Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.862/CM
Ședința publică din 16 decembrie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier – –
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, -.1,.A,.1,.3, județul C împotriva sentinței civile nr.1034 din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ, cu sediul în C Port, Clădirea nr.1, județul C, având ca obiect contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant, personal, iar pentru intimata pârâtă se prezintă d-na , în baza delegației nr. 13639/15.12.2008, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Întrebate fiind părțile, acestea susțin că în cauză nu mai au alte cerere de formulat sau înscrisuri de depus, motiv pentru care instanța acordă cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul reclamant având cuvântul susține că mai are pe rolul instanțelor o cauză și ar trebui conexată cu prezenta pentru o mai bună instrumentare. Arată că nota de fundamentare emisă de ca urmare a Ordinului Ministrului Transportului nr.617/2008 se referă la personalul navigant și în cauză se impune anularea deciziei de concediere emisă de intimata pârâtă. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și emiterea unei hotărâri juste și temeinice. În susținere depune la dosar concluzii scrise însoțite de înscrisuri.
Reprezentantul intimatei pârâte având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de reclamant și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
La 22.05.2008, contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu intimata Autoritatea Navală Română, anularea deciziei de concediere nr. 139/15.05.2008 ca netemeinică și nelegală, cu consecința repunerii sale în funcție, cu plata tuturor drepturilor de care a fost privat sau cu acordarea unui post conform pregătirii profesionale.
Prin cererea formulată la termenul din 6.08.2008, contestatorul a solicitat și acordarea de daune morale în cuantum de 10.000 lei, având în vedere că prin măsura dispusă ( și apreciată ca nelegală ) i-au fost lezate interesele financiare.
În considerente s-a arătat că, din luna august 2007, contestatorul și-a început activitatea la în funcția de inspector de specialitate, având atribuții de supraveghere pe tot timpul operării mărfurilor a navelor de tip chimic și petrolier, în conformitate cu 276/2004.
Contestatorul a menționat că, în exercitarea atribuțiilor sale, a constatat numeroase cazuri în care unele nave nu respectau prevederile legale, fiind permisă totuși încărcarea lor cu punerea în pericol a mediului marin și cu posibilitatea producerii de evenimente maritime. S-a arătat că despre toate aceste încălcări au fost informate persoane din conducerea C și din Ministerul Transporturilor, printr-o serie de adrese datate 16.08.2007, 21.09.2007, 01.10.2007, 12.10.2007 și 22.10.2007, fiind sesizat și DNA la 20.03.2008, acest fapt generând însă interesul eliminării lui din cadrul Serviciului Mărfuri.
S-a arătat că demersurile de înlăturare din funcție au fost inițiate la 1.10.2007, prin emiterea de către directorul general al a unui ordin scris de sistare a activităților sale de control.
S-a mai apreciat că măsura concedierii vine în continuarea acestor demersuri, fiind singurul inspector vizat dintr-un număr de 28 de persoane cu aceeași funcție. Prin conținutul deciziei nr.139/15.05.2008 unitatea angajatoare recunoaște că are posturi vacante, dar a susținut că nu-i poate oferi reclamantului un alt post, întrucât nu are pregătirea necesară.
Prin întâmpinare, Autoritatea Navală Română a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
S-a arătat că prin Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 617/12.05.2008 a fost aprobată noua structură organizatorică a, potrivit căreia a fost desființat și postul de referent de specialitate gr. III poz. 43 din statul de funcții al instituției.
S-a menționat că această concediere a intervenit pentru motive care nu țin de persoana salariatului, operând în temeiul art. 65 alin. 1 Codul muncii, Autoritatea Navală Română procedând periodic, cel puțin o dată pe an, la analiza structurii organizatorice, în vederea îmbunătățirii activității.
