DECIZIA CIVILĂ NR.1367/2008-R
Ședința publică din 2 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
– – – – JUDECĂTOR 3: Moșincat
– – – judecător
– – grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B O, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestator domiciliată în, nr.255, județul, împotriva sentinței civile nr.394/LM din 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că, intimata contestator a depus întâmpinare, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.394/LM din 23 aprilie 2008, Tribunalul Bihora admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, și în consecință a dispus anularea deciziei nr. 4–/04.02.2008, emisă de intimată, pe seama contestatoarei și a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, sens în care se va emite o nouă decizie de pensionare, în favoarea contestatoarei, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin decizia nr. 71084/24.06.1980 soțul contestatoarei a fost înscris la pentru limita de vârsta in baza prev. Legii nr. 3/1977, iar prin decizia nr. 4–/04.02.2008 a fost calculat dreptul de de urmaș al contestatoarei, potrivit buletinului de calcul anexat ultimei decizii, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani.
Față de susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme, rolul puterii judecătorești fiind în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare.
În speță,s-a reținut că instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Tribunalul constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al soțului contestatoarei era Legea nr. 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani pentru bărbați. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al soțului contestatoarei ar fi de 30 de ani, concluzie ce este însă eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv nr.HG 1550/2004, aceste reglementări se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevăd în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”.
Or, având în vedere acest principiu, că nr.OUG 4/2005 este ulterioară HG1550/2004, precum și că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, instanța de fond a apreciat că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Astfel, din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 a rezultat că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie, condiții în care, aplicarea rigidă a nr.HG 1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu.
În lumina acestei interpretări, tribunalul a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Art. 43 alin. 1 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea in locurile de prevăzute la art. 20 lit. a si care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani in aceste condiții beneficiază de pensie pentru limita de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani, conform disp. art. 77 din lege s-a reținut că, stagiul de cotizare in situația acestor asigurați este de 20 de ani.
Față de ansamblul considerentelor expuse, instanța de fond admis contestația, a dispus anularea deciziei nr. 4–/04.02.2008 emisă de intimată pe seama contestatoarei și a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 11.01.2008 (data deschiderii dreptului de pensie de urmas ), sens în care se va emite o noua decizie de pensionare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că soțul intimatei a fost înscris la pensie prin decizia nr. – din 4.02.2008 în baza Legii nr. 3/1977, drepturile acesteia de urmaș fiind recalculate la 19.07.2007. Se găsește în eroare instanța cu privire la interpretarea art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004, aceasta opinând că stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării nu ar fi cel impus de Legea nr. 3/1977, art. 8 ce reglementa vechimea integrală în muncă de 30 ani la bărbați și 25 ani la femei ca și condiții pentru înscrierea la pensie, ci un alt număr de ani conform art. 43 alin. 3, art. 20 lit. b din Legea nr. 19/2000. Această lege a intrat însă în vigoare la 01.04.2001 și nu conține dispoziții ce să impună aplicarea sa la situații juridice anterioare ori, excepțiile de retroactivitate nu se prezumă, soțului intimatei astfel nu i se putea aplica dispozițiile art. 20 lit. b, art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 întrucât s-a pensionat în baza Legii nr. 19/2000.
Este firesc ca trecutul să scape de sub imperiul legii noi. După opinia instanței, emiterea HG nr. 1550/2004 nu-și mai avea rostul câtă vreme prin OUG nr. 4/2005 se aplică principiul – la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie, ori, printr-o hotărâre de guvern se stabilesc norme, măsuri administrative în condiții și în executarea legii.
De altfel, din motivarea instanței se deduce că întreaga legislație emisă în materia recalculării nu-și mai avea rostul întrucât de la 01.04.2001 a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000, recalcularea putând opera în baza acesteia. Prin principiul enunțat, legiuitorul a hotărât instituirea pentru toate categoriile de pensie a unui sistem unitar de calcul, fără emiterea unor norme speciale aplicabile în anumite cazuri.
În ipoteza aplicării dispoziției instanței, în sensul determinării punctajului mediu anual prin împărțirea numărului de puncte obținute la 15 ani, aceștia nu reprezintă un stagiu de cotizare în sensul legii, ci un număr de ani reprezentând beneficiul reducerii vârstei de pensionare, ceea ce ar însemna o greșită aplicare a legii.
Există și o contradicție de termeni, din motivare reiese că art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004 se aplică în speță, însă a coroborat și asimilat această dispoziție cu cea înscrisă la art. 20 lit. b și art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă, HG nr. 1550/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului, și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de prima instanță.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
intimatei i s-a deschis dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, în baza Legii nr. 3/1977, drepturile de urmaș ale acesteia fiind recalculate în anul 2007, dar, în ideea echității s- adoptat OUG nr. 4/2005 ce a consacrat un principiu fundamental în materie, cel al pensiilor egale, în condiții egale de pensionare, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Art. 2 din OUG nr. 4/2005 prevede expres faptul că, modul de calcul se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și că, cuantumul fiecărei pensii se stabilește cu respectarea Legii nr. 19/2000, aspect raportat la care, corect instanța de fond a concluzionat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, altfel s-ar aduce atingere chiar principiului enunțat. Chiar art. 2 din Legea nr. 19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public de pensionare, inaplicarea acestuia ar duce la crearea unui tratament discriminatoriu pentru cei ce au avut neșansa obținerii dreptului la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, aspect ce ar contraveni nu doar Constituției României – art. 16 – ce proclamă egalitatea de tratament, ci și practicii constante în materie a Curții de APEL ORADEA, dosar nr. 2327/-, -, -, criticile fiind nefondate.
OUG nr. 4/2005 este un act normativ, ulterior HG nr. 1550/2004, a fost aprobată prin Legea nr. 78/2006, are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, astfel că, în mod corect s-a concluzionat că dispozițiile art. 2 alin. 1 din această hotărâre au fost abrogate tacit, întrucât nu puteau fi interpretate în alt mod ce să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensie, aspect corect reținut de instanța de fond.
Soțul intimatei, anterior pensionării, a lucrat în condiții speciale de muncă, grupa I, subteran, mai mult de 15 ani, situație în care chiar Legea nr. 3/1977 stabilea drepturi speciale în sensul reducerii vârstei de pensionare, iar art. 43 din Legea nr. 19/2000 prevede expres că pentru astfel de asigurați, ce au avut un stagiu de cel puțin 20 ani în condițiile reglementate de norma legală menționată, punctajul mediu anual se stabilea prin luarea în considerare stagiilor prevăzute de acest articol, conform art. 77 din Legea nr. 19/2000, aspect ce nu duce la o aplicare greșită a legii, ci dimpotrivă, criticile fiind nefondate. Așadar, acesta este temeiul juridic al împărțirii punctajului mediu anual la numărul de ani ce reprezintă stagiul complet de cotizare.
Prin aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, instanța de fond doar pus în aplicare prevederile exprese în materie și situației intimatei, dispoziții mai favorabile, în caz contrar s-ar ajunge la o nejustificată raportat la persoanele pensionate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat în baza Legii nr. 3/1977, ce îndeplineau aceleași condiții, motive față de care, instanța de fond interpretat corect și nu greșit cum se susține, dispozițiile legale, neexistând o contradicție în termenii utilizați.
Față de cele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică, constatându-se totodată că, intimata contestatoare nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor ar.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, împotriva sentinței civile nr.394/LM din 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
– – – – – –
Red.concept decizie –
Data:6.10.2008
Jud. fond /
Dact.
Data:13.10.2008
2 ex.
