DECIZIA CIVILĂ nr. 1619/2009
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în -. 7 județul B, împotriva sentinței civile nr. 397/LM/2009 din 20 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-,având ca obiect: contestație decizie de pensionare,
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, că intimatul contestator a depus completare la întâmpinare la dosar prin registratura instanței, la data de 10.11.2009,precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 397/LM/2009 din 20 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost admisă contestația formulata de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. 28147/08.07.2008 emisă de intimată pe seama contestatorului și obligată intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 17 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.09.2005, sens în care va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorul a fost înscris la pentru depusă și limită de vârstă în baza deciziei nr. 28147/01.08.1992.
Potrivit art. 1 din nr.OUG 4/2005 pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de această ordonanță de urgentă.
Conform art. 2 din același act normativ, recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, precum și a prevederilor nr.OUG 4/2005.
Din aceste texte de lege rezultă că pentru pensiile stabilite anterior datei de 1.04.2001, determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii 19/2000. Prin urmare, cu toate că contestatorul a fost înscris la pentru muncă depusă și limită de vârstă în anul 1992, fiind pensionat în temeiul dispozițiilor Legii nr. 3/1977, drepturile acestuia se calculează în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000.
S-a constatat că nu este vorba despre retroactivitatea legii civile prin aplicarea Legii nr. 19/2000 și pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a acestui act normativ ci, este vorba de aplicarea principiului “aplicării imediate a legii noi”, deoarece recalcularea pensiilor se realizează cu începere de la data intrării în vigoare a OUG nr. 4/2005.
De altfel, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, cu pensiile pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a Legii 19/2000, era imperios necesar a se aplica o legislație unitară, sens în care a fost adoptată OUG nr. 4/2005 care face trimitere pentru toți pensionarii indiferent de data înscrierii la pensie la dispozițiile Legii nr. 19/2000.
În concluzie, tuturor pensionarilor indiferent de data înscrierii la pensie urmează să li se aplice dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Conform art. 43 al. 3 din Legea nr. 19/2000 asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 17 ani în zona II de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă.
Conform art. 20 lit. b din Legea nr. 19/2000 locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații.
Din adeverința nr. 4417/30.11.2007 emisă de Compania Națională a, B, rezultă că activitatea desfășurată de contestator în perioada 30.08.1958 – 01.10.1987, se încadrează în zona II de radiații, condiții speciale de muncă în procent de 100%. Prin urmare, contestatorul îndeplinea condițiile prevăzute de art. 43 al. 3 din Legea nr. 19/2000 și art. 20, lit. b din Legea nr. 19/2000.
Conform art. 77 al. 2 din Legea nr. 19/2000, în situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole. Or, art. 43 al. 3 din Legea 19/2000 prevede un stagiu de cotizare de 17 ani în zona II de expunere la radiații, stagiu care trebuia luat în considerare de intimată la calcularea pensiei contestatorului.
Prin urmare intimata Casa Județeană de Pensii a determinat greșit punctajul mediu anual al contestatorului și implicit pensia acestuia prin împărțirea numărului de puncte obținut de asigurat la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani încălcând astfel dispozițiile art. 77 al. 2 coroborat cu art. 43 al. 3 și art. 20 lit. b din Legii nr. 19/2000.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței in sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că intimatul a fost înscris la pensie în baza legii 3/1977. A fost în eroare instanța când a interpretat articolul 2 alin 1 din HG nr. 1550/2004 opinând că se aplică alt stagiu de cotizare decât cel impus de articolul 8 din Legea nr. 3/1977, care reglementa o vechime integrală în muncă ca și condiție necesară ieșirii la pensie de 30 ani la bărbați și 25 ani la femei, ci un alt număr de ani vechime, fără o fundamentare legală.
