DECIZIA CIVILĂ NR. 1350/R/2009
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S M, cu sediul în S M, B-dul – nr. 4-6 în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în localitatea de -, județul S împotriva sentinței civile nr. 431/D din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare; având ca obiect: contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reclamant, lipsă recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, la dosar a parvenit prin Serviciul registratură la data de 22 octombrie 2009, întâmpinare, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței de la dosar, reprezentând onorariu avocat pentru redactare întâmpinare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:Prin sentința civilă nr. 431/D din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mares -a admis acțiunea civilă exercitată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S
A fost anulată Decizia nr. -/19.12.2008, emisă de pârâtă, precum și dispoziția pârâtei de suspendare a plății pensiei.
A fost respinsă cererea de acordare a cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru, aceasta nefiind datorată raportat la obiectul acțiunii și recunoaște reclamantului dreptul de a solicita instanței restituirea taxei, în termen de 1 an de la data pronunțării sentinței.
Din considerentele sentinței se reține că decizia nr.-/19.12.2008 emisă de pârâtă este vădit nelegală, aducând atingere dreptului la al reclamantului și încălcând astfel dispozițiile referitoare la respectarea bunurilor unei persoane.
Astfel, reclamantul este pensionar, având stabilit dreptul la de invaliditate gradul II, iar în perioada 01 septembrie 2007 – 31 decembrie 2008 desfășurat activitate în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local Supur, primind indemnizație de ședință conform art. 34 din Legea nr. 393/2004.
Activitatea consilierului local nu este o activitate profesională în sensul art. 94 din Legea nr. 19/2000, neizvorând dintr-un contract de muncă, contract civil sau contract de drept public. Activitatea consilierului local are la bază mandatul rezultat din alegeri, iar indemnizația de ședință nu reprezintă un cu caracter permanent și nu poate fi asimilată nici salariului, nici indemnizației demnitarilor publici.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 16/18.02.2008, hotărâre prin care a admis recursul în interesul legii statuând că dispozițiile art. 5 alin. 1 pct. II, art. 94 alin. 1 lit. d din Legea nr. 19/2000 raportate la art. 36 din Legea nr. 393/2004 se interpretează în sensul că:
“Persoanele alese în funcții de consilieri locali pot cumula pensia de invaliditate de gradul cu indemnizația corespunzătoare funcției elective“.
Pârâta a emis decizia cu ignorarea prevederilor legale în vigoare. Prin hotărârea pronunțată în recursul în interesul legii, instanța supremă interpretează legea și nu o modifică, așa cum cu totul eronat s-a susținut prin concluziile orale.
Capătul de cerere privind acordarea de daune morale nu este motivat în fapt și în drept, instanța apreciind că anularea măsurilor nelegal adoptate și repunerea reclamantului în situația anterioară, reprezintă în sine o reparare a oricărui prejudiciu moral.
Împotrivaacestei hotărâri a declarat recurs Casa Județeană de Pensii S M, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii contestației.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie,arătând că în mod greșit instanța a admis contestația în condițiile în care, contestatorul în calitate de pensionar de invaliditate de gradul II, nu poate desfășura o activitate profesională din cauza afecțiunilor invalidante care i-au produs pierderea totală a capacității de muncă.
Cât privește natura indemnizației primite în calitate de consilier local, legiuitorul s-a pronunțat printr-o normă legală, respectiv art. 55 al. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003, neînțelegând să lase la îndemâna instanțelor de judecată interpretarea lor.
Mai arată că prima instanță nu a avut în vedere aceste dispoziții la pronunțarea hotărârii, deși au fost invocate. De asemenea, aceste norme nu au fost avute în vedere nici de Înalta Curte de Casație și Justiție la soluționarea recursului în interesul legii.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate, instanța constată următoarele:
Contestatorului i s-au deschis drepturile la pensie de invaliditate de gradul II începând cu data de 1 februarie 2000, emițându-se în acest sens Decizia nr.- din 31 martie 2000, emisă de Casa Județeană de Pensii S
Din 1 septembrie 2007 contestatorul a îndeplinit funcția de consilier în cadrul Consiliului Loca Supur, fiind remunerat conform art. 34 din Legea nr.394/2004.
Criticile recurentei axate pe nelegalitatea și netemeinicia sentinței recurate sunt nefondate, prin raportare la Decizia nr. 16/18.02.2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a statuat că dispozițiile al. 1 pct.2, art. 94 al.1 lit. d din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 36 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, modificată și completată, se interpretează în sensul că persoanele alese în funcții de consilier locali pot cumula pensia de invaliditate de gradul II cu indemnizația corespunzătoare funcției elective.
Cum deciziile date în soluționarea recursurilor în interesul legii sunt obligatorii potrivit art. 329 al. 3 Cod procedură civilă, aspectele legate de cumulul pensiei de invaliditate gradul II cu indemnizația cuvenită pentru funcția de consilier local nu mai poate face obiectul discuției, criticile recurentei fiind astfel neîntemeiate.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat, urmând a menține ca legală și temeinică hotărârea recurată.
Întrucât recurenta este în culpă procesuală va fi obligată să plătească părții intimate suma de 250 lei cheltuieli de judecată în recurs. reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S M, cu sediul în S M, B-dul – nr. 4-6 în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în localitatea de -, județul S împotriva sentinței civile nr. 431/D din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
OBLIGĂ partea recurentă să plătească părții intimate suma de 250 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 28 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
– – – – –
Red dcz
13.11.2009
Jud fond,
Dact CC
4 ex/24.11.2009
2 com/
