Dosar civil nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 30 mai 2008
Complet specializat pentru cauze privind
litigii de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 3: Costea Monica
Grefier – – –
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul – contestator, domiciliat în C,- împotriva sentinței civile nr.162/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în C,-, având ca obiect litigiu muncă – contestație decizie de concediere.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă pentru recurentul – contestator, avocat, conform împuternicirii avocațiale nr.-/30.05.2008, pentru intimatul Ministerul Administrației și Internelor – , conform împuternicirii de reprezentare juridică nr.1242.734/27.05.2008 – depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinit, în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă oral asupra cauzei învederând că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru. Totodată arată că intimatul Inspectoratul de jandarmi Județean C( 0406 C) a depus la data de 23.05.2008 întâmpinare, comunicată recurentului contestator la data de 24.05.2008.
Reprezentantul intimatului depune la dosarul cauzei certificat grefă eliberat cu privire la dosarul civil nr- al Curții de APEL CONSTANȚA.
Fiind întrebate, părțile declară că nu mai au alte cereri, excepții de invocat sau probe de formulat în cauză.
Instanța, luând act că nu mai sunt alte cereri, excepții de invocat sau probe de formulat în cauză, în baza art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului formulat de recurentul contestator.
Apărătorul recurentului contestator, având cuvântul apreciază că sentința este nelegală, având în vedere că instanța nu a avut argumente pentru desfacerea unilaterală a contractului de muncă și nu recunoaște existența unei concedieri colective, deși totalul salariaților concediați simultan reprezintă un procent de 18%.
Precizează avocat că fiind vorba de o instituție militară era interzisă existența unui sindicat și ca urmare nu se putea notifica sindicatul. Codul Muncii prevede alternativa existenței sindicatului, deci de reprezentare a salariaților.
Solicită apărătorul recurentului să se observe că jandarmeria nu notifică reprezentanții salariaților, nu notifică nici Inspectoratul Teritorial d e Muncă, încălcând principiul constituțional. Consideră că instanța nu s-a raportat strict la motivele de fond, referindu-se la notificarea reclamantului și nu la notificarea reprezentanților de sindicat.
Apreciază de asemenea apărătorul recurentului – contestator că legea jandarmeriei nr.550/2004, art. 56 alin.2 nu este aplicabilă în cauză. Se precizează că, pentru respectarea principiilor cerute de Uniunea Europeană se impunea desființarea posturilor de jandarmi și transformarea acestora în posturi de ofițeri, dar partea adversă nu invocă nici un paragraf din aceste principii.
Mai arată avocat că se vorbește de separarea puterilor într-un stat de drept, deși legea prevede la art. 56 alin.2 că există două situații diametral opuse. Se arată că recurentul nu îndeplinea condițiile pentru a deveni ofițer, însă instanța de fond ignoră total prevederile legii nr.384/2006 privind statutul soldaților și gradaților care reconfirmă și garantează stabilitatea pe posturi a jandarmilor care au devenit parte componentă a “Corpului soldaților și gradaților “.
Solicită totodată apărătorul recurentului – contestator să se aibă în vedere și aspectul că instanța a ignorat cartea de muncă a contestatorului, unde la fila 31 s-a operat schimbarea încadrării cu doar 10 zile înainte de desfacerea contractului de muncă.
Având în vedere cele arătate, apărătorul recurentului – contestator solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanțe de fond, reexaminarea cauzei sub toate aspectele și repunerea în drepturi a recurentului, conform celor solicitate.
Pentru intimatul Ministerul Administrației și Internelor, consilier juridic, având cuvântul solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea soluției iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la primul motiv de recurs, apreciază reprezentantul intimatului că în mod corect instanța de fond a reținut faptul că reorganizarea Jandarmeriei Române ” nu poate fi raportată plenar la prevederile cu caracter general cuprinse în Codul Muncii, ca urmare a caracterului instituției cu statut militar și față de dispozițiile art. 29 lit.e) din legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare”.
Precizează reprezentantul intimatului că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 69 -72 din Codul Muncii, referitoare la concedierea colectivă și la reprezentanții salariaților, întrucât în instituțiile militare nu sunt constituite sindicate potrivit art. 217 – 223 din Codul Muncii.
În legătură cu motivul de recurs privind nerecunoașterea de către instanța de fond a faptului că s-a produs o concediere a unora dintre jandarmii angajați pe bază de contract, reprezentantul intimatului arată că au depus înscrisuri din care rezultă că instituția a notificat Agenția Județeană de Ocupare a Forțelor de Muncă în data de 17.11.2006(adresa nr.886.584/17.11.2006 depusă la dosarul de fond în data de 27.04.2007.
