ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția civilă mixtă-
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1223/R/2008
Ședința publică din 11 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Judecător: –
Grefier:
Pe rol este pentru azi soluționarea recursului civil introdus de intimatul contestator G domiciliat nr.:. în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B O- împotriva sentinței civile nr. 150/LM din 7 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă recurentul contestator și reprezentanta sa avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 49 din 11 august 2008 emisă de Baroul Bihor – Cabinet individual, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței, că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că intimata a depus la dosar întâmpinare, după care:
La întrebarea instanței, recurentul declară că a lucrat în zona I de radiații într-o mină de cercetare fiind vagonetar, miner. Nu solicită alte probe.
Nefiind alte probe sau excepții de invocat, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului reprezentantei recurentului contestator.
Reprezentanta recurentului contestator susține recursul astfel cum a fost formulat și motivat în scris, solicită admiterea lui, anularea deciziei de pensionare și obligarea intimatei să-i recalculeze recurentului pensia luând în considerare stagiul complet de cotizare de 15 ani, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat înscris pe împuternicirea avocațială.
Curtea de Apel
deliberând:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 150/LM din 7 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- a fost admisă excepția lipsei capacitații de exercițiu a CASEI LOCALE DE PENSII și în consecință a fost respinsă contestația față de aceasta.
A fost respinsă contestația formulată de contestatorul G. in loc. nr.94 A,jud.B in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B,cu sediul in O,str.- nr.6, fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că întrucât Casa Locala de Pensii B este o unitate fara personalitate juridica conform prevederilor Statutului S.instanta va admite exceptia lipsei capacitatii de exercitiu a acesteia si va respinge contestatia fata de aceasta intimata.
Instanța cu privire la fondul cauzei a reținut că prin decizia nr. 21376/23.10.2007 a fost recalculată pensia contestatorului obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de.1.03747. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei instanta a reținut că ca stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data închiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte,că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum am arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.1 din Legea 19/2000 prevede că asiguratii care si-au desfasurat activitatea in locurile de prevazute la art. 20 lit. a) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel putin 20 de ani în aceste conditii beneficiaza de pentru limita de varsta începând cu varsta de 45 de ani.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru a declarat recurs contestatorul G, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației, recalcularea pensiei prin luarea în calcul a unui stagiu de cotizare de 15 ani, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că a desfășurat peste 19 ani activitate în subteran, mină de cercetare, fiind expus la radiații, iar art. 20 din Legea 19/2000 definește locurile de muncă în condiții speciale, lit. b enumerând în acest sens și activitatea de cercetare, exploarare, exploatare, prelucrare materii prime nucleare, zona I, II, expunere la radiații. Art.43 alin. 3 di Legea 19/2000 prevede că asigurații ce și-au desfășurat activitatea în astfel de locuri și au un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă.
Art. 2 alin. 1 din Normele metodologice la HG 1550/2004 prevede că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, reprezintă vechimea în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, ori, se impune aplicarea principiului consacrat de OUG 4/2005 – la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, implicit aplicarea art. 77 alin. 2, 43, 47 din Legea 19/2000, greșit punctajul mediu anual s-a împărțit la 30 în loc de 15 cum era corect.
S-au invocat în drept disp. art. 2 alin. 1 din HG 1550/2004, OUG 4/2005, Legea 19/2000.
Prin întâmpinarea, depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului arătând că, recurentul a lucrat doar 19 ani 4 luni și 20 zile în grupa I de muncă, nu sunt aplicabile disp. art. 14 din Legea 3/1977 întrucât nu reglementau stagiul complet de cotizare ci doar dreptul persoanei de a se pensiona pentru limită de vârstă prin reducerea vârstei.
Face confuzie recurentul între stagiul complet de cotizare impus de Legea 3/1977 și anumite reduceri ale vârstelor de pensionare.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Recurentului i-a fost emisă decizia de pensionare nr. 21376/18.07.1989 pentru muncă și limită de vârstă, reținându-se că a realizat o vechime de 32 ani din care 19 ani 4 luni și 2 zile în grupa I de muncă, drepturile fiindu-i acordate din 01.08.1989.
Art. 20 alin. 1 din Legea 19/2000 stabilește care locuri de muncă sunt încadrare în categoria condiții speciale, din care la lit a sunt indicate unitățile miniere, iar la lit. b cele de cercetare, explorare, exploatare, prelucrare materiale prime nucleare, zonele I, II de radiații, ori, recurentul conform actelor de la dosar a lucrat în activitatea de cercetare, exploarare, exploatare fiind vagonetar în subteran, deci s-a încadrat în zona I de radiații, condiții speciale, conform inclusiv buletinului de calcul întocmit de intimată, o perioadă de 19 ani 4 luni și 20 zile, greșit instanța de fond a reținut aplicarea art. 20 alin. 1 lit a din Legea 19/2000.
Conform art. 43 alin. 3 din Legea 19/2000, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute de art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă, greșit instanța de fond a reținut că activitatea desfășurată de recurent se încadra în art. 20 lit a din Legea 19/2000, situație în care într-adevăr trebuia să aibă o vechime în acel loc de muncă de cel puțin 20 de ani.
Sigur că, recurentul s-a pensionat în perioada aplicării Legii 3/1977, dar, în ideea echității s-a adoptat OUG nr. 4/2005 ce a consacrat principiul la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie, iar art. 2 prevede expres că modul de calcul se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual, cuantumul fiecăreia se calculează cu respectarea Legii 19/2000, urmărindu-se astfel eliminarea discriminărilor dintre pensionari.
Față de cele expuse, văzând disp. art. 77 alin. 2 din Legea 19/2000 conform căruia, în situația asiguraților prevăzuți de art. 43,47 la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. 1 se iau în considerare stagiile prevăzute de aceste articole, în speță 15 ani cum s-a arătat mai sus, astfel că, apărările intimatei sunt neavenite, fiind incidente disp. art. 304 pct. 9 cod pr. civilă, instanța de recurs, în baza art 312 alin. 1,3 cod pr. civilă va admite ca fondat recursul, va modifica în parte sentința, va admite contestația, va obliga intimata să procedeze la recalcularea pensiei contestatorului, stabilită prin decizia nr. 21376/23.10.2007, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 15 ani în loc de 30 de ani, cum greșit a procedat și de 20 ani cum greșit s-a solicitat.
Cealaltă dispoziție referitor la Casa Locală de Pensii B, nefiind contestată, nu va fi analizată, urmând a fi menținută ca atare.
Reținând culpa procesuală a intimatei, în baza art. 274 cod pr. civilă instanța de recurs o va obliga să-i plătească recurentului 400 lei cheltuieli de judecată ocazionate în recurs reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de intimatul contestator G domiciliat nr.:. în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B O- împotriva sentinței civile nr. 150/LM din 7 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatorul G în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
Obligă intimata să procedeze la recalcularea pensiei contestatorului stabilită prin decizia nr. 21376/23.10.2007, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 15 ani în loc de 30 de ani.
Menține celelalte dispoziții.
Obligă partea intimată să plătească părții recurente suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – –
Red.dec.
18.09.2008.
Jud fond
Dact IM/2 ex./18.09.2008.
