Contestație decizie de pensionare. Decizia 125/2008. Curtea de Apel Oradea


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția Civilă mixtă

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 125/2008

Ședința publică din 30.01.2008

PREȘEDINTE: Galeș Maria judecător

JUDECĂTOR 2: Cigan Dana

JUDECĂTOR 3: Popa Aurora

Grefier: – –

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare domiciliată în comuna, sat, nr. 89, împotriva sentinței civile nr. 638/LM din 06.09.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect contestație decizie de pensionare.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 01.11.2007, o adresă emisă de Spitalul de Psihiatrie, precum și faptul că, s- solicitat judecarea cauzei în lipsa părților conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:

Instanța, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.

CURTEA D APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 638/LM din 06.09.2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis excepția lipsei capacității de exercițiu a intimatei Casa Locală de Pensii B, cu sediul în B,-, jud. B, și în consecință, a respins contestația formulată față de această intimată.

A admis contestația formulată de contestatoarea, domiciliată în localitatea, sat nr.89, jud.B, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în O,-, jud. B, și în consecință:

A dispus anularea deciziei nr. 27134/12.07.2007, emisă de intimată pe seama contestatoarei, și a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens în care a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu 01.09.2005.

Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, respectiv Decizia nr. 27134/12.07.2007 (fila4), buletin de calcul (fila5,6), adeverința nr.2499/05.07.2007(fila17), dosar de de urmaș al contestatoarei, instanța de fond constatat următoarele:

Întrucât Casa Locala de Pensii B este o unitate fără personalitate juridica conform prevederilor Statutului S instanța a admis exceptia lipsei capacitatii de exercitiu a acesteia si in consecința a respins contestația față de aceasta.

Prin decizia nr. 27134/12.07.2007 a fost recalculat dreptul de al contestoarei, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1.08108 puncte. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatoarei la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.

Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.

Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare contestatoarei era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, Că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.

Așa cum am arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.

În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.3 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.

Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că din adeverința depusă de contestatoare în probațiune (fila7) rezultă că sotul acesteia a desfășurat pe o perioadă mai mare de 15 ani activitate în zona I de radiații, în temeiul art. 20 alin.1 lit. b și art.43 din legea 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, a admis contestația și a dispus anularea deciziei emise de intimata, a obligat intimata să recalculeze pensia de urmaș stabilită pe seama contestatoarei prin Decizia 27134/12.07.2007 prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens în care a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare. Intrucat in continutul deciziei este prevazut ca in situatia in care in termen de 3 ani de la data de 01.09.2005 vor fi prezentate acte doveditoare de natura a modifica elementele avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual,noile drepturi se vor acorda de la data de 01.09.2005, instanța a obligat intimata să acorde drepturile astfel recalculate începând cu data de 01.09.2005 Instanta a luat act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, menținerea ca legală și temeinică a deciziei de pensie contestate.

Prin motivele de recurs s-a invocat că instanța a fost în eroare cu privire la interpretarea art. 2 alin. 1 din HG 1550/2004 ce prevede că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază sau i se cuvine la data începerii operațiunii de evaluare. Opinia instanței a fost că, stagiul de cotizare utilizat la recalculare nu este cel impus de art. 8 din Legea 3/1977 ce reglementa vechimea integrală de 30 ani bărbați și 25 ani la femei ca și condiție necesară înscrierii la pensie ci alt număr de ani conform art. 43 alin. 3, 20 lit b din Legea 19/2000, cu toate că, Legea 19/2000 nu conține dispoziții ce să impună aplicarea sa la alte situații anterioare adoptării, excepțiile de retroactivitate nu se prezumă, ca atare intimatului nu-i sunt aplicabile. Voința implicită a legii noi nu se aplică situațiilor anterioare.

Opinia instanței a fost că emiterea HG 1550/2004 nu-și avea rostul atâta timp cât HG 4/2005 aplică principiul la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, cu toate că o hotărâre de Guvern este un act juridic ce stabilește norme sau măsuri administrative emise în condițiile legii și a executării ei, judecătorul trebuind doar să o aplice, arbitrariul să fie cât mai redus.

În ipoteza aplicării dispoziției instanței, în sensul determinării punctajului mediu anual prin împărțirea numărului total de puncte obținute la un număr de 15 ani, cei 15 ani nereprezentând un stagiu de cotizare în interesul legii ci un număr de ani reprezentând beneficiul reducerii vârstei de pensionare, ar însemna o greșită aplicare a legii. A recunoscut instanța că art. 2 alin. 1 din HG 1550/2004 se aplică intimatului dar a coroborat aceste dispoziții cu art. 20 lit b și art. 43 alin. 3 din Legea 19/2000.

S-au invocat în drept disp. art. 304 pct. 8, 9 Cod pr. civilă, HG 1550/2006.

Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, sub aspectul nulităților de ordine publică, se apreciază că aceasta este legală și temeinică, sens în care în condițiile art. 312, art. 304 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.

Critica adusă hotărârii nu subzistă, instanța de fond nefăcând o interpretare eronată a legii.

Astfel cum a reținut instanța de fond, intenția reală a legiuitorului a fost înlăturarea inechităților, discriminărilor dintre beneficiarii pensiei raportat la anul ieșirii la pensie. Nu s poate nega succesiunea în timp a legilor, aceasta este o necesitate în orice domeniu, dar legile trebuiau aplicate în mod egal, în condiții egale – astfel cum prevede OUG nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 – ulterioare și cu forță juridică superioară HG nr. 1550/2004 la care face referire recurenta.

Concluzia la care a ajuns instanța de fond privind aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 19/2000 tuturor categoriilor de pensii indiferent de anul ieșirii la pensie, este cea corectă.

Cum reclamanta a făcut dovada realizării de către soțul acesteia a unui stagiu de cotizare de 20 de ani în zona I de radiații, este îndreptățită a beneficia de reglementarea legală și în consecință, cu luarea în considerare la recalcularea pensiei de urmaș al contestatoarei a unui stagiu complet de cotizare la determinarea punctajului mediu anul de 20 de ani.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate în recurs de intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare domiciliată în comuna, sat, nr. 89, împotriva sentinței civile nr. 638/LM din 06.09.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 30.01.2008.

Președinte Judecător Judecător Grefier

– – – – – – – –

– redactat decizie în concept – judecător – – – 15.02.2008

– judecători fond -, –

– dact. gref. MV – 15.02.2008 – 2 ex.