ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr.8173,- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA N R. 999
Ședința publică din data de 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Elena
– – – –
Grefier –
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea SC România SA, succesoare în drepturi a SC SA, cu sediul în municipiul B, nr. 1, sector 1, împotriva deciziei civile nr. 2042 din data de 10 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimatul în contestație, cu domiciliul în,-, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 5.05.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, pentru a da posibilitate apărătorilor părților să depună la dosar concluzii scrise, amânat pronunțarea cauzei la 12.05.2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Contestatorul a chemat în judecată pe intimata SC SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.447 din 7 noiembrie 2007, reintegrarea contestatorului în funcția de șef de tură pompieri din cadrul Departamentului Mediu Prevenire, iar în subsidiar înlocuirea măsurii disciplinare din contractului individual de muncă cu o altă sancțiune mai ușoară.
În motivarea contestației petentul a susținut că la data de 16 octombrie 2007 în urma controlului efectuat la poarta de acces de către agenții de pază s-a constatat că avea în geantă l ulei ars pe care îl adusese la intrarea în tură. Consideră că decizia este nelegală și netemeinică, deoarece la descrierea faptei s-a reținut că a fost depistat cu litru ulei de motor și nu litru ulei ars, așa cum s-a menționat în raportul eveniment nr.7/2007 întocmit de agenții de pază.
S-a mai arătat de către petent că nu a fost convocat în scris de către angajator pentru cercetarea prealabilă disciplinară, dar i-au fost luate declarații în care a relatat situația de fapt pe care o poate proba cu martori.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința nr. 1472 din data e 26 mai 2008 respins ca neîntemeiată contestația.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că potrivit deciziei nr.447 din 7 noiembrie 2007 intimata SC SA a dispus începând cu data de 7 noiembrie 2007 desfacerea contractului de muncă al contestatorului – șef tură pompieri din cadrul Departamentului mediu prevenire ca urmare a faptei săvârșite la data de 16 octombrie 2007 constatată în urma controlului efectuat de agenții de pază la poarta de acces, acesta fiind depistat cu 1/2 litri ulei de motor, apreciindu-se că aceasta și l-a însușit din unitate.
Potrivit raportului de eveniment întocmit la data de 16 octombrie 2007 în jurul orelor 1515, personalul de pază din cadrul Postului nr. 1 – poarta de acces persoane, a surprins pe contestator când încerca să sustragă la ieșire din societate o sticlă de litru ulei de motor.
Din cuprinsul convocării din data de 22 decembrie 2007 aflată la fila 21 – dosar fond, a rezultat că, petentului i s-a adus la cunoștință că este necesar se prezenta în vederea cercetării disciplinare, iar neprezentarea sa determină sancționarea fără efectuarea cercetării disciplinare.
Împotriva acestei sentințe, contestatorul a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor administrate în cauză din care rezultă că agenții de pază au găsit asupra sa la controlul de poartă litri ulei ars și nu ulei de motor, între cele două produse existând o diferență mare ca valoare de utilizare.
Față de această situație sancțiunea aplicată este disproporționată și în opinia recurentului trebuia înlocuită cu una din sancțiunile prevăzute de art. 264 lit. a – e Codul muncii.
Prin decizia civilă nr.2042/10.10.2008 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul, a modificat în tot sentința civilă nr. 1472 din data de 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond a admis contestația și a modificat decizia de sancționare nr.447 din 7 noiembrie 2007 emisă de SC SA – P, în sensul înlocuirii sancțiunii aplicate cu cea prev. de art. 264 alin.1 lit.d) Codul muncii constând în reducerea salariului de bază cu 10 % timp de o lună. De asemenea, s-a dispus reintegrarea recurentului pe postul deținut anterior emiterii deciziei.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut că potrivit raportului de eveniment întocmit de societatea de pază a unității intimate la data de 16 octombrie 2007 orele 1515, cu alte cuvinte la ieșirea din schimb, contestatorul a fost surprins având în bagajul personal o sticlă conținând litru ulei de motor, obiectul sustragerii fiind reținut și depozitat la Dispeceratul de pază.
