ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 87
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Simona
– – –
Grefier –
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de contestatoarea, domiciliată în Târgoviște, str. – P, bloc..A,.1,.2, județul D, și de intimata – (FOSTA – ASIGURARI -) prin reprezentant legal, cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței civile nr.1174 din 23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Recursuri scutite de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-intimată – prin , lipsă fiind recurenta-contestatoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic pentru recurenta-intimată învederează instanței că nu are cunoștință de recursul formulat de contestatoare.
S-a adus la cunoștiința reprezentantului legal al recurentei-intimate conținutul recursului formulat de contestatoare, după care acesta arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursurilor.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-intimată -, arată că sentința instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a disp.art.304 (9) Cod procedură civilă.
Astfel, instanța de fond a reținut că cercetarea disciplinară prealabilă nu s-a efectuat deși recurenta-intimată a făcut dovada că recurenta-contestatoare a fost convocată la data de 23.05.2007, aceasta s-a prezentat la sediul societății unde i s-a înmânat nota explicativă iar aceasta a refuzat să dea răspunsurile în acea zi, a luat nota explicativă acasă și a cu răspunsurile a doua zi.
Faptul că aceasta a ales să dea răspunsurile doar a doua zi nu vine în contradicție cu nici un text de lege și nici nu echivalează cu nerealizarea cercetării disciplinare prealabile.
Precizează că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că faptele săvârșite de recurenta-contestatoare au un caracter deosebit de grav și prejudiciul adus angajatorului justifică măsura concedierii disciplinare.
Mai mult, împotriva recurentei-contestatoare s-a formulat de către recurenta-intimată o plângere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare și înșelăciune.
Consideră că prin decizia emisă nu recurenta-contestatoare a fost cea lezată ci dimpotrivă recurenta-intimată care a suferit un prejudiciu mare urmare faptelor comise de recurenta-contestatoare.
Solicită admiterea recursului intimatei, modificarea în tot a sentinței recurate, pe fond respingerea contestației și menținerea deciziei emise de recurenta-intimată, precum și respingerea ca nefondat a recursului contestatoarei.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, in baza lucrărilor dosarului reține următoarele:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimata -” “- S, anularea ca nelegală și netemeinică deciziei de concediere nr.22226/24.05.2007, cu toate consecințele care decurg din aceasta și obligarea intimatei la plata sumei de 700.000 despăgubiri.
Contestatoarea a susținut că sub aspect formal, decizia prin care s-a dispus concedierea sa trebuie anulată deoarece intimata, procedând discreționar și abuziv nu a efectuat o cercetare disciplinară prealabilă efectivă și corectă, încălcând prevederile art.267 din codul muncii.
Totodată, contestatoarea a arătat că nici în fondul său decizia de concediere nu este legală și temeinică întrucât nu se face vinovată de faptele ce i-au fost imputate, iar controalele Inspectoratului Teritorial d e Muncă D nu au existat în realitate.
În dovedirea susținerilor din contestație, a fost depusă copia deciziei nr. 22226/24.05.2007 emisă de intimată și copia carnetului de muncă.
Legal citată, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, reclamanta săvârșind abateri grave ce constau în nesocotirea obligației de a supraveghea depunerea sumelor încasate în contul firmei și al soldului de casă, nu a urmărit decontarea sumelor încasate de colaboratori din primele de asigurare, nu a organizat si supravegheat lunar inventarierea imprimatelor cu regim special și nu a adus la cunoștința conducerii societății neregulile depistate în sfera atribuțiilor sale.
Sub aspectul formei, intimata a susținut că măsura concedierii salariatei a fost luată cu respectarea etapelor impuse de codul muncii, cercetarea disciplinară prealabilă efectuându-se prin convocarea contestatoarei la 23 mai 2007, când i s-au adus la cunoștință abaterile și i s-a solicitat o notă explicativă.
S-au depus în sprijinul acestor susțineri: contractul de muncă al contestatoarei, decizia nr.23499/2.08.2006, nota explicativă dată de salariată și sarcinile sale de serviciu.
Părțile s-au interogat reciproc iar contestatoarea a formulat și depus note scrise.
