ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 897/
Ședința publică din 06 Mai 2009
Completul compus din:
– Președinte
– Judecător
– Judecător
Grefier –
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat nr.2. jud. H, împotriva sentinței civile nr.2244 din 8 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 29 aprilie 2009 – care face parte integrantă din prezenta decizie – pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi 6 mai 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2244 din 8 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghitas -a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Școala Generală ” “, Inspectoratul Școlar Județean H și Ministerul Educației, Cercetării și
Împotriva acestei hotărâri declarat recurs reclamantul, solicitând casarea sentinței atacate, ca fiind netemeinică.
În motivarea recursului a arătat că sentința ceivilă nu este altceva decât transcrierea afirmațiilor mincinoase referitoare la activitatea sa ca profesor, din Decizia nr. 25/13.10.2007 a Scolii Generale pe baza căreia i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă. Instanța de judecată nu a luat în considerare și nu a reflectat asupra argumentelor invocate de el și în contestație și în concluziile scrise depuse, argumente care dovedesc că actul respectiv emis este lovit de nulitate. Deși legea prevede, în convocatorul (“înștiințarea”) prin care a fost anunțat să se prezinte în fața comisiei de cercetare disciplinară nu scrie care este obiectul audierii, astfel că nu a putut aduce argumente pentru a-și susține apărarea.
Deși din probele administrate reiese că actul este lovit de nulitate, totuși tribunalul dă o hotărâre contrară legilor în vigoare. A solicitat instanței o cercetare a stării de fapt de către o comisie de experți, cerere respinsă.
A anexat recursului, în copie, înscrisul intitulat “înștiințare” și întâmpinarea depusă în dosarul de fond (filele 4, 5).
Intimații au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate precum și din oficiu, conform prev. art. 304 ind. 1 Codul d e Procedură Civilă, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a invocat ca principal motiv de recurs neindicarea în înștiințarea comunicată de școala generală a motivului convocării, susținând că în aceste condiții cercetarea disciplinară și implicit decizia sunt lovite de nulitate absolută.
Din cuprinsul înscrisului intitulat “înștiințare”, care poartă antetul școlii generale ” “, jud. H și este semnat de membrii comisiei de disciplină, Curtea reține că reclamantul a fost înștiințat să se prezinte la data de 9 noiembrie 2007, în vederea audierii de către comisia de disciplină constituită în baza Deciziei nr. 23 din 6 noiembrie 2007.
Art. 267 alin. 2 din codul muncii prevede că, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Din interpretarea logică a acestui text de lege rezultă că indicarea “obiectului” întrevederii presupune înștiințarea salariatului cu privire la cercetarea disciplinară și nu cu privire la obiectul cercetării disciplinare, cum greșit a interpretat reclamantul. Cu alte cuvinte, e necesar a se preciza în convocator că salariatul este convocat pentru cercetarea disciplinară și nu pentru alte motive.
Or, în înștiințarea primită personal de reclamant s-a comunicat că va fi audiat la data stabilită. “Obiectul întrevederii” îl constituia așadar audierea acestuia de către comisia de disciplină, care a redactat și semnat înștiințarea.
Ca atare, acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Reclamantul a mai invocat ca motiv de recurs respingerea de către instanța de fond a cererii sale privind cercetarea lucrurilor de către o comisie de experți. Cererea în probațiune a fost legal respinsă de instanță, întrucât probatoriul administrat a fost concludent, pertinent și nu mai era necesară suplimentarea probatoriului.
Constatând că în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Codul d e Procedură Civilă și nici motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu de către instanță, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică și ferită de orice critici, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Codul d e Procedură Civilă, va respinge ca nefundat recursul declarat de reclamant.
În baza art. 274 Codul d e Procedură Civilă, curtea va obliga reclamantul să plătească intimaților cheltuielile de judecată avansate de aceștia în recurs, constând în cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul
, domiciliat în comuna, sat nr.2. județul H, împotriva sentinței civile nr.2244 din 8 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească intimaților Școala Generală ” “, cu sediul în,-, județul H suma de 59,96 lei și Inspectoratului Școlar Județean H, cu sediul în M C, P-ța – nr. 5, județul H suma de 60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/2ex
jud.fond: E;
-14.09.2009-