Intimata a arătat, în acest sens, că în urma unei asemenea analize referitoare la atribuțiile posturilor din cadrul Serviciului Secretariat Relații Publice s-a constatat că mai mulți salariați ai instituției aveau aceleași atribuții de serviciu, fapt care a condus la concluzia necesității desființării a două posturi de inspector de specialitate gr. III. S-a mai arătat că atribuția privind soluționarea cererilor sau reclamațiilor individuale ale salariaților a fost repartizată de la Serviciul Secretariat Relații Publice la Serviciul Resurse Umane, conform hotărârii Consiliului de conducere nr. 10/25.10.2007.
Prin urmare, a susținut instituția pârâtă, nu există nici o legătură de cauzalitate între actele și faptele expuse de contestator și desființarea postului ocupat de acesta, mai mult, în procedura concedierii fiind respectate dispozițiile legale cuprinse în art. 65 alin. 1 și art. 74 Codul muncii.
A fost invocat faptul că nu i s-a putut asigura contestatorului un post vacant existent, conform pregătirii profesionale și a capacității de muncă stabilite de medicul de medicina muncii, fiind făcută trimiterea la adresa nr. 14230/11.10.2007 și la actul medical nr. 3352/11.10.2007; postul vacant de inspector de specialitate gr. III din cadrul Serviciului Inspecții, Control, Mărfuri era un post similar celui pe care contestatorul l-a mai ocupat, dar pentru care a fost declarat necorespunzător în urma cercetării profesionale, dar și medical.
Prin sentința civilă nr.1034 din 19 septembrie 2008, Tribunalul Constanța a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Autoritatea Navală Română.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut:
Au fost depuse de către părți înscrisurile apreciate ca relevante și utile soluționării cauzei, iar în raport de probele administrate, de susținerile părților și de temeiurile în drept aplicabile, vor fi avute în vedere următoarele considerente:
Prin adresa nr. 5058/23.04.2008 Autoritatea Navală Română a înaintat către Ministerul Transporturilor – Direcția Generală de Resurse Umane și Management o notă de modificare a structurii sale organizatorice – filele 49 – 52.
În cadrul acestor propuneri, intimata a solicitat reducerea numărului de posturi și din Serviciul Secretariat Relații Publice cu 2, motivat de faptul că urmare analizării posturilor existente și a atribuțiilor de serviciu a reieșit că aceste atribuții ale referenților de specialitate gr. III pot fi redistribuite, că serviciul a fost supradimensionat și că atribuțiile de soluționare a cererilor salariaților pot fi preluate de Serviciul Resurse Umane.
a depus la dosar Ordinul. Transporturilor nr. 731/10.08.2007 privind aprobatrea structurii organizatorice a instituției, cu organigrama aprobată prin acest act intern, precum și Ordinul nr. 617/12.05.2008 de aprobare a noii organigrame ( filele 133 – 139 ).
Conform acestei documentații, în cadrul instituției a operat o modificare efectivă a posturilor, fondată pe o cauză serioasă și reală, fiind fără echivoc faptul că noua organigramă a condus la reducerea unui număr de posturi și din alte compartimente, comparativ cu structura organizatorică anterioară.
Conform acestei documentații, în cadrul instituției a operat o modificare efectivă a posturilor, fondată pe o cauză serioasă și reală, fiind fără echivoc faptul că noua organigramă a condus la reducerea unui număr de posturi și din alte compartimente, comparativ cu structura organizatorică anterioară.
Împrejurarea că salariatul a făcut obiectul acestei concedieri, iar nu alți salariați din cadrul aceluiași serviciu, nu poate fi apreciată prin ea însăși ca abuzivă și direct legată de sesizările repetate efectuate de acesta, având în vedere modul în care s-au derulat în acest caz raporturile de muncă.
Instanța nu poate realiza, totodată, o analiză de oportunitate în stabilirea salariaților supuși acestei proceduri și o nouă evaluare a salariaților care ar fi putut rămâne ori ar fi putut face obiectul concedierii fondate pe disp. art. 65 alin. 1 Codul muncii, cu ignorarea criteriilor avute în vedere de către angajator.
