ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1635/2009-
Ședința publică din 23.11.2009
PREȘEDINTE: Popa Aurora
JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
JUDECĂTOR 3: Cigan Dana
Grefier: – –
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare, cu domiciliul în Calea, nr. 202, județul B, împotriva sentinței civile nr. 499/LM din data de 12.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă intimata contestatoare personal, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Intimata contestatoare arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata contestatoare solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Bihor, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 499/LM din data de 12.03.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihor a admis contestația formulată de contestatoarea domiciliată în, nr. 202, com., județul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B și în consecință:
A obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 16.02.2006, sens în care obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. -/07.12.2006 privind recalcularea pensiei de urmaș în sistemul public s-a stabilit un punctaj mediu anual de 0,64925 la determinarea punctajului mediu anual, s-a reținut potrivit buletinului de calcul un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Potrivit actelor din dosarul de defunctul a realizat un stagiu total de cotizare de 40 de ani, 7 luni și o zi din care în condiții speciale anterior lunii aprilie 2001,21 de ani 7 luni si 26 de zile.
Normele metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004 privind recalcularea pensiei stabilesc la art. 2 alin. 1 că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, stabilind că pentru perioada 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare va fi cel prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Legea nr. 3/1977 prevede la art. 8 că stagiul complet de cotizare pentru înscrierea la este de 30 de ani pentru bărbați, însă, art. 14 din același act normativ cuprinde norme derogatorii cu privire la stagiul de cotizare, respectiv posibilitatea pensionării la cerere prin reducerea vârstei de pensionare pentru persoanele care au lucrat efectiv 15 ani în grupa I sau 20 ani în grupa a II-a de muncă proporțional cu anii lucrați, dar nu mai puțini de 50 – 52 de ani raportat la grupele de muncă, contestatorul beneficiind de aceste prevederi la data pensionării ca urmare a încadrării în grupa I de muncă.
Recalcularea pensiei în baza HG nr. 1550/2004 și OUG 4/2005 fiind intervenită sub imperiul Legii nr. 19/2000 este evident că trebuie să se efectueze după normele și principiile instituite de acest act normativ.
Dată fiind activitatea desfășurată de către soțul contestatoarei în domeniul miner subteran o perioadă mai mare de 20 de ani, stagiul complet de cotizare care trebuia reținut de către intimată era cel rezultat din coroborarea art.20 lit.a cu art.43 alin.1 din legea nr.19/2000 respectiv cel de 20 de ani și nu cel de 30 de ani.
Întrucât revizuirea sau modificarea deciziei de recalculare fiind posibilă în condițiile prevăzute de art. 7 pct. 3 și urm. din OUG nr. 4/2005, în situația în care se constată erori de calcul sau se depun alte înscrisuri doveditoare, drepturile de pensie urmează a fi acordate de la data plății drepturilor inițiale recalculate
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța a admis contestația și a obligat intimata să recalculeze pensia contestatoarei prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 16.02.2006, sens în care a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că intimatului i-au fost stabilite drepturile la pensie în baza Legii nr. 3/1977 din anul 1978. fost în eroare instanța când a interpretat art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004 întrucât a considerat că, stagiul de cotizare utilizat la recalculare nu ar fi cel impus de art. 8 din Legea nr. 3/1977 ( 30 ani bărbați, 25 ani femei), ci un alt număr de ani vechime în muncă, fără a exista o fundamentare legală.
Nu poate fi aplicat principiul – la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie -, întrucât HG nr. 1550/2004 a stabilit excepții de la aplicare pentru cei pensionați în perioada 1 iulie 1977 – 31.03.2001 cărora li se aplică stagiul reglementat de Legea nr. 3/1977. A făcut instanța confuzie între stagiul complet de cotizare pe care Legea nr. 3/1977 îl impune a fi realizat și anumite reduceri ale vârstelor de pensionare ce operau în favoarea celor ce și-au desfășurat activitatea în condiții speciale.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă, HG nr. 1550/2004.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul contestator a solicitat respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Bihor, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Soțul intimatei a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 3/1977 prin decizia nr. 49813 din 06.12.2978, având o vechime totală în muncă de 40 de ani, 7 luni și o zi, din care 21 ani, 7 luni și 26 zile în condiții speciale. În urma decesului acestuia soția supraviețuitoare – a solicitat stabilirea și acordarea pensiei de urmaș, fiind emisă în acest sens decizia nr. – din data de 21.09.2001.
