ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 89
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Simona
– – –
Grefier –
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în comuna Merei, sat, județul B, împotriva sentinței civile nr.1080 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SRL, cu sediul în C, str.- -, bloc.8, scara 1,.17, județul
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă, lipsă fiind intimata-pârâtă t SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care a învederat instanței că pentru termenul de astăzi prin intermediul serviciului registratură s-au depus precizări formulate de recurenta-reclamantă, la acestea fiind atașate în copie xerox, sentința civilă nr.742/25.06.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău și sentința civilă nr.557/14.05.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Recurenta-reclamantă depune, în două exemplare, copii xerox de pe: decizia nr.1843/28.06.2005 emisă de intimata-pârâtă, o legitimație de serviciu pe numele recurentei purtând nr. 658/01.05.2006, două adrese prin care se face cunoscut că reclamanta și numita sunt colaboratoarele SC SRL, precizându-se și perioada acestei colaborări și în continuare, recurenta arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Recurenta-reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, anularea deciziei nr.3510/20.03.2007 emisă de intimata-pârâtă, acordarea tuturor drepturilor bănești reactualizate, acordarea tichetelor de masă, reintegrarea pe postul deținut anterior. Depune concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta
SRL C, jud.O solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună anularea deciziei nr.3510/20.03.2007 și reintegrarea reclamantei în muncă, cu acordarea tuturor drepturilor de la data de 15.03.2007 și până la reintegrarea efectivă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că obținerea oricărui document de la societatea pârâtă, respectiv B se face cu mare greutate, iar hotărârea și decizia de concediere colectivă din data de 03.01.2007 au fost luate de doi asociați unici și nu de consiliul de administrație al firmei, ceea ce contravine disp.art.137 alin.1 din Legea nr.31/1990.
S-a mai arătat că preavizul a fost dat în baza deciziei unui singur asociat al societății pârâte, respectiv, iar adresa din decizia atacată nu corespunde cu adresa firmei la care reclamanta a fost angajată, decizia respectivă neconținând date precise de identificare, expres arătate.
La termenul din 15.10.2007 instanța a suspendat judecarea cauzei pentru lipsa părților, în temeiul art.242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, iar prin cererea formulată pentru repunerea pe rol a cauzei, reclamanta a invocat noi motive de nulitate a deciziei în urma intrării în posesia procesului-verbal de control nr.29066/29.03.2006 întocmit de B, susținându-se că nu s-a respectat planul de măsuri întocmit de organul de control.
A arătat reclamanta că pentru personalul care și-a desfășurat activitatea la punctele de lucru din B, încadrarea s-a făcut la punctele de lucru, astfel încât adresa acelui punct de lucru trebuia să se regăsească pe decizia de concediere.
A mai susținut reclamanta că potrivit anexei 2 a procesului-verbal de control nr.29066/29.03.2006, societatea pârâtă are un număr de 352 salariați, astfel încât, având în vedere numărul deciziei de concediere – 3510, rezultă că ori numărul de ordine este fals, ori firma își schimbă salariații în fiecare an neurmărindu-se reorganizarea firmei sau firma are mai multe puncte de lucru, ceea ce contravine celor reținute în anexa 2 a procesului-verbal de control.
De asemenea, s-a arătat că în decizia atacată trebuia să se precizeze numărul contractului individual de muncă care încetează și postul restructurat (desființat).
Pârâta nu a formulat întâmpinare cu privire la acțiunea formulată și nici nu și-a desemnat un reprezentant în instanță pentru a-și preciza punctul de vedere față de acțiunea reclamantei.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1080/26.11.2007 Tribunalul Buzăua respins ca nefondată acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență că reclamanta a fost salariata societății pârâte până la data de 15.03.2007 când i-a încetat contractul individual de muncă în baza art.65 alin.1 din Codul Muncii, conform deciziei nr.3510/20.03.2007, iar la baza emiterii acestei decizii a stat proiectul de concediere colectivă din data de 26.01.2007, decizia extraordinară a asociatului unic al firmei din 03.01.2007 și preavizul nr.120/13.02.2007 comunicat reclamantei.
