DECIZIA CIVILĂ NR. 1683/2009-
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în O,-, – 41,. 12, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 289/LM din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurentului contestator -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale emise de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură la data de 04.11.2009 completare la întâmpinare din partea intimatei, după care:
Se comunică cu reprezentantul recurentului contestator completarea la întâmpinare depusă la dosar de partea intimată.
Întrebat fiind, reprezentantul recurentului contestator arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, respectiv casarea hotărârii atacate cu consecința admiterii acțiunii formulate de contestator și obligarea intimatei la recalcularea pensiei cuvenite cu aplicarea unui stagiu de cotizare de 25 de ani, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 289/Lm din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Contestatorului i s-a stabilit dreptul la pentru depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/20.02.2001, recunoscându-i-se o vechime totală în muncă de 45 de ani, 5 luni și 22 zile, din care 28 ani, 6 luni și 12 zile în grupa a II -a de muncă.
Prin decizia nr. -/30.11.2005 s-a procedat la recalcularea drepturile de ale contestatorului, în temeiul HG nr. 1550/2004, cu luarea în considerare a unui stagiul complet de cotizare de 30 de ani, după cum reiese din buletinul de calcul depus în copie la fila 20 dosar.
Pentru a se verifica dacă determinarea cuantumului pensiei contestatorului s-a făcut în mod corect de către intimată, instanța a apreciat că este important a fi clarificată în prealabil problema actului normativ de ale cărui prevederi trebuia să se țină cont la recalcularea pensiei contestatorului.
În aceste sens s-a reținut că pentru a se realiza o corelare între pensiile pensionarilor indiferent de data înscrierii acestora la pensie, precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public au fost adoptate HG nr. 1550/2004 care la art. 1 prevede că începând cu data de 1 octombrie 2004, pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare și OUG nr. 4/2005 în al cărei preambulul este înscris principiul “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”.
Conform art. 1 din OUG nr. 4/2005, pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se recalculează în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgentă.
Conform art. 2 din același act normativ, recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
S-a reținut că din coroborarea acestor texte legale rezultă că și pentru pensiile stabilite anterior datei de 01.04.2001, determinarea punctajului mediu anual se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000.
De asemenea, în conformitate cu art. 2, alin 1 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, vechime care la data deschiderii dreptului la pensie al contestatorului era de 30 de ani, în luna februarie 2001 fiind în vigoare art. 8 din Legea nr. 3/1977, însă aceste dispoziții legale nu mai erau aplicabile la momentul recalculării pensiei contestatorului, întrucât, pe de o parte, acest act normativ (HG nr. 1550/2004) are o forță juridică inferioară ordonanței de urgență care a fost ulterior aprobată prin lege, iar, pe de altă parte, este și anterior adoptării OUG nr. 4/2005 care consacră principiul “la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie”. Prin urmare, art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004 trebuie considerat ca fiind abrogat tacit prin intrarea în vigoare a OUG nr. 4/2005.
Determinarea punctajului mediu anual în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000 și pentru pensionarii înscriși la pensie anterior datei intrării în vigoare a acestui act normativ nu presupune o aplicare retroactivă a legii civile, ci, doar aplicarea imediată a legii noi, recalcularea pensiilor realizându-se în mai multe etape, cu începere de la data intrării în vigoare a OUG nr. 4/2005.
Pe de altă parte, pentru a se realiza o uniformizare între pensiile pensionarilor înscriși la pensie anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 și cele ale pensionarilor înscriși la pensie după intrarea în vigoare a Legii 19/2000 era imperios necesar să se aplice o legislație unitară, sens în care a fost adoptată OUG nr. 4/2005, care face trimitere pentru toți pensionarii, indiferent de data înscrierii la pensie, la dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Dacă s-ar considera ca fiind în vigoare și la acest moment dispozițiile art. 2 din Normele metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004 care prevăd aplicabilitatea mai multor acte normative în funcție de data înscrierii la pensie, scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea OUG nr. 4/2005 și anume acela de uniformizare a tuturor pensiilor pensionarilor ar fi imposibil de realizat. Și aceasta, pentru că este evident că prin aplicarea unor acte normative care prevăd condiții diferite pentru pensionare și implicit și un cuantum diferit al pensiilor în funcție de data înscrierii la pensie, nu se poate asigura respectarea între pensionarii care îndeplinesc condiții egale de pensionare a principiului “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”.
În raport de ansamblul acestor considerente, o singură concluzie s-a impus a fi reținută și anume aceea că tuturor pensionarilor, indiferent de data înscrierii la pensie, le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000.
Raportat la întregul dosar de pensie al contestatorului, tribunalul a reținut că activitatea desfășurată de contestator și anume aceea de electrician întreținere nu se încadrează în categoria activităților desfășurate în condiții speciale, prevăzute de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, respectiv în subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, astfel încât nu i s-a putut recunoaște stagiul complet de cotizare de 20 de ani prevăzut pentru persoanele care lucrat în locuri de muncă cu condiții speciale.
Tribunalul a mai reținut că în speța dedusă judecății perioada de peste 28 de ani invocată de contestator este doar perioada în care acesta a desfășurat activitate în grupa a II a de muncă și care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limită de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare și nicidecum nu poate fi confundată cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000.
