ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 917/
Ședința publică din 27 mai 2008
Completul compus din:
– Președinte
– Judecător
– Judecător
Grefier –
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Terapia SA, cu sediul în C N,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.1994 din 27 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților, acestea nefiind citate.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 20 mai 2008 – încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie – pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 27 mai 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1994 din 27 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtei Terapia SA C-N, s-a anulat decizia de concediere emisă de pârâtă, s-au repus părțile în situația anterioară emiterii acestei decizii, iar pârâta a fost obligată la plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale neachitate și cheltuieli de judecată.
La pronunțarea acestei sentințe, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 65, 76, 78 din Codul muncii, stabilind că societatea pârâtă nu a dovedit existența unor dificultăți economice pentru a schimba structura organizatorică, a efectuat angajări concomitent sau ulterior emiterii deciziei de concediere, nu a dovedit existența unor cauze reale și serioase care puteau justifica emiterea deciziei.
În raport de cele reținute instanța a dispus repunerea părților în situația anterioară, plata despăgubirilor către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7,8,9 Cod procedură civilă, solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței criticate.
În motivare, recurenta a arătat că este greșit punctul de vedere reținut de prima instanță în considerentele sentinței, punct de vedere conform căruia pârâta nu a dovedit existența unor dificultăți economice care puteau justifica emiterea deciziei de concediere. Consideră că din organigrama depusă în copie la dosar rezultă existența reorganizării societății și această reorganizare a condus la desființarea postului reclamantei.
Apreciază că fluctuația personalului în cadrul societății nu are legătură cu prezenta speță, că fiecare angajat are libertatea de a solicita încetarea raporturilor de muncă fără a afecta bunul mers al societății, iar instanța a greșit apreciind că aceste concedieri au legătură cu decizia emisă pe seama reclamantei-intimate.
Deși s-a solicitat de către recurentă, casarea sentinței, nu s-a indicat niciunul din motivele de casare prevăzute de lege (motivele invocate, art. 304 pct. 7,8,9 Cod procedură civilă fiind de modificare).
Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs arătate și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 304/1, art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Terapia SA, a emis decizia de concediere nr. 21959 din 9 august 2007, prin care a dispus încetarea activității reclamantei, începând cu data de 13 august 2007, motivat de faptul că activitatea acesteia nu se mai justifică din punct de vedere economic și organizatoric.
La data de 14 august 2007, societatea, prin reprezentanții legali, a emis o nouă decizie (nr. 22185) pe seama aceleași persoane, dispunând concedierea acesteia, începând cu prima zi după trecerea perioadei de preaviz, menținând motivele înscrise în decizia anterioară și arătând că nu poate oferi persoanei concediate un loc de muncă compatibil cu pregătirea profesională a acesteia.
, a contestat legalitatea deciziei de concediere susținând că cele înscrise în cuprinsul deciziei, nu corespund realității, că angajatorul a uzat de diferite tertipuri pentru aod etermina să demisioneze, că afirmativa reorganizare a societății nu a avut loc, că există posibilitatea ca angajatorul să-i ofere un alt loc de muncă, că ulterior emiterii deciziei contestate s-au efectuat angajări în societate. A solicitat anularea deciziei, repunerea părților în situația anterioară, plata drepturilor salariale neachitate, în sumă actualizată cu rata inflației și dobânzi legale.
La dosarul cauzei s-au depus în copie organigrama societății, carnetul de muncă al reclamantei, situația angajărilor și concedierilor efectuate de societate, acte de constatare întocmite cu ocazia verificării activității reclamantei, actul constitutiv al societății pârâte, alte acte considerate utile soluționării cauzei.
După analizarea actelor și susținerilor părților efectuate prin contestație și întâmpinare, instanța a pronunțat sentința civilă nr. 1994/2007, analizată în prezentul recurs.
Recursul pârâtei este nefondat și va fi respins, în consecință sentința criticată va fi menținută integral pentru următoarele considerente:
Recurenta a invocat la emiterea deciziei de concediere, prevederile art. 65 din Codul muncii, susținând că organigrama a fost modificată, postul deținut de intimată nu se justifică a fi menținut în continuare iar după desființarea postului, angajatorul nu are posibilitatea de a oferi un alt post, corespunzător.
Din cuprinsul actelor depuse la dosar de către pârâta recurentă, nu rezultă existența unor dificultăți economice care puteau justifica reorganizarea societății. Nu s-a dovedit nici împrejurarea că în raport de pregătirea profesională a reclamantei, pârâta s-a aflat în imposibilitatea de a oferi acesteia un post corespunzător. Mai mult, s-au dovedit întemeiate susținerile reclamantei-intimate, conform căreia societatea a publicat anunțuri de mică publicitate pentru organizarea concursului de ocupare a unui post identic cu cel deținut inițial de reclamantă, post care nu a fost oferit acesteia anterior concedierii.
Întemeiat a reținut prim a instanță în considerentele sentinței recurate, faptul că afirmativa desființare a locului de muncă al reclamantei nu este efectivă, nu are o cauză reală și serioasă, cum prevede expres art. 65 din Codul muncii.
Întrucât concedierea reclamantei prin decizia indicată s-a efectuat cu nerespectarea condițiilor legale, întemeiat s-a procedat la anularea deciziei și repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale neîncasate de reclamantă în sumă actualizată la data efectuării plății.
Prin recursul formulat pârâta a invocat motivele prevăzute de art. 304 alin. 1 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă, fără a detalia, fără să arate în concret care sunt motivele contradictorii ori străine de natura pricinii, cuprinse în hotărârea pronunțată, din ce rezultă greșita interpretare a actului juridic dedus judecății ori aplicarea greșită a legii la pronunțarea sentinței.
Din starea de fapt rezumată anterior, reținută și în considerentele sentinței recurate, stare de fapt care rezultă din actele și lucrările dosarului, rezultă că instanța a apreciat corespunzător probele administrate, a interpretat riguros prevederile legale aplicabile, a pronunțat o hotărâre legală. Cum nu sunt incidente motivele de recurs indicate și nici motive de casare de ordine publică, recursul pârâtei se apreciază a fi nefondat și va fi respins ca atare.
Respingând recursul, în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, instanța va dispune și asupra cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în această fază procesuală, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezilor depuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Terapia SA, cu sediul în C N,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.1994 din 27 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează
Prim grefier,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-30.06.2008-