Prin sentința civilă nr.1174 din 23 noiembrie 2007, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte contestația, a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.22226/24 mai 2007 emisă de intimată și a obligat-o pe aceasta să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariul indexat, majorat și reactualizat și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, de la data desfacerii contractului de muncă până la data angajării la noul loc de muncă-7 iunie 2007.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata despăgubirii de 700.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că decizia contestată este lovită de nulitate absolută, deoarece potrivit art.267 din codul muncii, salariatul trebuie convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator pentru a realiza cercetarea prealabilă, cu precizarea obiectului, datei, orei și a locului întrevederii.
In cauză, contestatoarea a fost convocată la sediul societății intimate la data de 23 mai 2007, orele 16.30-fiind informată despre obiectul cercetării prealabile disciplinare, conform convocatorului nr.5037/din 23 mai 2007.
A constatat instanța că din actele și lucrările dosarului nu rezultă dacă la data și ora convocării, contestatoarea a fost ori nu prezentă, pentru ce motive nu s-a realizat cercetarea disciplinară, întrucât din nota explicativă și precizările făcute la sfârșitul acesteia la data de 24 mai 2007, orele 8.56 reiese că cercetarea disciplinară nu a avut efectiv loc la data și ora stabilite prin convocatorul de înștiințare.
In plus, a reținut instanța că nerespectarea cerințelor impuse imperativ de art.267 din codul muncii echivalează cu lipsa cercetării disciplinare prealabile, dispozițiile legale sus-citate având scopul de a proteja salariații.
Câtă vreme, decizia de concediere luată împotriva contestatoarei i-a fost comunicată acesteia prin fax la 24 mai 2007, orele 10.17, este neîndoielnic faptul că apărările acesteia nu au fost verificate iar măsura era deja decisă.
Pentru aceste argumente, instanța de fond a admis în parte contestația în sensul constatării nulității absolute a deciziei de concediere și a făcut aplicarea prevederilor art.78 din codul muncii privind plata despăgubirii constând în drepturile bănești cuvenite contestatoarei.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere pentru obligarea intimatei la plata sumei de 700.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru măsura de concediere dispusă nelegal, la dosar neexistând dovezi care să justifice acordarea sumei cerute de contestatoare.
Împotriva sentinței, în termen legal au exercitat recursuri ambele părți, susținând că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală și se impune reformarea ei.
Recurenta-contestatoare a susținut că din motive independente de voința sa a fost pusă, de către instanța fondului, în imposibilitatea de a administra probe sub aspectul capătului de cerere privind despăgubirile solicitate în
cuantum de 700.000 lei care a fost respins ca neîntemeiat(fila 4) și a solicitat admiterea recursului și rejudecarea acestui capăt de cerere.
Recurenta-intimată -” “- Sas usținut că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, invocând motivul de casare prev.de art.304 pct.9 cod pr.civ.
Sub acest aspect, recurenta a criticat sentința prin care s-a reținut nerespectarea procedurii cercetării prealabile, deși în dosar există întreaga documentație care face dovada îndeplinirii cerințelor de formă ale codului muncii în privința cercetării disciplinare prealabile. Astfel, au fost depuse convocatorul prin care contestatoarea a fost înștiințată despre data și locul efectuării cercetării prealabile și nota explicativă dată de salariată, iar apărările sale au fost înlăturate prin decizia de concediere nr.22226/24 mai 2007.
În plus, oad oua critică vizând greșita apreciere a dovezilor, privește gravitatea deosebită a abaterilor disciplinare ce au justificat măsura concedierii și cărora instanța de fond nu le-a dat semnificația corectă, cu atât mai mult cu cât împotriva contestatoarei s-a formulat și o plângere penală considerându-se că faptele sale constituie infracțiuni.
S-a solicitat, pentru aceste argumente, admiterea recursului (filele 6-7)
Curtea, verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate în cele două recursuri, a actelor și lucrărilor dosarului, a cazurilor de casare, dar și sub toate aspectele, astfel cum prevede art.3041cod pr.civ. constată următoarele:
Prin decizia nr.22226 emisă de intimata -” “- S la data de 24 mai 2007 contestatoarea -director al Sucursalei Târgoviște a societății sus-arătate, a fost sancționată, conform art.61 lit.a rap.la art.264 alin.1, lit.f din codul muncii -cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă, reținându-i-se în sarcină săvârșirea mai multor abateri disciplinare(fila 12-14 dosar fond).