Mai învederează consilier juridic că în ce privește al doilea motiv de recurs, la data inițierii și aplicării demersurilor privind încetarea raporturilor de muncă între intimata – pârâtă și recurent nu s-a realizat cadrul legislativ corespunzător întrucât Legea privind statutul soldaților și gradaților a intrat în vigoare la data de 24.12.2006. Prin urmare, măsurile întreprinse de Inspectoratul de Jandarmi Județean C de desființare efectivă a posturilor de jandarmi angajați pe bază de contract existente în statele de organizare au fost în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data inițierii și aplicării demersurilor privind încetarea raporturilor de muncă.
Reprezentantul intimatului solicită să se observe că dispozițiile art. 56 alin.2 din Legea nr. 550/2004 nu sunt imperative ci sunt afectate de împlinirea unor condiții. Potrivit primei teze a art. 69 alin.4 din Legea 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților, trecerea jandarmilor angajați pe bază de contract în corpul subofițerilor se face în anumite condiții, printre care și cea referitoare la studiile absolvite.
Pentru motivele arătate, reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului, menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului civil de fata;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța, contestatorul a investit instanța, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Administrației și Internelor – Inspectoratul General al Jandarmeriei Române – Unitatea Militară 0406 C, solicitând anularea deciziei prin care s-a dispus concedierea acestuia, obligarea intimatului la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi la care era îndreptățit începând cu 31.12.2006, cu reintegrarea în postul deținut anterior concedierii.
Contestatorul a solicitat, totodată, ca intimatul să fie obligat la plata orelor suplimentare efectuate pe ultimii trei ani, a orelor prestate în zilele de sâmbătă și duminică, precum și a sporurilor legale (pentru de noapte, sporul de confidențialitate, sporul de antenă, sporul pentru activități prestate la dispoziția angajatorului); cu cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces.
A susținut contestatorul că a ocupat funcția de jandarm operativ în cadrul Inspectoratului de Jandarmi C în perioada 15.08.1995 – 31.12.2006, ultimul contract de muncă fiind încheiat pentru perioada 01.05.2006 – 01.05.2008.
La data de 30.11.2006 i s-a comunicat un preaviz referitor la încetarea contractului individual de muncă începând cu 31.12.2006, ca urmare a transformării funcțiilor de jandarmi angajați pe bază de contract în funcția de subofițeri.
Contestatorul a susținut că angajatorul a încercat să își motiveze acest act unilateral de dispoziție, pe incapacitatea de a-i oferi un post corespunzător pregătirii sale profesionale.
S-a arătat că în această situație s-a aflat un număr de cca. 200 de jandarmi – militari angajați pe bază de contract, fiind vorba despre o concediere colectivă efectuată cu încălcarea prevederilor Codului muncii și a Regulamentului intern al unității.
Contestatorul a invocat nulitatea absolută a preavizului nr. 886.833 din 30.11.2006 și a Ordinului Inspectoratului al Inspectoratului de Jandarmi Județean C nr. /20.12.2006, ca și a adresei nr. 886.829 C, înregistrată la AJOFM C sub nr. 9176/30.11.2006, pentru nerespectarea procedurii prevăzute de lege, iar la 27.04.2007 a stabilit prevederile legale în contextul cărora invocă nelegalitatea concedierii colective și implicit a celei individuale (filele 68 – 72).
Prin întâmpinare, – 0406 Cas olicitat respingerea acțiunii, ca nefondate.
Intimata a arătat că, pe cale de excepție, înțelege să invoce excepția tardivității formulării prezentei contestații, motivate pe împrejurarea depunerii acțiunii peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
Prin încheierea pronunțată la 16.03.2007 tribunalul a respins excepția tardivității formulării contestației, ca neîntemeiată (filele 34 – 35).
Prin sentința civilă nr.162/20.02.2008 Tribunalul Constanțaa respins excepția nulității absolute invocată de către contestator și a respins ca nefondată contestația.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că ultima funcție avută de către contestator, consemnată în contractul de angajare, a fost cea de jandarm angajat pe bază de contract/jandarm operativ, iar termenul de angajare fusese stabilit până la 01.05.2008.
Prin Ordinul Inspectorului al Inspectoratului de Jandarmi Județean C nr. S/612 din 20.12.2006 s-a stabilit că încetează contractul individual de muncă al contestatorului, ca urmare a modificării statului de organizare, instrucțiunilor specifice și a reorganizării unității.
Încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, ca de altfel întreaga procedură de concediere a unora dintre jandarmii angajați pe bază de contract din cadrul Jandarmeriei Române, s-a fundamentat pe o cauză reală și serioasă, anume, reorganizarea structurilor jandarmeriei.
Rezulta din Nota-raport nr. 57108/07.09.2006 privind transformarea unor posturi de “soldat și gradat profesionist” () în posturi de “subofițer”, că a fost adoptat la nivelul conducerii un program de reorganizare și de profesionalizare a acestei instituții, având în vedere angajamentele României rezultate din “Poziția comună a la Cap. 24 – Justiție și afaceri interne”.
Ulterior notei aprobate la nivelul privind modalitatea de reorganizare a Jandarmeriei a fost comunicată către toate unitățile din subordine adresa nr. 225.858 din 18.10.2006 cuprinzând măsurile concrete de realizat până la 01.01.2007 (data aderării României la Uniunea Europeană). Interesul statului român pentru asigurarea reformei instituționale a Ministerului Administrației și Internelor în perioada 2005-2006 s-a concretizat de altfel și în adoptarea nr.HG 306/2005.
Din perspectiva actelor normative specifice care au reglementat programul de reorganizare și profesionalizare a Jandarmeriei Române, s- reținut că această concediere a avut, în contextul dat de art. 65 alin. 2 Codul Muncii, o cauză reală și serioasă, fiind determinată și de neîndeplinirea de către contestator a condiției de studii minime impuse pentru a participa la concursul de trecere în corp superior și de inexistența, după data de 31.12.2006, a funcției ocupate până la acea dată – de jandarm angajat pe bază de contract.
Din perspectiva art. 29 lit.e din Legea nr. 80/1995, angajatorul nu putea realiza consultări cu “reprezentanții salariaților” sau să notifice sindicatul în condițiile textelor enunțate.
Singurul demers pe care intimatul l-a putut realiza în sensul identificării unui loc de muncă vacant pentru cei concediați a fost emiterea unei adrese către Agenția Județeană de Ocupare a Forțelor de Muncă – C (adresa nr. 886.584 din 17.11.2006 ), urmată de comunicarea răspunsului către detașamente.
Cu privire la drepturile de natură salarială solicitate de către contestator, în decursul celor trei ani anteriori depunerii cererii de chemare în judecată s-a reținut că în activitatea contestatorului nu se regăsesc ore suplimentare în înțelesul dat prin art. 117 Codul Muncii, iar orele de noapte au fost plătite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând hotărârea atacată pentru următoarele motive:
-Sentința cuprinde motive contradictorii întrucât instanța nu recunoaște existența unei concedieri colective și, implicit, nulitatea acesteia, deși unitatea a recunoscut prin răspunsul la interogatoriu că din totalul de 868 angajați a concediat 153, fapt ce intră sub incidenta art.68 lit.c din Codul Muncii.
Desi, reține că s-a produs o concediere a unora dintre jandarmii încadrați pe bază de contract, instanța de fond nu recunoaște incidența art. 68-72 din Codul Muncii, invocând interdicția activității sindicale în unitățile militare.
-Sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât instanța de fond interpretează eronat Legea nr. 550/2004 a jandarmeriei și admite dreptul angajatorului de a desființa posturile de jandarmi angajați pe baza de contract, prin încălcarea prevederilor art.56 alin.2 din lege.
Instanta de fond a refuzat sa analizeze incidenta prevederilor din Legea 384/2006 care, reconfirma si garanteaza stabilitatea pe posturi a jandarmilor.
Analizind legalitatea si temeinicia hotaririi atacate, din prisma criticilor formulate, instanta apreciaza nefondat recursul pentru urmatoarele considerente:
Raporturile de munca dintre parti s-au derulat in baza contractelor de angajare incheiate succesiv de parti incepind cu anul 1995, ultimul contact in derulare la data concedierii fiind incheiat pentru functia de jandarm operativ cu termen la 01.05.2008.
Ca urmare a notei raport nr. 57108/2006 (fila80) aprobata de Ministrul Administatiei si Internelor privind transformarea unor posturi de soldat si gradat profesionist in subofiter a fost emisa catre toate unitățile de jandarmi nota nr. 225.858/2006 prin care se precizau masurile ce trebuia luate in vederea realizării acestor dispoziții.
Prin adresa nr. 886.833/2006, emisa de Inspectoratul General al Jandarmeriei Romane – Constanta i-a fost comunicat contestatorului, in conformitate cu art.73 din Legea nr. 53/2003, preavizul acordat de la 30.11.2006 contractul urmând să înceteze la expirarea perioadei, dat fiind faptul ca funcțiile de jandarmi angajați se transforma in posturi de subofițeri.