Atât din raportul de eveniment cât și din depozițiile martorilor a rezultat că uleiul găsit asupra recurentului nu era un ulei de motor care să poată fi folosit conform destinației sale, ci un ulei degradat, astfel cum este expres prevăzut în buletinul de analiză de la fila 61- dosar fond care a identificat și marca uleiului ca fiind ulei SUPER LA 20W-50.
Drept urmare, valoarea economică a acestui produs este o valoare modică, produsul fiind practic un reziduu fiind însușit de contestator ca atare, deoarece în nota explicativă aceasta a precizat că având în vedere că este vorba de un produs uzat nu produce nicio pagubă unității.
A mai reținut curtea că este adevărat că potrivit anexei nr.10c la CCM 2007 sustragerea de bunuri din unitate indiferent de valoarea acestora este considerată abatere gravă care justifică desfacerea disciplinară a contractului de muncă, însă această prevedere contractuală trebuie nuanțată în raport cu situația de fapt concretă, nefiind de conceput o aplicare mecanică acestuia în condițiile în care potrivit disp. art. 266 Codul muncii sancțiunea se individualizează în raport cu împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție al salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală la serviciu și eventualele sancțiuni primite anterior.
În speță, consecințele faptei săvârșite de contestator sunt nesemnificative, deoarece produsul sustras fiind un produs uzat avea o valoare redusă și acest aspect a fost esențial în plan subiectiv pentru recurent care și l-a însușit considerând că unitatea nu va fi în nici un fel păgubită.
Împotriva deciziei pronunțate în recurs, a formulat contestație în anulare SC România SA, succesoare în drepturi a SC SA, susținând că sunt incidente disp. art.318 teza II din pr.civ.
Se susține în contestație, în esență, că instanța de recurs a omis a se pronunța cu privire la incidența prevederilor CCM cu privire la drepturile angajatorului, respectiv disp. art.10 lit.c din CCM 2007.
În motivarea contestației se susține că dispozițiile CCM încadrează abaterea intimatului contestator la abaterile grave ce atrag desfacerea contractului de muncă.
Mai arată contestatoarea că nu are relevanță valoarea prejudiciului, deoarece se urmărește prin sancționarea exigentă eradicarea oricăror tentative de furt și că este dreptul părților de a stabili regulile și principiile de funcționare a societății.
Analizând actele și lucrările dosarului, contestația formulată și dispozițiile legale în materie, curtea va constata că aceasta este nefondată:
Potrivit art. 318 Cod pr.civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Legiuitorul a avut în vedere greșelile de ordin procedural, în această categorie intrând greșelile comise prin confundarea unor acte esențiale ale dosarului cauzei.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale.
În speță, așa cum rezultă evident din formularea motivelor invocate, societatea contestatoare a criticat pe fond soluția instanței de recurs și a cerut ca pe această cale să se modifice respectiva decizie.
Critica este, deci, în legătură cu interpretarea probelor administrate, a dispozițiilor legale incidente și a situației de fapt a cauzei, astfel cum au fost reținute prin decizia a cărei anulare se solicită, așa încât nu reprezintă greșeli materiale în sensul art. 318 teza I – a Cod pr.civilă.
Potrivit disp.art.318 teza II pr.civ. pentru admisibilitatea unei contestații în anulare întemeiate pe această dispoziție legală este necesar ca instanța de recurs, în cazul în care a respins recursul, să nu fi analizat unul din motivele de recurs invocate.
Ori, în cauza de față, hotărârea a cărei anulare se cere a fost dată cu analizarea tuturor motivelor invocate în termenul legal de către contestatorul-recurent și s-a răspuns tuturor susținerilor acestuia, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.
Curtea a analizat CCM invocat în contestație și a făcut chiar referire la art.10 lit.c despre care se susține că nu a fost analizat.
Așa fiind, Curtea constatând că este nefondată contestația în anulare, nesubzistând motivele prevăzute de lege în mod limitativ și văzând disp. art. 317 – 320.pr.civ. o va respinge ca atare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC România SA, succesoare în drepturi a SC SA, cu sediul în municipiul B, nr. 1, sector 1, împotriva deciziei civile nr. 2042 din data de 10 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimatul în contestație, cu domiciliul în,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Elena
– – – – – — –
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
2 ex./ 4.06.2009
/VS
