ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL – I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1665/2009 –
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Roman Florica R – – judecător
– – – – JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
– – – – JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel
– – – – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata contestatoare domiciliată în, nr. 100, județul B, împotriva sentinței civile nr. 143 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimata contestatoare – personal, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, recurenta intimată a depus la dosar completare la întâmpinare, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata contestatoare solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 143 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. 4–/14.08.2007 emisă de intimată pe seama contestatoarei, și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acesteia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 1.05.2007, sens în care va emite o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatoarei, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatoarea beneficiază de de urmaș după soțul său, care a ieșit la pentru depusă și limită de vârstă prin decizia nr. 80762/05.10.1982. La calcularea pensiei, intimata a avut în vedere stagiul complet de cotizare de 30 de ani, conform Legii nr. 19/2000, după cum reiese din buletinul de calcul nr. 80762/07.12.2004 (fila 12 dosar).
Tribunalul a constatat că, pentru a se realiza o corelare între pensiile pensionarilor indiferent de data înscrierii acestora la pensie, astfel încât să fie respectat principiul “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie” precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, Guvernul României a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 4/2005.
Conform art. 1 din nr.OUG 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgentă. Conform art. 2 din același act normativ, recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea acestor texte de lege rezultă că pentru pensiile stabilite anterior datei de 1.04.2001, determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000. Or, soțul contestatoarei a fost înscris la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă în anul 1982, fiind pensionat în temeiul dispozițiilor Legii nr. 3/1977.
Este adevărat că în conformitate cu art. 2 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, dar aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile în cauză, întrucât acest act normativ are o forță legislativă inferioară ordonanței de urgență și este anterior adoptării nr.OUG 4/2005 care consacră principiul “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”.
Instanța de fond a constatat că nu se poate vorbi despre o retroactivitate a legii civile prin aplicarea Legii nr. 19/2000 și pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, ci este vorba de aplicarea principiului “aplicării imediate a legii noi”, recalcularea pensiilor realizându-se cu începere de la data intrării în vigoare a nr.OUG 4/2005. De altfel, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 cu pensiile pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, era imperios necesar a se aplica o legislație unitară, sens în care a fost adoptată nr.OUG 4/2005, care face trimitere pentru toți pensionarii, indiferent de data înscrierii la pensie, la dispozițiile Legii nr. 19/2000. Dacă s-ar aplica art. 2 din Normele metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004, care prevede aplicabilitatea mai multor acte normative în funcție de data înscrierii la pensie, scopul urmărit de legiuitor de a se uniformiza pensiile pensionarilor, nu va fi realizat niciodată, întrucât s-ar aplica acte normative care prevăd condiții diferite pentru pensionare și implicit și un cuantum diferit al pensiilor în funcție de data înscrierii la pensie, între pensionarii care îndeplinesc condiții egale de pensionare.
Prin urmare, tuturor pensionarilor, indiferent de data înscrierii la pensie, urmează să li se aplice dispozițiile Legii nr. 19/2000.
În sistemul Legii nr. 3/1977, persoanele care au lucrat în grupele I și a II-a de muncă, beneficiau de reducerea vârstei legale de pensionare și de majorarea vechimii în muncă, adică a perioadei de contribuție. Astfel, conform articolului 14 aliniatul 1 din lege, persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri ce se încadrează în grupa I de muncă, la stabilirea pensiei li se lua în calcul, pentru fiecare an lucrat în această grupă, câte un an și șase luni, așadar în acest caz, persoanelor menționate li se acorda un spor la vechimea în muncă, concomitent cu reducerea vârstei de pensionare.
Potrivit articolelor 19 și 20 din Legea nr. 19/2000, există două categorii de locuri de muncă tratate diferit față de locurile de muncă comune: locurile de muncă în condiții deosebite și cele în condiții speciale.
Aceste categorii diferite de locuri de muncă au un tratament juridic egal, conform articolului 20 cu referire la anexa 2 din Legea nr. 19/2000.
Soțul contestatoarei a desfășurat 21 de ani, 11 luni și 26 zile de activitate în condiții speciale de muncă, fiind miner în subteran, prin urmare i se aplică dispozițiile cuprinse în art. 20 alin. 1 lit. a din Legea nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare al acestuia fiind de 20 ani.
Așa fiind, soțului contestatoarei i se aplică dispozițiile cuprinse în anexa 4 Legii nr. 19/2000, stagiul complet de cotizare al acestuia fiind de 20 ani.
Soțul contestatoarei a desfășurat peste 20 ani în condiții speciale de muncă, astfel încât i se cuvine a i se reține stagiul de cotizare ce determină obținerea unui punctaj cumulat ce îl avantajează și care este calculat conform dispozițiilor Legii nr. 19/2000 și nr.HG 1550/2004.