S-a mai reținut că angajatorul a îndeplinit cerințele prevăzute de art.68-70 din Codul Muncii, iar preavizul a fost emis de societate cu respectarea dispozițițiilor art.73 din același cod.
Referitor la procesul-verbal de control întocmit de B invocat de reclamantă, s-a arătat că acesta a fost emis anterior deciziei contestate, reținându-se în cuprinsul procesului-verbal că societatea are mai multe puncte de lucru, însă faptul că în decizia atacată nu s-a indicat punctul de lucru la care a funcționat reclamanta nu conduce la nulitatea deciziei.
De asemenea, s-a arătat că nu trebuie să existe identitate între numărul de ordine al deciziei și numărul salariaților, numerele deciziilor emise de societate fiind variate, pronunțate pe diverse teme, aceste decizii nefiind numerotate pe categorii.
Împotriva sentinței primei instanțe reclamanta a declarat în termen legal recurs criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că prin sentința atacată s-au încălcat dispozițiile Legii nr.31/1990, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.441/2006, precum și ale Codului Muncii, tribunalul neținând cont că pe ștampila a societății, aflată pe decizia contestată, nu se menționează că SRL are sediul în C, jud.O, iar B nu avea nici un drept de a confirma valabilitatea unei decizii întocmite de o societate cu sediul în
Totodată, în sentința instanței de fond se precizează că potrivit procesului-verbal de control nr.29066/29.03.2006 societatea pârâtă are puncte de lucru, fără a ține seama de inexistența F-urilor corespunzătoare, ceea ce conduce la nelegalitatea deciziei de concediere.
De asemenea, ținându-se cont de procesul-verbal de control din 29.03.2006 în care se precizează că societatea pârâtă nu întocmește fișa postului și nici acte adiționale cu privire la schimbarea locului de muncă, rezultă că decizia de concediere reprezintă un șantaj asupra celor care refuză să presteze forțată și neplătită, nici vechimea în muncă sau pregătirea profesională neconstituind un criteriu de selectare a celor concediați, iar în realitate, aducerea la îndeplinire a planului de măsuri impus de Baf ost înlocuită cu o concediere colectivă.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii și anularea deciziei nr.3510/20.03.2007, cu toate consecințele ce decurg din aceasta, depunându-se la dosar precizări și concluzii scrise, precum și o serie de înscrisuri, în copie.
Deși legal citată cu această mențiune, intimata nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr.3510/20.03.2007 emisă de societatea pârâtă, recurentei-reclamante i-a încetat contractul individual de muncă în baza art.65 alin.1 din Codul Muncii, modificat și completat, fiind vorba de o concediere colectivă.
S-a solicitat de către recurentă, la prima instanță, anularea deciziei de concediere nr.3510/20.03.2007 emisă de societatea intimată pentru mai multe motive, printre care și faptul că decizia de concediere colectivă a fost luată cu încălcarea dispozițiilor art.137 alin.1 din Legea nr.31/1990 cu modificările și completările ulterioare, susținându-se că decizia trebuia luată de consiliul de administrație al societății.
În conformitate cu prevederile art.137 alin 1 din Legea nr.31/1990, cu modificările și completările ulterioare, societatea pe acțiuni este administrată de unul sau mai mulți administratori, iar când sunt mai mulți administratori ei constituie un consiliu de administrație, art.197 alin.1 din același act normativ statuând pentru societățile cu răspundere limitată, că acestea sunt administrate de unul sau mai mulți administratori, numiți prin act constitutiv.