Potrivit art.63 alin. 1 din codul muncii, concedierea pentru săvârșirea unei abateri grave ori a unor abateri repetate de la regulile de disciplina muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării prealabile și în termenele stabilite de cod.
Contestând decizia de concediere, contestatoarea a susținut că intimata nu a efectuat o cercetare prealabilă efectivă și a dispus măsura disciplinară a desfacerii contractului său de muncă în mod discreționar si abuziv.
Verificând aceste împrejurări, prima instanță a stabilit că intimata nu a respectat dispozițiile art.267 din codul muncii, ceea ce echivalează cu lipsa cercetării disciplinare prealabile și atrage nulitatea absolută a deciziei de concediere emise în atare condiții.
Într-adevăr, așa cum în mod legal și temeinic a reținut tribunalul, cronologia derulării evenimentelor indică lipsa unei cercetări disciplinare prealabile, ca o concretizare a dreptului la apărare consacrat constituțional prin dispozițiile art.24 din Constituția României.
Deși potrivit convocatorului nr.5037 din 23 mai 2007, contestatoarea a fost înștiințată despre întrevederea ce va avea loc la sediul societății,
în aceeași zi, la orele 16,30(fila 28) – nota explicativă a salariatei este datată 24 mai 2007, orele 8,56-ceea ce semnifică împrejurarea că cercetarea nu a avut loc efectiv la data și ora stabilite, iar o explicație a nesocotirii acestor elemente obligatorii a fi aduse la cunoștința persoanei implicate, nu a fost oferită instanței de fond sau celei de recurs de către angajator.
În plus, emiterea la data de 24 mai 2007 deciziei de concediere și comunicarea acesteia către contestatoare la orele 10.17-10.20-prin fax(filele 12-14 dosar fond) face dovada că verificarea apărărilor contestatoarei, care a dat nota explicativă în aceeași dimineață la orele 8,56 (filele 29-32) nu a fost efectivă și reală, aspecte de natură să atragă sancțiunea prevăzută de art. 267 din codul muncii, respectiv nulitatea absolută a deciziei emise cu nerespectarea procedurii cercetării disciplinare prealabile.
O atare sancțiune face de prisos analizarea deciziei in fondul său, astfel că în mod corect instanța de fond nu a verificat în ce măsură pretinsele abateri disciplinare comise de contestatoare justificau măsura disciplinară a desfacerii contractului său de muncă.
Pentru argumentele de mai sus, Curtea constată că prima instanță a dat o corectă și legală interpretare dispozițiilor art.61 și 267 din codul muncii, nefiind incident cazul de casare invocat de recurenta intimată -” “- S, al cărei recurs va fi respins ca nefondat.
Nici calea de atac exercitată de contestatoare nu s-a dovedit întemeiată, câtă vreme critica sa vizând imposibilitatea obiectivă in care a plasat-o instanța fondului de a administra probe pentru dovedirea prejudiciului de 700.000 lei, nu are justificare.
Din actele și lucrările dosarului de fond rezultă că reprezentată de doi avocați aleși, contestatoarea a propus și administrat probe cu interogatoriul intimatei și înscrisuri(fila 59 verso) iar în administrarea probei testimoniale nu a insistat (fila 101).Chiar dacă apărătorii aleși ai contestatoarei au lipsit nejustificat de la ședința dezbaterilor, instanța fondului în respectul dreptului la apărare, a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea acesteia să formuleze concluzii scrise (filele 103-112).
Drept urmare, exigențele unei proceduri judiciare echitabile au fost respectate de tribunal căruia nu i se poate imputa lipsa dovezilor pe care contestatoarea avea obligația de a le administra pentru a-și proba susținerile, în condițiile și termenele legale.
Cum la controlul de legalitate și temeinicie nu a fost identificat nici un motiv de reformare a hotărârii instanței de fond, iar criticile aduse de recurenți nu sunt fondate, Curtea va respinge cererile de recurs în conformitate cu art.312 cod pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de contestatoarea, domiciliată în Târgoviște, str.- P, bloc..A,.1,.2,
județul D, și de intimata – (FOSTA – ASIGURARI -) prin reprezentant legal, cu sediul în S,-, județul S, împotriva sentinței civile nr.1174 din 23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 30 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Simona
– – – – – – –
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./22.02.2008
dosar fond- — Tribunalul Dâmbovița
judecători fond –
–
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