Prin urmare, prima instanță a apreciat că intimata a determinat greșit punctajul mediu anual al contestatorului, și prin împărțirea numărului de puncte obținut de asigurat la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani, așa cum prevede art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel încât a încălcat dispozițiile art. 77 alin. 2 coroborat cu art. 43 alin. 3 și art. 20 lit. a din Legea nr. 19/2000.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art. 77 alin. 2 coroborat cu art. 43 alin. 3 și art. 20 lit. a din Legea nr. 19/2000 și art. 14 din Legea nr. 3/1977, instanța a admite contestația potrivit dispozitivului hotărârii pronunțate.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii și respingerea contestației formulată de petent.
În motivarea recursului s-a susținut că recurenta a aplicat corect dispozițiile art. 2 din Normele Metodologice ale nr.HG 1550/2004, care au stabilit că stagiul complet de cotizare este cel stabilit prin Legea nr. 3/1977, astfel că este greșită hotărârea instanței de fond, care arbitrar a modificat cuantumul acestui stagiu de cotizare, reducându-l la 20 ani, în loc de 30 ani, cum este stabilit de Legea nr. 3/1977.
S-a mai invocat că instanța a motivat contradictoriu hotărârea, reținând că petentului i se aplică dispozițiile art. 2 din nr.HG 1550/2004, pe care le coroborează cu art. 14 din Legea nr. 3/1977, lege ce nu face referire la 15 sau 20 de ani ca stagiu complet de cotizare.
În plus, instanța de fond a aplicat retroactiv dispozițiile Legii nr. 19/2000 și nr.OUG 4/2005, încălcând un principiul constituțional al neretroactivității legii.
De asemenea, s-a mai invocat că s-a dispus recalcularea pensiei petentei începând cu 1 iulie 2007 și nu cu 1 mai 2007, cum greșit s-a consemnat în dispozitiv.
Intimata s-a opus admiterii recursului.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, în consecință recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Criticile recurentei sunt în parte nefondate.
Soțul intimatei contestatoare a lucrat anterior deschiderii dreptului său la pensie în condiții deosebite și a fost pensionat în temeiul Legii nr. 3/1977, reducându-i-se vârsta de pensionare conform cu dispozițiile legale din actul normativ enunțat.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, dar acestea la art. 14 prevedeau și cele expuse mai sus, mai mult, actualul normativ în materie – Legea nr. 19/2000 – prevede la art. 43 că pentru asigurații care au lucrat efectiv în grupa I și a II-a de muncă, de expunere la radiații, condiții prevăzute de art. 20 lit. “b” și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 de ani la grupa I și 20 ani la grupa a II-a, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform art. 77 din Legea nr. 19/2000.
Este cert că soțului intimatei contestatoare i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie dispozițiile Legii nr. 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de art. 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, aspect corect reținut de instanța de fond (nefiind o adăugare la lege), întrucât altfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, iar art. 2 din Legea nr. 19/2000 consacră chiar principiul egalității tuturor participanților la sistemul public, altfel s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru cei ce au avut “neșansa” a obține dreptul la pensie anterior Legii nr. 19/2000, ceea ce ar contraveni atât Constituției ce proclamă egalitatea de tratament, cât și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Prin aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, instanța de fond nu a făcut altceva decât că a dispus aplicarea dispozițiilor legale în materie și situației intimatei, dispoziții mai favorabile, altfel, conform celor expuse mai sus, s-ar fi ajuns la o nejustificată a acesteia raportat la persoanele ce s-au pensionat după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat anterior, îndeplinind aceleași criterii, astfel că instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile legale ci dimpotrivă, criticile fiind neavenite.
Nu este vorba despre retroactivitatea legii cum invocă recurenta, scopul Legii nr. 19/2000 fiind tocmai recalcularea tuturor pensiilor participanților la sistemul național de pensii, iar petentei nu i se acordă drepturi retroactiv anului 2000, numai în acest caz ar putea fi vorba despre retroactivitatea legii.
Cu privire de la data la care se cuvine recalcularea pensiei petentului, în lipsa unei mențiuni exprese în cuprinsul dispozitivului, se aplică dispozițiile art. 169 din Legea nr. 19/2000, recalcularea se va face începând cu luna următoare solicitării.
Prin Decizia în interesul Legii nr. 40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial din 20 mai 2008, s-a statuat că pentru persoanele pensionate anterior anului 2000 stagiul complet de cotizare avut în vedere la calcularea punctajului de pensie este de 30 de ani, potrivit nr.HG 1550/2004. De la data publicării în Monitorul Oficial, decizia pronunțată este obligatoriu de aplicat de instanțele din România.