Or, din cuprinsul dosarului de fond, rezultă că decizia de concediere nr.3510/20.03.2007 emisă de societatea intimată, care este o societate cu răspundere limitată având un unic administrator, a fost luată în baza deciziei extraordinare a asociatului unic al SRL din data de 03.01.2007, care este, asociatul unic al societății intimate decizând concedierea colectivă a 57 de salariați din cadrul punctului de lucru situat în B,-, sector 1, în urma reorganizării societății prin înființarea unui punct de lucru nou într-o localitate din județul C, situație în care nu se poate reține nerespectarea dispozițiilor din Legea nr.31/1990, cu modificările și completările ulterioare, invocate de recurentă.
În proiectul de concediere colectivă din data de 26.01.2007 (fila 13 dosar fond), s-a consemnat că hotărârea asociatului unic al societății intimate, de reducere a numărului de salariați din cadrul secției confecții de la punctul de lucru din-, sector 1 B, s-a întemeiat pe necesitatea reorganizării activității ca urmare a înființării punctului nou de lucru din localitatea, jud.C și desfășurarea activității în această localitate, arătându-se, printre altele, că este vorba de o concediere cu caracter colectiv, în raport de numărul de salariați, ce va fi dispusă începând cu data de 15.03.2007.
Procesul-verbal de control întocmit de B, invocat de recurentă, a fost emis la 29.03.2006, cu mult înainte de data emiterii deciziei de concediere nr.3510/20.03.2007, contestat în prezenta cauză, iar faptul că prin procesul-verbal respectiv s-a constatat nerespectarea de către angajator a unor dispoziții ale Codului Muncii dispunându-se și o serie de măsuri obligatorii în sarcina societății intimate nu poate constitui un argument suficient pentru admiterea recursului în sensul celor solicitate de recurentă, câtă vreme nu există cauze care să conducă la anularea deciziei de concediere.
Din cuprinsul procesului-verbal de control din data de 29.03.2006, mai sus menționat, rezultă că societatea intimată, cu sediul în C, jud.O, avea la momentul respectiv două puncte de lucru în municipiul B, ce au fost indicate, iar potrivit deciziei nr.1705/11.05.2005 a administratorului unic al societății și adresei emise de către B sub nr.2741/R/13.06.2005, încadrarea personalului care își desfășura activitatea la punctele de lucru de pe raza municipiului s-a făcut la punctele de lucru.
Împrejurarea că în cuprinsul deciziei de concediere nu s-a indicat punctul de lucru la care a lucrat recurenta nu poate justifica însă admiterea acțiunii, acest aspect nefiind în măsură să conducă la nulitatea deciei de concediere în raport de dispozițiile art.74 din Codul Muncii, așa cum corect a reținut și prima instanță.
privind conțintul ștampilei societății intimate, invocată de recurentă prin motivele de recurs nu poate constitui un motiv de anulare a deciziei de concediere, această ștampilă fiind utilizată,de altfel, de societatea intimată inclusiv cu prilejul controlului finalizat prin procesul-verbal nr.29066/29.03.2006 întocmit de
De menționat, că la instanța de fond recurenta reclamantă a solicitat anularea deciziei de concediere pentru mai multe motive prevăzute în cuprinsul acțiunii și ulterior, în precizările aduse acesteia, care au fost analizate de prima instanță, concluzionându-se în mod justificat, în raport de probatoriile administrate și de dispozițiile Codului Muncii, a căror corectă aplicare s-a făcut în cauză, că acestea sunt neîntemeiate, cu consecința respingerii acțiunii, iar în recurs nu pot fi susținute motive noi de anulare a deciziei atacate, care nu au fost invocate, cu respectarea dispozițiilor procedurale, la prima instanță.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul reclamantei ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în comuna Merei, sat, județul B, împotriva sentinței civile nr.1080 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SRL, cu sediul în C, str.- -, bloc.8, scara 1,.17, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 30 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Simona
– – – – – – –
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./21.02.2008
dosar fond – — Tribunalul Buzău
jud. fond -;
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
