ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 925/R/2008
Ședința publică din data de 24 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos judecător
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Gabriella vicepreședinte instanță
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 74 din 25.01.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar civil nr-, privind și pe pârâta intimată B M, având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului recurent – avocat și reprezentanta pârâtei intimate – avocat.
Procedura de citare este realizată.
Recursul a fost declarat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
La acest termen de judecată reprezentanții părților depun la dosar delegațiile de reprezentare, reprezentanta intimatei depunând și întâmpinare cu acte anexă, comunicând un exemplar reprezentantului recurentului și arată că nu au de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul asupra recursului.
Nefiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, în principal casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar modificarea sentinței pronunțate de prima instanță în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cheltuielile de judecată urmând a fi solicitate pe cale separată.
Reprezentanta intimatei pune concluzii de respingere a recursului, cu cheltuieli de judecată conform chitanței reprezentând onorariul avocațial.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.74 din 25 ian.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a respins contestația formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta SA B M, având ca obiect contestație încetare contract de muncă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin decizia nr. 52/6.11.2007 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de 27.11.2007 în baza art. 65 al. 1 Codul muncii în urma desființării postului ocupat de acesta.
Ca urmare a încetării activității minelor din subordinea pârâtei o parte din posturile ocupate cu personal au fost desființate. Printre acestea fiind și cel ocupat de reclamant.
La data emiterii deciziei, pârâta nu avea la cunoștință că reclamantul este în concediu medical, acest certificat fiind emis pe 9.11.2007. De altfel decizia nu și-a produs efectele decât la expirarea concediilor medicale, reclamantul fiind în concediu medical până la sfârșitul anului 2007 așa cum rezultă din certificatele medicale depuse la dosar.
Critica adusă deciziei că nu s-a respectat procedura preavizului nu a fost reținută și nici că decizia a fost emisă de o persoană necompetentă. Prin decizia nr. 164/8.10.2007 a directorului general al pârâtei, acesta împuternicește conducerea subunităților să treacă la încetarea raporturilor de muncă celor care li s-a desființat postul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivele de recurs arată că decizia de concediere este nulă deoarece nu respectă procedura preavizului, deoarece de la data comunicării salariatului conform art.75 din muncii, 07.11.2007, până la data la care a încetat contractul de muncă, 27.11.2007, nu a trecut termenul de preaviz de 15 zile lucrătoare. În plus, art.43 alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul companiei naționale a metalelor prețioase și neferoase SA B M, prevede că în cazurile în care încetarea contractului de muncă are loc din inițiative unității, aceasta este obligată să acorde un preaviz de 20 de zile lucrătoare.
Decizia de concediere a fost dispusă pe durata incapacității temporare de muncă a salariatului, deoarece la data de 06.11.2007, data emiterii deciziei precum și la data de 07.11.2007, data de la care aceasta produce efecte, reclamantul se afla în concediu medical.
Decizia de concediere este emisă de o persoană necompetentă, deoarece contractul de muncă a fost încheiat între reclamant și SA BMp rin reprezentant legal, directorul general, iar decizia a fost emisă de șeful unității miniere, persoană care nu are competența de a reprezenta SA B
Pârâta N-. SA B M, prin întâmpinarea de la 12-14, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamant Curtea reține următoarele:
Așa cum corect a reținut și tribunalul prin sentința recurată, decizia de concediere a reclamantului a fost emisă cu respectarea tuturor condițiilor de formă și fond impuse de lege.
Astfel chiar dacă dispozițiile art.60 alin.1 lit.a din muncii prevăd că nu se poate dispune concedierea pe durata incapacității temporare de muncă stabilită prin certificatul medical conform legii, în cazul din speță, decizia de concediere contestată nu încalcă dispozițiile legale arătate, măsura concedierii fiind aplicată doar la expirarea concediilor medicale, concedii pe care însă reclamantul nu le-a adus imediat la cunoștința conducerii pârâtei.
Nici celelalte critici aduse sentinței nu pot fi privite cu succes, întrucât contrar susținerilor reclamantului pârâta, chiar în decizia de concediere a și prevăzut termenul de preaviz acordat reclamantului, termen pe care l-a respectat și de asemenea s-a dovedit că cel care a emis decizia de concediere era împuternicit în acest sens prin decizia nr.64/8.10.2007 a Directorului general al pârâtei.
Așa fiind, constatând că sub aspectul tuturor criticilor ce i-au fost aduse, sentința atacată este legală și temeinică, față și de dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
În baza art.274 proc.civ. reclamantul va fi obligat să plătească pârâtei suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs justificate cu onorarul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței civile nr. 74 din 25.01.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei “” SA suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
— – – – –
GREFIER,
Red.AR
Dact./2ex.
22.05.2008