Totodată, a fost comunicat si tabelul cu jandarmii angajați pe baza de contract cărora urmează să le înceteze contractul de munca datorita masurilor sus menționate.
Prin Ordinul Inspectorului Sef al Inspectoratului de Jandarmi nr. S/612/20.12.2006 s-a luat măsura concedierii contestatorului ca urmare a reorganizării unității.
Astfel, din actele dosarului rezulta ca in cadrul Jandarmeriei Romane a avut loc o reorganizare a întregii structuri, urmărindu-se profesionalizarea acesteia prin transformarea posturilor de jandarmi angajați pe baza de contract in posturi de subofițeri.
Prin urmare, in mod corect a reținut instanta de fond ca, in speță, cauza desființării postului contestatorului, ca si a celorlalte posturi, este una serioasa si reala, decurgând din chiar legea de organizare si funcționare a Jandarmeriei Romane.
In ceea ce privește incidenta dispozițiilor art. 68-72 Codul Muncii, Curtea retine ca intimata a notificat jandarmilor angajați pe baza de contract ca posturile ocupate de aceștia se vor transforma in posturi de subofițeri. De asemenea, intimata a făcut demersuri la Agenția Județeană de Ocupare a Forțelor de Muncă pentru a identifica daca exista posturi vacante pentru a fi ocupate de salariații concediați.
Prin art.29 Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare se interzice acestei categorii profesionale asocierea de tip sindical. Astfel, fiind vorba de o reglementare speciala, dispozițiile referitoare la obligativitatea consultărilor cu sindicatul nu își găsesc aplicabilitatea. Nu ar putea fi sancționat angajatorul pentru neîndeplinirea unei condiții care nu este posibil de realizat deoarece se interzice prin lege constituirea unui sindicat.
-Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 56 alin.2 din legea nr. 550/2004, instanta retine ca potrivit acestei norme legale “personalul prevăzut la alin. (1), care nu îndeplinește condițiile legale pentru trecerea în corpul subofițerilor ori nu promovează concursul sau examenul de admitere în corpul subofițerilor, se trece în corpul soldaților și gradaților profesioniști și i se aplică statutul acestora, potrivit legii.”
De asemenea, art.69 alin. 4 Legea nr. 384/2006 invocat de recurent prevede ca: “militarii angajați pe bază de contract din instituțiile cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale, care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, au gradul de sergent, pot fi trecuți în corpul subofițerilor, în funcție de studiile absolvite, vechimea în muncă, posturile de subofițeri disponibile și rezultatele obținute în urma concursului susținut în acest sens. care nu optează pentru trecerea în corpul subofițerilor sau nu sunt declarați admiși în urma participării la concursurile organizate în acest sens vor fi trecuți în corpul soldaților și gradaților cu gradul de caporal.”
Ori, după intrarea în vigoare a Legii 550/2004 reclamantul a fost reîncadrat in corpul soldaților și gradaților profesioniști, iar conform mențiunilor din cartea de munca (fila 31 dosar fond) din anul 2006 reclamantul a fost încadrat pe functia de gradat voluntar.
Dispozițiile legale invocate reglementează posturile care pot fi ocupate de jandarmii angajați pe baza de contract, dar prin aceste dispoziții nu se instituie obligativitatea menținerii acestor posturi si implicit imposibilitatea reorganizării Jandarmeriei.
Chiar in contractul de munca încheiat de reclamant se prevede la punctul A ca raporturile de munca pot înceta “pentru motive sau nevoi ale Ministerului Administrației și Internelor, ca urmare a modificării statelor de organizare, instrucțiunilor specifice sau reorganizării unităților și formațiunilor subordonate”.
Astfel, reorganizarea instituției care implică și desființarea postului ocupat de angajat a fost acceptată și recunoscută de reclamant prin semnarea contractului, iar dispozițiile legale invocate nu au fost încălcate nici de intimat, ca emitent al dispoziției de concediere și nici de către instanța de fond.
În raport de toate aceste considerente, Curtea apreciază că niciuna din critici nu poate fi reținută, astfel încât, în conformitate cu art. 312 Cod procedura civila, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul – contestator, domiciliat în C,- împotriva sentinței civile nr.162/20.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în C,-, având ca obiect litigiu muncă – contestație decizie de concediere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2008.
Pentru grefier – -,
aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2)
Cod procedură civilă, semnează,
Red.hot.jud.fond
Red./tehnored.jud.recurs: /07.08.2008
Gref./2 ex./14.08.2008