Contestație decizie de concediere. Decizia 940/2008. Curtea de Apel Cluj


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR.940/R/2008

Ședința publică din 23 aprilie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Laura Dima

JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.353 din 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta UTUUTU, având ca obiect contestație decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se prezintă reclamanta-intimată asistată de avocat din Baroul Cluj și reprezentanta pârâtei-recurente, avocat din Baroul Cluj.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal și a fost comunicat intimatei. De asemenea, constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 18 aprilie 2008, reclamanta-intimată, prin reprezentanta sa, avocat din Baroul Cluja depus întâmpinare (prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală).

Reprezentantele părților depun la dosar împuterniciri avocațiale.

Se comunică reprezentantei pârâtei-recurente un exemplar din întâmpinare.

Întrebată fiind, reprezentanta pârâtei-recurente arată că solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a studia întâmpinarea.

Instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitate reprezentantei pârâtei-recurente să studieze întâmpinarea.

La a doua strigare a cauzei, reprezentanta reclamantei-intimate depune la dosar copie xerox după Decizia nr.XL (40) din 7 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite în dosar nr. 10/2007 (referitoare la plata daunelor morale) și chitanța nr.- din 28.03.2008 care atestă plata onorariului avocațial de 650 lei.

Reprezentantele părților arată că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.

Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea în întregime a hotărârii atacate și pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate de reclamanta, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial în sumă de 500 lei, conform chitanței pe care o depune la dosarul cauzei.

Reprezentanta reclamantei-intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial în sumă de 650 lei, conform chitanței depuse la dosarul cauzei.

CURTEA

Prin sentința civilă nr.353 din 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis contestația formulată de către contestatoarea în contradictoriu cu intimata SC SRL C- și în consecință; s-a dispus anularea Deciziei de concediere nr. 88/30.07.2007 emisă de intimată în sarcina contestatoarei.

S-a dispus reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior emiterii deciziei, respectiv acela de vânzător-gestionar.

Intimata a fost obligată să plătească contestatoarei drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat, începând cu data de 27.07.2007 și până la reintegrare, precum și la plata sumei de 2500 lei reprezentând daune morale.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei începând cu data de 09.05.2007 în funcția de vânzător-gestionar.

Prin Decizia nr. 88/30.07.2007 s-a dispus desfacerea contractului de muncă al reclamantei cu data de 27.07.2007.

Reclamanta a adus la cunoștința pârâtei, în data de 26.06.2007, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, faptul că este însărcinată anexând în acest scop adeverința medicală.

Art. 60 din Codul muncii prevede în mod expres că nu poate fi dispusă concedierea pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat cunoștință de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere.

Așa cum rezultă din actele depuse la dosar și din întâmpinarea formulată de către pârâtă, pârâta a luat la cunoștință de starea reclamantei la data de 26.06.2007, anterior emiterii deciziei de concediere care a fost făcută cu data de 30.07.2007, după mai mult de o lună de la data la care a aflat de starea în care se află reclamanta.

Mai mult, decizia de concediere este datată cu 30.07.2007 și dispune desfacerea contractului de muncă la o dată anterioară, respectiv 27.07.2007.

Prin Decizia nr. 77/1/03.07.2007 s-a dispus detașarea angajatei la punctul de lucru din fără număr pe perioada 03.07.2007-31.10.2007, până la soluționarea situației punctului de lucru din.

Așa cum rezultă din această decizie postul nu a fost desființat, în locul reclamantei fiind detașată o altă persoană.

OUG nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă prevede la art. 21 că este interzis angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau serviciu în cazul în care salariata este gravidă.

Reclamanta a depus la dosar certificatul de naștere al minorului -, născut la data de 11.12.2007.

Reclamanta a solicitat daune morale în cuantum de 2500 lei, acest termen sugerând lezarea adusă drepturilor extrapatrimoniale ale persoanei, provenind din atingerea unor valori sau atribute care îi definesc personalitatea.