Nu poate fi aplicat principiul – la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, întrucât articolul 2 aliniatul 3 din HG nr. 1550/2004 a prevăzut excepții pentru cei pensionați în perioada 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, la care stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977. Articolul 14 din Legea nr. 3/1977 a acordat doar beneficiul reducerii vârstei de pensionare la cei ce au lucrat în grupele 1, 2 de muncă, prin aplicarea Legii nr. 19/2000 s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile la situații anterioare adoptării ei.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, HG nr. 1550/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul contestator a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Intimatului i-au fost stabilite drepturile la pensie, pentru munca depusă și limită de vârstă, cu începere din anul 1992, având o vechime totală în muncă de 52 de ani, din care perioada 30.08.1958 – 01.10.1987, deci peste 20 de ani, în condiții speciale-zona 2 de radiații. Sigur că acest aspect nu s-a regăsit în carnetul de muncă al intimatului, ci doar în adeverința nr. 4417/2007 emisă de Compania Națională a – Sucursala, dar acest fapt nu este de natură a înlătura drepturile acestuia, neavând o culpă în acest sens.
Într-adevăr, legea în vigoare la data deschiderii drepturilor acestuia a fost Legea nr. 3/1977, însă Curtea de Apel în sute de cauze similare a făcut aplicarea principiului – la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, prevăzut de OUG nr. 4/2005 – exemplu dosarele nr-, -,-, respectiv a aplicat dispozițiile Legii nr. 19/2000 la recalcularea pensiilor și celor ce au lucrat în condiții speciale anterior intrării în vigoare a acesteia, pentru a înlătura orice formă de creată între pensionarii ce au lucrat în aceleași condiții, dar s-au pensionat in baza unor acte normative diferite.
La articolul 20 din Legea nr. 19/2000 aliniatul 1 litera b, s-a inclus în condiții speciale munca desfășurată în activitățile de cercetare, explorare, exploatare, prelucrare materii prime nucleare, zona 1, 2 de expunere la radiații, iar articolul 43 aliniatul 3 și articolul 77 aliniatul 2 au prevăzut în astfel de situații un stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 de ani, în zona 1 de radiații și de 17 ani la zona a 2-a, aspect corect reținut de instanța de fond, care nu s-a aflat în eroare și nici nu a interpretat greșit dispozițiile legale enunțate.
S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de Apel Oradea, pentru că la data promovării litigiului – 04 noiembrie 2008 – intimatul avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, articolul 1 din Protocolul adițional nr. 1, practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauzele, /României.
Decizia pronunțată in recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 40/2008, prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, ce a concluzionat că în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr. 3/1977 și care au lucrat in grupele 1-2 de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual stagiul de cotizare prevăzut de articolul 14, însă în considerentele acesteia s-a arătat că instanțele ce au aplicat stagiul de cotizare impus de articolul 8 – 30 ani la bărbați, 25 de ani la femei, au procedat corect, articolul 14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. Până la publicarea în Monitorul Oficial, 20 mai 2009, cei ce au promovat litigii anterior aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații, în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, cu excepția situațiilor în care cel intern este mai favorabil, ceea ce în speță nu este cazul – articolele 11, 20 din Constituție cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România în anul 1994, la practica acesteia, la articolul 14, articolul 1 din Protocolul nr. 1, nr. 12.
Pe de altă parte, fiind pensionat în anul 1992, intimatului îi erau aplicabile dispozițiile HG nr. 407/1990 ce reglementa o derogare de la vechimea necesară în muncă pentru ieșirea la pensie, pentru cei ce au lucrat în zone radioactive, un stagiu de cotizare conform celui reglementat de actualul act normativ în materie – Legea nr. 19/2000.
Față de cele expuse, nefiind incidente dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, instanța de recurs, în baza articolului 312 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul și va menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată, acestea nefiind dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat derecurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în -. 7 județul B, împotriva sentinței civile nr. 397/LM/2009 din 20 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – —
decizie: TD /30.11.2009
Complet fond:,
în 2 ex.: ID /08.12.2009
2 comunicări cu:
