ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1592/2008-
Ședința publică din 06.11.2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Stanaurelia Lenuța
JUDECĂTOR 3: Trif Doina
Grefier: – –
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 183, județul B, împotriva sentinței civile nr. 456/LM din 21.05.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s- admis contestația, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 456/LM din 21.05.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a dmis contestația formulată de contestatoarea, domiciliată in localitatea, sat nr.183, județul B, in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B, cu sediul in O,- județul B, si in consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr.38983/30.11.2005, emisă de intimată pe seama contestatoarei, si obligă intimata să recalculeze pensia acesteia, prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens in care a fost obligată intimata să emită o noua decizie.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. 38983/30.11.2005 a fost recalculat dreptul de de urmaș al contestatoarei.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 20 de ani, conform legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază soțul contestatoarei la data de 1 octombrie 2004 este Hotărârea nr.267/1990.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data închiderii dreptului de pensionare al soțului contestatoarei era Hotărârea nr.267/1990, care prevedea o vechime totala in muncă pentru mineri de 20 de ani ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatoarei ar fi de 20 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, Că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.3 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța a constatat din datele privind activitatea soțului contestatoarei aflate la filele 18-20, rezultă că soțul acesteia a desfășurat pe o perioadă mai mare de 15 ani activitate în zona I de radiații, în temeiul art. 20 alin.1 lit. b și art.43 din legea 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr.38983/30.11.2005 emisă de intimată pe seama contestatoarei și a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens în care va emite o noua decizie de pensionare.
Instanța nu a acordat cheltuielile de judecată solicitate întrucât acestea nu au fost cuantificate și nici dovedite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului și modificarea totală a sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
În motivarea recursului, sunt invocate următoarele:
– instanța de fond se găsește în eroare cu privire la interpretarea disp. art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004;
– nu se pot reține ca și aplicabile în speță dispozițiile Hotărârii nr. 407/1990, deoarece soțul intimatei dovedește o vechime în zona 1 de expunere la radiații de doar 13 ani, 7 luni și 28 de zile;
– nu se poate vorbi de aplicarea art. 20 sau 43 din Legea nr. 19/2000, întrucât s-ar încălca principiul neretroactivității legii.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și nr.HG1550/2004.
Deși legal citată, intimata reclamantă nu și-a exprimat poziția cu privire la recurs.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Potrivit deciziei nr. 38983 din 30.11.2005, emisă de Casa Județeană de Pensii B, intimatei contestatoare i-a fost recalculat dreptul de pensie conform nr.OUG 4/2005, din cuprinsul aceleiași decizii rezultând că intimata este beneficiara unei pensii în valoare de 229 lei.
Din înscrisurile existente la dosar se reține faptul că soțul intimatei și-a desfășurat activitatea în condiții speciale, în grupa I de muncă timp de 16 ani și 15 zile, din care 2 ani, 4 luni și 17 zile miner subteran iar 13 ani, 7 luni și 28 zile reprezintă o perioadă ce se încadrează în zona I de radioactivitate conform Hotărârii nr. 407/1990.
Sigur că, nu se poate contesta faptul că soțul intimatei s-a pensionat în perioada în care erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, dar, astfel cum corect a reținut instanța de fond, în speță sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 ce prevede un principiu esențial în sensul că, la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie. A aprecia altfel ar însemna o evidentă a celor pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei pensionați ulterior, ceea ce este inadmisibil, susținerile recurentei fiind nefondate, corect apreciindu-se aplicabilitatea legii noi și situației intimatei.
Astfel, nu se poate contesta faptul că soțul intimatei, conform înscrisurilor existente la dosar, a lucrat în grupa I de muncă – zona 1 de expunere la radiații ori, această activitate fiind desfășurată în procent de 100% în acest mediu, se încadrează în locul de muncă special prevăzut de art. 20 alin. 1 lit. din Legea nr. 19/2000.
Art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede că asigurații ce și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute de art. 20 lit. b și au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, începând cu vârsta de 45 de ani, iar soțul intimatei nu lucrat în condițiile impuse, 15 ani, ci doar 13, însă, art. 44 alin. 1 din același act normativ reglementează și asemenea situații în sensul că trebuie realizate suplimentar stagiile de cotizare impuse de anexele 4, 5 ale Legii nr. 19/2000.
Mai mult, art. 77 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 precizează că, în situații similare – de aplicare a art. 44 la stabilirea punctajului mediu anual al asiguraților se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute de anexele 4, 5. Astfel, soțul intimatei a realizat peste cei 13 ani de activitate în condiții speciale, anii impuși de anexa menționată, astfel că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual se impune a fi de 15 ani, și nu de 30 de ani cum greșit a dispus recurenta prin decizia contestată, criticile acesteia dovedindu-se astfel a fi nefondate, fiind făcută o greșită aplicare a dispozițiilor legale invocate mai sus.
În baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, instanța de recurs va respinge ca nefondat recursul și va menține în întregime sentința recurată.
Se va constata că intimata nu solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în comuna, sat, nr. 183, județul B, împotriva sentinței civile nr. 456/LM din 21.05.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 06.11.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
– – – – – – –
– redactat hotărâre în concept – judecător – – – – 19.11.2008
– judecător fond -,
– dact. gref. – – – 19.11.2008 – 2 ex.