În doctrina juridică s-a exprimat, pe acest aspect, opinia potrivit căreia controlul de legalitate al instanței în cazul concedierii nu afectează dreptul angajatorului de a stabili persoanele ce urmează a fi supuse în mod obiectiv procedurii concedierii, datorită reorganizării.
Astfel fiind, constatând că nu sesizările înaintate de salariat și pretinsa stare conflictuală generată de atitudinea contestatorului au determinat concedierea salariatului, ci evaluarea posturilor din cadrul instituției ( între care și cel ocupat de salariat ) și aprobarea noii organigrame, se va reține că prezenta contestație este nefondată.
În mod corelativ, vor fi respinse ca nefondate și capetele de cerere incidentale, referitoare la repunerea contestatorului în funcția deținută anterior concedierii și plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale la care ar fi fost îndreptățit, precum și capătul de cerere privitor la plata de daune morale, fiind exclusă susținerea potrivit căreia măsura a fost una nelegală.
Cât privește solicitarea contestatorului de obligare a angajatorului de a-i oferi un post corespunzător pregătirii sale profesionale, se va reține că, în absența unei contestări legale a concluziilor actului emis de medicul de medicina muncii, salariatul nu poate invoca faptul că este pentru ocuparea unui post de natura celui în care a fost angajat inițial, pe simpla referire la adeverințele eliberate la 7.11.2007 și respectiv la 20.05.2008 de medicul de familie, chiar dacă acesta din urmă are și atestarea de medic de medicina muncii ( filele 85 și 86 ).
Angajatorului nu-i poate fi opozabilă decât recomandarea medicului de medicina muncii cu care are încheiat contract de prestări servicii medicale, după cum s-a probat în cauză că există un asemenea contract ( filele 115 – 118 ), astfel că orice alt document urma a fi valorificat în procedura contestării, astfel cum s-a arătat, conform nr.HG 355/2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu a ținut cont de probele administrate, interpretând în mod eronat actele aflate la dosar, nefăcând deloc referire și aplicare a prevederilor Legii nr.571/2004 care completează Codul muncii în cazul litigiilor și anume:
– În cuprinsul hotărârii se face referire la faptul că nu a contestat examinarea profesională, lucru nereal, fapt demonstrat cu adresa nr.15553/09.11.2007 emisă de Directorul general, din cuprinsul căreia reiese faptul că s-a dorit eliminarea sa din cadrul instituției și prin faptul că adresa nr.15467/07.11.2007 prin care i-au fost transmise posturile vacante i s-a înmânat la data de 07.11.2007, înainte de a primi rezultatul contestației, fapt ce atestă indubitabil că a dorit eliminarea sa cu orice mijloc, aceasta cunoscând dinainte rezultatul examinării și al contestației. Mai mult decât atât, legat de acest aspect, pe rolul aceleași instanței care a pronunțat hotărârea din cauza de față, dosar nr- – în curs de judecată;
– Referitor la adeverința medicală din 11.10.2007, coroborat și cu adresa nr.14230/11.10.2007 emisă de, instanța de fond a susținut fără nici un suport probator, faptul că a efectuat vizita medicală la 11.10.2007, lucru fals și aceasta deoarece instanța nu a analizat corect această adresă care precizează că până la 13.10.2007 a beneficiat de concediu medical, vizita medicală constând într-o testare psihologică a fost efectuată la sfârșitul lunii octombrie 2007.
Adeverințele medicale aflat la dosar emise de medicul de familie care are calitatea și de medic de medicina muncii și care atestă indubitabil capacitatea sa de muncă nu pot fi ignorate de instanță, acestea fiind emise ulterior adeverinței din data de 11.10.2007, fără a fi examinat din punct de vedere medical de către medicul de medicina muncii;
– Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că la data reorganizării erau două posturi de referent de specialitate grd.III, unul dintre acestea fiind vacant la data emiterii deciziei de concediere, unul fiind înregistrat la poziția 43 în ștatul de funcții, iar celălalt la poziția 41, conform actelor aflate la dosarul cauzei și în mod normal trebuia desființat în prealabil postul vacant și ulterior postul ocupat de el.