Ulterior s- emis decizia cu același număr la 16.02.2006 care ace obiectul prezentului litigiu și în care stagiul complet de cotizare utilizat la calculul punctajului mediu anual ca și la celelalte decizii de altfel, a fost de 30 de ani.
Actul normativ în vigoare la data deschiderii drepturilor soțului intimatei a fost Legea nr. 3/1977 care în art. 14 stabilit doar beneficiul reducerii vârstei de pensionare și acordarea unui spor de grupă celor ce au lucrat în condiții speciale – grupa I -II de muncă -, însă, Curtea de Apel Oradeaa avut o practică constantă în astfel de cazuri în consens cu normele comunitare europene respectiv cele interne astfel cum au fost prevăzute în OUG nr. 4/2005, concluzionând că se aplică principiul – la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie – instituit de HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005 și celor pensionați în baza Legii nr. 3/1977 și implicit dispozițiile Legii nr. 19/2000 care în art. 20 alin. 1 lit. a, prevăzut locurile de muncă în condiții speciale, cele din unitățile miniere pentru personalul ce și-a desfășurat activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă. Ca urmare, s-a făcut în astfel de situații aplicarea art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 conform căruia stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este de 20 de ani conform și art. 77 alin. 1, 2 din Legea nr. 19/2000, potrivit principiului nediscriminării celor pensionați anterior intrării în vigoare a acestei noi legi a pensiilor, practica constantă în materie reprezentând un bun în sensul CEDO.
În măsura în care s-ar fi dispus altfel, s-ar fi adus atingere speranței legitime a intimatului la dobândirea unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO – cauza Beian/României -, întrucât în situații similare s-a dispus astfel. Deoarece practica judiciară la nivel național a fost diferită raportat la obiectul dedus judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/2008 publicată în Monitorul Oficial din 20 mai 2009 pronunțat un recurs în interesul legii în sensul că potrivit art. 329 Cod procedură civilă a procedat la unificarea practicii judiciare în materie concluzionând că celor pensionați în baza Legii nr. 3/1977 care au lucrat în condiții speciale de muncă, li se aplică art. 14 conform căruia singurele beneficii sunt doar reducerea vârstei de pensionare și un spor de grupă. În măsura în care însă s-ar face aplicarea acestei decizii conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă în speță, deși acțiunea intimatului s-a promovat la 08.07.2008 anterior publicării acesteia în Monitorul Oficial, deci când încă acesta avea legitimă a dobândirii unui bun – conform celor expuse – se aduce atingere art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO iar Convenția Europeană a Drepturilor Omului fiind ratificată de România încă din 1994, face parte din dreptul intern conform art. 20 din Constituție și are prioritate când dispozițiile ei sunt mai favorabile.
Instanța a procedat astfel pentru înlătura o situație discriminatorie, de inechitate a celor pensionați anterior Legii nr. 19/2000 față de cei pensionați în baza acesteia, care au lucrat în situații similare. Ori, în prezent acest aspect este înlăturat de apariția unor acte normative noi în materie – OUG nr. 100/2008, Legea nr. 218/2008, OUG nr. 209/2008 – astfel că, în situația celor ce au promovat litigiile după publicarea în Monitorul Oficial a deciziei nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deci după ce nu mai puteau avea legitimă a dobândirii unui bun, acestora li se vor aplica noile dispoziții, nu practica judiciară anterioară a Curții.
Față de cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 și 304 indice 1 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare, cu domiciliul în Calea, nr. 202, județul B, împotriva sentinței civile nr. 499/LM din data de 12.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
– – – – – – – –
– redactat hotărâre în concept – judecător – – – 15.12.2009
– judecători fond -,
– dact. gref. – – – 15.12.2009 – 4 ex.
– emis 2 com. – 15.12.2009 – CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B,
