ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
– SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ –
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR. 1049/R/2008
Ședința publică din 18 iunie 2008
PREȘEDINTE: Aurora Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Galeș
JUDECĂTOR 3: Dana Cigan
Grefier – –
Pe rol, soluționarea recursului civil introdus recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- in contradictoriu cu intimata contestatoare, domiciliată în nr.235, județul împotriva sentinței civile nr. 8/LM din 9 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor; având ca obiect: recalculare pensie.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru; recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 cod procedură civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8/LM din 9 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de pensii B din O- și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr.14412/11.10.2007 emisă de intimată pe seama contestatoarei și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începînd cu data de 01.07.2005, sens în care a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Din considerentele sentinței se reține că soțul contestatoarei a fost înscris la pentru muncă depusă și limită de vârstă în baza deciziei nr.10631/1977. Prin decizia cu numărul 14412/30.06.2005 contestatoarea a fost înscrisă la de urmaș după defunctul său soț. În urma recalculării drepturilor de pensie de urmaș intimata a ținut cont la stabilirea punctajului mediu anual de un stagiu complet de cotizare de 25 de ani. În urma acestei recalculări s-a stabilit pensia de urmaș a contestatoarei în funcție de pensia pentru limită de vârstă de care ar fi beneficiat defunctul său soț.
Prin contestația formulată contestatoarea solicită anularea deciziei prin care i-a fost recalculată pensia întrucât apreciază că intimata a stabilit greșit punctajul mediu anual realizat în urma evaluării deoarece a împărțit totalul punctelor obținute la 25 de ani și nu la 15 de ani așa cum prevede HG 1550/2004.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 25 de ani, conform legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al sotului contestatoarei era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 25 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, Că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum am arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.3 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că din adeverința emisa de Compania Națională a – B Sucursala B depusă de contestatoare în probațiune, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 15 ani activitate în zona I de radiații, în temeiul art. 20 alin.1 lit. b și art. 43 alin.3 din legea 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, a admis contestația și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatoarei prin decizia nr. 14412/11.10.2007 prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens în care a obligat intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
Întrucât in cuprinsul deciziei sus menționate se arată că in situația in care vor fi prezentate acte doveditoare de natură a modifica elementele avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, noile drepturi se vor acorda de la data de 01.07.2005, instanța a obligat intimata sa acorde drepturile stabilite conform dispozitivului prezentei hotărâri, începând cu data de 01.07.2005.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Recurenta critică hotărârea pentru nelegalitate, respectiv interpretarea greșită a dispozițiilor art 2 alin 1 din HG nr 1550/2004 privind stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual și care în opinia instanței nu este cel impus de art 8 din Legea nr 3/1977, legea în vigoare la data pensionării, – și care prevedea vechime integrală în muncă de 30 respectiv 15 ani ci un alt număr de ani vechime, conform prevederilor art 43 alin 3 coroborat cu art 20 lit b din Legea nr 19/2000, ori susține recurenta, reclamantul fiind pensionat în 1980 sub incidența Legii nr 3/1977 nu-ii pot fi aplicabile dispozițiile legii noi civile, în timp.
În ceea ce privește principiul ” condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”, prin aceasta s-a urmărit instituirea unui sistem unitar de calcul, fără a se omite, însă, unele norme speciale aplicabile în anumite cazuri.
Recurenta susține că cei 15 ani nu reprezintă un stagiu de cotizare în înțelesul legii ci beneficiul reducerii vârstei de pensionare. Invocă și o contradicție de termeni – dispozițiile art 2 alin 1 din HG nr 1550/2004 aplicabile pe care le coroborează și asimilează cu art 20 lit b și art 43 alin 3 din Legea nr 19/2000.
În drept invocă dispozițiile art 304, art 8 și 9 cod procedură civilă. HG nr 1150/2006.
Intimata a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, sub aspectul nulităților de ordine publică se apreciază că aceasta este legală și temeinică, sens în care în condițiile art 312, 304/1 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Critica adusă hotărârii nu subzistă, instanța de fond nefăcând o interpretare eronată a legii.
Astfel, cum a reținut instanța de fond, intenția reală a legiuitorului a fost înlăturarea inechităților, discriminărilor dintre beneficiarii pensiei raportat la anul ieșirii la pensie. Nu se poate nega succesiunea în timp a legilor, aceasta este o necesitate în orice domeniu, dar legile trebuiau aplicate în mod egal în condiții egale – astfel cum prevede OUG nr 4/2005 aprobată prin Legea nr 78/2005- ulterioare și cu forță juridică superioară HG nr 1550/2004 la care face referire recurenta.
Concluzia la care a ajuns instanța de fond privind aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr 19/2000 tuturor categoriilor de pensii indiferent de anul ieșirii la pensie este cea corectă.
Iar, reclamanta a făcut dovada realizării de către soțul acesteia unui stagiu de cotizare de 15 ani în zona I de radiații( de fapt peste 20 de ani), este îndreptățită a beneficia de reglementarea legală și în consecință cu luarea în considerare la recalcularea pensiei de urmaș al contestatoarei a unui stagiu complet de cotizare la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, instanța făcând aplicarea prevederilor art. 20 alin 1 lit b, art. 43 alin 3 din Legea nr. 19/2000 raportat la art. 2 alin 1 din HG nr. 1550/2004 respectiv OUG nr. 4/2005
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate în recurs de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil introdus recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata contestatoare, domiciliată în nr.235, județul împotriva sentinței civile nr. 8/LM din 9 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
– – – – – – –
Red dcz A –
11.07.2008
Jud fond,
Dact IC
2ex/11.07.2008
