07.2007 a fost emisă în baza referatului întocmit de directorul general al societății, în care sunt expuse motivele ce au stat la baza măsurii luate.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1364/30.10.2007 Tribunalul Prahovaa admis în parte contestația, a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 749/23.07.2007 emisă de intimată, ce a fost obligată să plătească acestuia drepturile salariale și bonurile de masă pe lunile iunie și iulie 2007.
Prin aceeași sentință, s-a luat act că nu se solicită de către contestator reintegrarea pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă și s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata despăgubirilor morale de 20.000 lei, intimata fiind obligată la 500 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin decizia nr. 749/23.07.2007 emisă de intimată, contestatorului i-a fost desfăcut disciplinar contractul individual de muncă potrivit art. 61 lit.a din Codul Muncii.
S-a mai reținut că în baza art. 267 din Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură disciplinară nu poate fi luată mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, iar în vederea desfășurării acestei cercetări, salariatul va fi convocat în scris de către angajator, precizându-i-se data, ora și locul întrevederii.
De asemenea, s-a arătat că în conformitate cu art. 268 alin.2 din Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute decizia de concediere trebuie să cuprindă o serie de mențiuni obligatorii, iar în cauză, decizia nr. 749/23.07.2007 nu cuprinde descrierea faptei pentru care a fost sancționat contestatorul, precum și alte mențiuni obligatorii, intimata neefectuând o cercetare disciplinară cu privire la fapta contestatorului, luând doar ulterior concedierii acestuia declarații unor angajați.
Așa fiind, s-a concluzionat că decizia de concediere este nulă absolut, considerente în raport de care contestația a fost admisă în parte, în sensul celor sus-arătate.
Capătul de cerere privind plata drepturilor salariale și a tichetelor de masă pe lunile iunie și iulie 2007 a fost admis, reținându-se că din statele de plată depuse la dosar de către intimată rezultă că nu s-a semnat de către contestator pentru primirea salariului pe aceste luni, iar în privința cererii de acordare a daunelor morale,
în cuantum de 20.000 lei, aceasta a fost respinsă pe motiv că nu s- făcut dovada că petentului i-a fost afectată imaginea.
Împotriva sentinței primei instanțe, contestatorul a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică sub aspectul greșitei respingeri a cererii privind obligarea intimatei la plata sumei de 20.000 lei daune morale.
Astfel, se arată de către recurent că instanța de fond a considerat că acesta nu a făcut dovada privind afectarea imaginii și moralității sale, deși recurentul a depus la dosar o declarație de martor din care rezultă modul în care administratorul societății intimate se poartă cu salariații, inclusiv cu recurentul și felul în care aceștia sunt umiliți.
Se mai susține de către recurent că după comunicarea sentinței a fost chemat pentru a i se achita drepturile salariale, fiind jignit și comunicându-i-se de către administrator faptul că dacă dorește îi va achita banii, iar dacă nu, nu-i va achita și faptul că recurentul a fost dat afară de la serviciu fără niciun motiv, doar pentru că a îndrăznit să ceară apă, a avut repercursiuni asupra acestuia.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și obligarea societății intimate la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a răspuns criticilor aduse în recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, depunând la dosar, în copie o serie de înscrisuri.
La termenul din 30 ianuarie 2008, în ședință publică, Curtea a invocat din oficiu excepția tardivității declarării recursului.
Astfel, potrivit art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs în această materie este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond, termen indicat, de altfel, și în dispozitivul sentinței atacate.
În cauza de față, recurentului i-a fost comunicată sentința instanței de fond la data de 14 noiembrie 2007, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul verbal de predare de la fila 55 din dosarul de fond, legal îndeplinită, situație față de care, ultima zi de declarare a recursului a fost data de 25 noiembrie 2007, care a căzut într-o zi nelucrătoare, termenul de recurs prelungindu-se astfel, potrivit art. 101 alin.5 pr.civ. până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, care a fost data de 26 noiembrie 2007.
Recurentul a înaintat recursul instanței care a pronunțat sentința atacată prin poștă, ștampila Oficiului Poștal de Expediție de pe plicul aflat la dosar (fila 5 dosar recurs), purtând data de 27 noiembrie 2007, situație față de care recursul apare ca fiind formulat peste termenul legal procedural mai sus-arătat.
În consecință, urmează ca în baza art. 312 alin.1 pr.civ. Curtea să respingă recursul de față ca tardiv formulat, fără a mai proceda, prin urmare, la analiza motivelor de recurs, de vreme ce acesta a fost respins pe cale de excepție, care face de prisos cercetarea în fond a cauzei.
Urmează, de asemenea, a fi respinsă cererea intimatei privind obligarea recurentului la cheltuieli de judecată ca nedovedită, nedepunându-se la dosar nici o dovadă din partea intimatei privind eventuale cheltuieli suportate de aceasta în recurs, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de contestatorul G domiciliat în comuna G, sat, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1364 din 30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata SC SRL cu sediul în V de M,–79, jud.
Respinge cererea intimatei privind obligarea recurentului la cheltuieli de judecată, ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Simona
– – — – — –
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored./SȘ
2 ex./1.02.2008
f- Tribunalul Prahova
