Dosar nr- – contestație decizie concediere –
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 86
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 3: Pungă Titus
Grefier – –
Pe rol judecarea recursului declarat de “” SA B, cu sediul în municipiul B, Calea Națională nr.14, împotriva sentinței nr. 947 din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani – Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru contestatoarea intimată, lipsă fiind aceasta și recurenta. Procedura este completă.
S-au verificat lucrările dosarului după care, instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru intimată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, întrucât nu sunt date condițiile procedurale de modificare sau casare a acesteia iar tribunalul a reținut în mod corect prevederile art. 63, 236, 262, 263, 267 și 268 din Codul muncii.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 16.02. 2007, contestatoarea a solicitat anularea deciziei nr.55 din 23.01.2007 prin care i-a fost desfăcut disciplinar contractul de muncă, decizie emisă de intimata “” SA
De asemenea, a mai solicitat reintegrarea pe postul deținut anterior, “plata drepturilor salariale cu toate indemnizațiile și sporurile de la data desfacerii contractului până în prezent”.
În motivare, a arătat că decizia a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor imperative ale Codului muncii prevăzute de art. 63 și 267, neefectuându-se cercetarea disciplinară prealabilă, a art. 268 alin. 2 lit. b din același cod, întrucât nu sunt precizate prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă pe care le-ar fi încălcat, motive pentru care înțelege să invoce nulitatea absolută a deciziei. A mai arătat că decizia este lovită de nulitate absolută și pentru faptul că la momentul emiterii acesteia, se afla în incapacitate temporară de muncă, situație dovedită cu certificatele medicale depuse la dosar.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată. A arătat că decizia nr. 55 din 23 ianuarie 2007 ar fi fost emisă cu respectarea strictă a dispozițiilor prevăzute de art. 263 – 268 din Codul muncii și că aplicarea sancțiunii disciplinare ar fi fost determinată de atitudinea contestatoarei care începând cu data de 8 ianuarie 2007 nu s-a mai prezentat la serviciu, participând “la manifestații în fața sediului societății “” SA B, încercând să schimbe prin violență Consiliul de Administrație al societății.
De asemenea, intimata a mai arătat că noul Consiliu de Administrație a fost înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului B și confirmat prin hotărâri judecătorești, având deci competența să emită decizii de desfacere a contractelor de muncă.
La data de 28 martie 2007 intimata a formulat o cerere de recuzare a întregului colectiv de magistrați din cadrul Tribunalului Botoșani precum și a asistenților judiciari, cu excepția domnului judecător.
Prin încheierea din 28.03.2007, în baza art. 28 alin. 2 și 30 alin.4 pr.civ cererea de recuzare a fost respinsă ca inadmisibilă.
La data de 11 aprilie 2007 intimata a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 61 al. 2, art. 267 și 268 din Codul muncii, iar instanța prin încheierea din 11 aprilie 2007, în temeiul art. 29 al. 4 din Legea nr. 47/1992 – republicată a dispus sesizarea Curții Constituționale și în baza art. 29 al. 5 din același act normativ a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea excepției.
Prin decizia nr. 608 din 19.06.2007, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 62 al. 2, art. 267 și 268 din Codul muncii, excepție invocată de “” SA
Tribunalul Botoșani – secția civilă – prin sentința nr. 947 din 26 septembrie 2007, admis contestația formulată de contestatoarea, a admis excepția nulității absolute a deciziei nr. 55 din 23 ianuarie 2007 emisă de intimată, a anulat decizia nr. 55 din 23 ianuarie 2007 emisă de intimată, a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior, a obligat intimata să plătească contestatoarei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea începând cu data de 23 ianuarie 2007 și până la data reintegrării efective pe post și a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata daunelor morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SA
Criticile sale se referă la împrejurarea că, în cauză, s-a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă și, deci, sub acest aspect, soluția instanței este greșită. Celelalte critici se referă la chestiuni de fond și la “modul în care a fost realizată cercetarea judecătorească”.
Recursul SA B care, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, este nefondat.
Potrivit art. 267 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
În speță, contestatoarea n-a fost convocată în scris, sub semnătură, la domiciliu, pentru a i se lua notă explicativă și a i se examina apărările formulate.
din ziar, de la radio, de la postul local de televiziune ori de la sediul unității nu constituie o convocare în scris, în sensul art. 267 alin. 2 din Codul muncii.
Încălcarea acestei prevederi, cu consecința încălcării dreptului la apărare, atrage nulitatea absolută a deciziei respective.
, în această decizie nu se precizează prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care se pretinde că ar fi fost încălcate de salariat și care constituie o altă cauză, de nulitate, potrivit art. 268 alin. 2 lit. b din Codul muncii.
Cum în cauză au fost încălcate prevederile legale menționate recursul () SA B, nefiind fondat, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă urmează, din considerentele arătate, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Societatea Comercială “” SA B, împotriva sentinței nr. 947 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă – în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:
Dact.
Ex.2/12.02.2008