Practica constantă a Curții de Apel Oradeaa fost contrară dispozițiilor deciziei mai sus invocate. Astfel, pentru persoanele aflate în situația petentei s-au reținut stagii complete de cotizare speciale de 15, 17, 20 ori 25 ani, în funcție de condițiile de muncă în care petenții și-au desfășurat activitatea. În acest sens s-au pronunțat sute de decizii de instanța de recurs, prin care s-au stabilit stagii complete de cotizare speciale, pentru persoanele care au desfășurat activitatea în minerit respectiv în fostele grupe I sau a II-a de muncă, de la caz la caz.
Așa fiind, apreciem că la data introducerii acțiunii, anterioară publicării recursului în interesul legii, reclamanta avea o speranță legitimă că instanța îi va recunoaște dreptul pretins. Respingerea acțiunii ar echivala cu o încălcare a art. 1 Protocolul I din CEDO. legitimă fiind un bun în înțelesul convenției, iar pe de altă parte tratarea diferită a reclamantei fără o justificare rezonabilă și plauzibilă, raportat la soluțiile pronunțate conform practicii constante a prezentei Curți, prin care unor persoane aflate în situații similare cu a reclamantei li s-a recunoscut dreptul pretins, ar echivala cu o încălcare a art. 14 din Convenție, care obligă statele, prin autoritățile care le reprezintă, să aplice un tratament egal cetățenilor aflați în situații similare, în afară de cazul când tratamentul diferit este bine justificat și rezonabil.
În acest sens, în cauza Driha c/a România, Statul Român a fost condamnat la despăgubiri în favoarea petentului, reținându-se că acestuia i s-a aplicat de către instanțele române un tratament diferit față de altor reclamanți în situații similare, cărora li s-a recunoscut dreptul pretins fie de autoritățile administrative, fie de instanțe, Curtea apreciind că dreptul pretins de reclamant în fața instanțelor române și care nu a fost recunoscut de acesta, este un bun în înțelesul art. 1 Protocolul I, acest drept a fost încălcat de Statul Român la fel cum a fost încălcat și dreptul stipulat de art. 14 din Convenție.
În concluzie, respingerea acțiunii reclamantei ar echivala cu o lipsire a reclamantei de un bun al său și cu aplicarea unui tratament discriminatoriu în cazul acestuia, ceea ce echivalează cu o încălcare a art. 1 Protocolul I din Convenție, coroborat cu art. 14 din Convenție.
Cum potrivit art. 20 din Constituție, convențiile și tratatele internaționale care privesc drepturile omului și la care România este semnatară, dacă sunt mai favorabile se aplică cu prioritate față de dreptul intern, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea și a stabilit acestuia un stagiu complet de cotizare special, conform Legii nr. 19/2000 coroborat cu dispozițiile din Convenție la care am făcut referire mai sus.
Prin urmare, criticile recurentei privind reținerea greșită a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani pentru soțul defunct al petentei este greșită.
Dreptul la pensia de urmaș a petentei s-a deschis la data de 1 mai 2007 și prin urmare de la această dată se cuvine recalcularea pensiei, cu reținerea unui stagiu complet de cotizare corect, de 20 de ani în loc de 30 de ani, cum greșit i-a reținut pârâta.
Sunt însă corecte criticile recurentei privind acordarea retroactivă a beneficiilor instituite de nr.OUG 19/2007.
Prin nr.OUG 19/2007 s-a modificat Legea nr. 19/2000, majorându-se pensiile celor care au desfășurat activitate în condiții speciale de muncă în perioada anilor 1963.
De dispozițiile acestui act normativ petenta poate beneficia doar începând cu data de 1 iulie 2007, data intrării în vigoare a ordonanței, și nu începând cu data acordării retroactive a tuturor drepturilor cuvenite.
Pentru aceste motive, fiind vorba de o greșită aplicare a legii, în baza art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 raportat la art. 316 și 296 Cod procedură civilă recursul va fi admis și va fi modificată în parte sentința în sensul mai sus arătat, constatându-se că recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata contestatoare domiciliată în, nr. 100, județul B, împotriva sentinței civile nr. 143 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Dispune recalcularea pensiei petentei cu reținerea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu 1 mai 2007 și cu acordarea drepturilor prevăzute de nr.OUG 19/2007, începând cu 1 iulie 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R – – – – – – –
red.R
jud.fond. –
dact.
4 ex./3.12.2009
– 2 com./
– CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B – O,-, județul B,
– -, nr. 100, județul