Instanța a apreciat că este întemeiată cererea de acordare a daunelor morale având în vedere starea reclamantei și efectele pe care le-a avut asupra stării psihice ale reclamantei această decizie emisă de pârâtă.

Mai mult, așa cum a arătat reclamanta prin acțiunea formulată, prin desfacerea contractului de muncă a fost pusă în situația de a nu putea beneficia de indemnizația de îngrijire a copilului în vârstă de până la 2 ani.

Având în vedere prevederile art. 60, art. 283 din Codul muncii, art. 21 din OUG nr. 96/2003 instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului SC SRL.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SRL C-N, solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate cu consecința respingerii acțiunii reclamantei.

În motivele de recurs arată că în mod neîntemeiat instanța a admis acțiunea reclamantei, deoarece reclamanta nu a adus la cunoștința pârâtei că este însărcinată, confirmările de primire pentru scrisoarea pe care reclamanta susține că a expediat-o la adresa pârâtei nu poartă semnătura și ștampila acestei instituții pentru confirmarea primirii.

În motivele de recurs arată că în mod neîntemeiat instanța a admis acțiunea reclamantei, deoarece reclamanta nu a adus la cunoștința pârâtei că este însărcinată, confirmările de primire pentru scrisoarea pe care reclamanta susține că a expediat-o la adresa pârâtei nu poartă semnătura și ștampila acestei instituții pentru confirmarea primirii.

Consideră că în calitate de angajator nu a încălcat prevederile nr.OUG96/2003 privind protecția maternității la locul de muncă, la data emiterii deciziei nu avea în evidențele sale salariata gravidă.

Arată că în data de 26.06.2007 s-a emis preavizul de concediere de 15 zile lucrătoare conform legii, intimata prezentându-se la lucru până în data de 01.07.2007. Din data de 03.07.2007 până în 23.07.2007, reclamanta a prezentat concediu medical, fără a fi precizat că este gravidă.

Perioada de preaviz s-a prelungit cu perioada concediului medical, astfel că data desfacerii contractului de muncă este 27.07.2008, iar în 30.07.2008 decizia s-a prezentat la ITM C, conform prevederilor legale în vigoare.

Reclamanta, prin întâmpinarea de la 13-15, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr.353 pronunțată de Tribunalul Cluj, ca temeinică și legală.

Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:

Curtea reține că această susținere nu poate fi primită deoarece corespondența a fost expediată la sediul social al societății și aceasta din urmă are îndatorirea de a se preocupa de primirea corespondenței la acel sediu ce și l-a declarat și nu poate pretinde unui angajat să facă demersuri mult prea oneroase pentru expedierea unei simple scrisori recomandate.

Lăsând la o parte cele de mai sus chiar recurenta pârâtă recunoaște primirea la data de 26.06.2007 a scrisorii prin care reclamanta comunică starea sa medicală (fila 24 alin. penultim dosar fond).

Față de această recunoaștere criticile din recurs cu privire la această chestiune sunt neavenite.

Consideră recurenta că în calitate de angajator nu a încălcat prevederile nr.OUG96/2003 privind protecția maternității la locul de muncă, la data emiterii deciziei nu avea în evidențele sale salariata gravidă.

Față de cele reținute anterior cu privire la recunoașterea recurentei în ce privește primirea la data de 26.06.2007 a scrisorii prin care reclamanta comunică starea sa medicală rezultă în mod evident culpa pârâtei în ce privește neoperarea în evidențele sale a faptului că reclamanta este gravidă pentru ca apoi să se poată pe fondul acestei ignorări, sau chiar cu intenție după cum se pare, să inițieze demersurile pentru concedierea reclamantei, or, nimeni nu poate invoca în apărare propria sa culpă

În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.

În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta aflată în culă procesuală față de respingerea recursului, să plătească intimatei suma de 650 lei, cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocat potrivit chitanței depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SRL împotriva sentinței civile nr.353 din 28 februarie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.

Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 650 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

– – — – –

de, dactilografiat de Sz.

În 2 ex. la data de 12.05.2008

Judecător fond -, – Tribunalul Cluj