Toate aceste aspecte demonstrează în mod evident legătura de cauzalitate dintre acțiunile sale și încetarea raporturilor de muncă, urmărind prin orice mijloace legale sau ilegale eliminarea sa din cadrul instituției publice.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursului și constatarea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.139/15.05.2008 emisă de intimată, s-a dispus concedierea recurentului contestator în temeiul artr.65 alin.1 din Codul muncii, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, ca urmare a reorganizării.
Decizia de concediere a fost emisă având în vedere prevederile Ordinului Ministrului Transporturilor nr.617/12.05.2008, de aprobare a noii structuri organizatorice a Autorității Navale Române, prin care s-au desființat un număr de 20 posturi, printre care și postul de referent de specialitate gr.III, poziția 43 din Statul de Funcții al Autorității Navale Române.
Conform art.3 alin.5 din nr.HG1133 din 10.10.2002, privind organizarea și funcționarea Autorității Navale Române, structura organizatorică a se aprobă prin ordin al Ministrului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, la propunerea Consiliului de conducere al
Intimata a depus la dosar Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 731/10.08.2007, privind aprobarea structurii organizatorice a instituției cu organigrama aprobată prin acest act intern, precum și Ordinul nr.617/12.05.2008 de aprobare a noii organigrame (filele 133 – 139 dosar fond).
Astfel, concedierea a intervenit ca urmare a desființării efective a locului de muncă ocupat de salariat fără nici o legătură cu persoana care ocupa acest post.
Din probele administrate, nu rezultă că această concediere are vreo legătură cu sesizările făcute de contestator în legătură cu încălcarea unor prevederi legale la locul de muncă.
Desființarea postului a avut ca obiectiv, eliminarea disfuncționalităților, îmbunătățirea și eficientizarea activității din cadrul instituției.
La data concedierii salariatului nu existau posturi vacante conform pregătirii profesionale a acestuia și a aptitudinilor fizice și psihice – atestate de medicul de medicina muncii.
Postul vacant de Inspector de specialitate gr.III din cadrul Serviciului Inspecții, Control și Mărfuri nu putea fi ocupat de contestator, întrucât prin actul medical nr.3352/11.10.2007, i-a fost recomandată desfășurarea unei activități fără solicitări fizice și neuropsihice pe timp de zi.
Față de intimată sunt opozabile recomandările medicale ale mediului de medicina muncii, cu care are contract de prestări de servicii medicale, iar adeverințele depuse de contestator eliberate de medicul de familie nu au nici o relevanță.
În cazul în care salariatul este nemulțumit de rezultatul dat de către medicul specialist de medicina muncii, poate contesta acest rezultat, potrivit art.30 din nr.HG355/2007, privind supravegherea sănătății lucrătorilor.
Nu are relevanță dacă recurentul a contestat examinarea profesională din 27.03.2008, contestație care face obiectul altui dosar, întrucât în cauză concedierea s-a dispus în baza art.65 alin.1 din Codul muncii, pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
De asemenea, nu au incidență în cauză, prevederile Legii nr.571/2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii.
Nu putea fi desființat postul vacant deInspector de specialitate gr.III din cadrul Serviciului Inspecții, Control, Mărfuri, întrucât prin Ordinul nr.617/12.05.2008 s-a propus a fi desființate două posturi de referent de specialitate gr.IIIdin cadrulServiciului Secretariat Relații Publice.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art.312 cod pr.civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, -.1,.A,.1,.3, județul C împotriva sentinței civile nr.1034 din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ, cu sediul în C Port, Clădirea nr.1, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
– – – –
– –
– –
Grefier,
Jud.fond:/
Red.dec.jud.- /14.01.2009
Tehnored.gref.RD/2ex./16.01.2009