De asemenea, s-a reținut că nu se poate face nici aplicarea stagiului complet de cotizare de 25 de ani prevăzut de Legea nr. 226/2006, deoarece activitatea desfășurată de contestator nu se regăsește în anexele Legii nr. 226/2006.
Nu s-a putut reține ca fiind aplicabile în speță nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare, ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limită de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este confirmat de simpla lecturare a celor doua aliniate ale art.14, respectiv aliniatul 1 și aliniatul 4, în urma acestei lecturări, rezultând pentru situația în care s-ar reține că perioadele de timp inserate în cuprinsul lor constituie stagiu complet de cotizare, că pentru o activitatea prestată în aceeași grupă de muncă este reglementat un stagiu de cotizare diferit, respectiv pentru grupa I de muncă, la alin.1 – un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 – un stagiu complet de cotizare de 15 de ani, situația fiind identică și pentru activitatea prestată în grupa a II- S-ar ajunge astfel, dacă s-ar accepta teza propusă de contestator, ca asigurații care au prestat un volum de activitate mai redus în oricare din cele două grupe speciale de muncă să beneficieze de o pensie mai mare decât cei care au mai mulți ani lucrați în grupa I sau II, fiind mai mult decât evident faptul că o astfel de interpretare nu poate fi primită întrucât contravine tuturor principiilor care stau la baza legislației în materie.
Prin urmare, s-a impus a reține că drepturile de pensie ale contestatorului au fost calculate în mod corect de către intimată, considerent pentru care, instanța a respins contestația formulată ca neîntemeiată.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată, culpa procesuală aparținându-i în exclusivitate contestatorului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul contestator, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul admiterii contestației formulate, cu consecința obligării intimatei la reclacularea drepturilor sale de pensie cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, retroactiv din 01.07.2005, cu cheltuieli de judecată în fond și în recurs. În motivare arată recurentul că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, instanța de fond neluând în considerare nici dispozițiile OUG nr. 4/2005 și nici faptul că a desfășurat activitate în condiții grele de muncă la secțiile de măcinare și leșiere de la SA O, în funcția de electrician instalații de forță-timp de 28 de ani, 6 luni și 12 zile.
Raportat la vechimea efectivă în grupa a II a de muncă, i se cuvine, potrivit dispozițiilor art. 14 al. 1 și 2 din Legea nr. 3/1977, stagiul complet de cotizare de 25 de ani, invocând în acest sens decizia nr. 40/22 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
De asemenea, menționează că activitatea desfășurată se încadrează și în dispozițiile Legii nr. 226/2006, regăsindu-se în anexa 1 legii, pct. 19, 20, 20 c, ca activitate desfășurată în condiții speciale, invocând dispozițiile art. 19 din Legea nr. 19/2000 și dispozițiile 1061/1968 art. 1 lit. a,b și c, respectiv ale 1149/1968.
Legal citată intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței recurate ca legală și temeinică, arătând în motivare că reclamantul s-a pensionat în baza Legii nr. 3/1977 astfel că în conformitate cu prevederile acestei legi, stagiul complet de cotizare de 30 de ani luat în considerare în stabilirea pensiei este legal.
Mai menționează că în speță nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 226/2006 întrucât activitatea desfășurată de acesta nu se încadrează în anexa 1 Legii nr. 226/2006, nefiind îndeplinită nici condiția prevăzută de această lege, în sensul că unitatea în care recurentul și-a desfășurat activitatea nu se regăsește printre cele prevăzute de anexa 2 din lege.
La dosar s-a depus completare la întâmpinare, în cuprinsul căreia intimata arată că în situația în care s-ar aplica un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, punctajul mediu anual în cazul reclamantului ar fi de 1.63303 puncte, iar în situația în care reclamantului i s-ar reține stagiul complet de cotizare de 30 de ani, acesta ar beneficia de dispozițiile OUG nr. 100/2008 și ale Legii nr. 218/2000, având astfel un punctaj de 1.41919 puncte din 01.10.2009 respectiv 1.61195 puncte începând cu data de 01.01.2010.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța reține următoarele:
Contestatorului i s-a stabilit dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/20.01.2001, recunoscându-i-se o vechime totală în muncă de 45 de ani, 5 luni și 22 de zile, din care 28 ani, 6 luni și 12 zile în grupa a II
Prin decizia nr. -/30.11.2005 s-a procedat la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului în temeiul HG nr.1550/2004, cu luarea în considerare unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, conform dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 3/1977.
În speță contestatorul recurent solicită a-i fi recalculate drepturile la pensie în temeiul OUG nr. 4/2005 prin utilizarea la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu de cotizare de 25 de ani, invocând în acest sens atât dispozițiile Legii nr. 3/197, sub imperiul căreia s-a pensionat precum și dispozițiile Legii nr. 19/2000, respectiv ale Legii nr. 226/2006.
În speță, astfel cum mai sus s-a reținut, recurentul contestator s-a pensionat pentru limită de vârstă și munca depusă sub imperiul Legii nr. 3/1977, însă art. 14 din Legea nr. 3/1977 invocat de recurent în sensul recunoașterii unui stagiu de cotizare de 25 de ani, nu cuprinde dispoziții în acest sens, stagiul complet de cotizare fiind de 30 de ani conform art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Prin decizia nr. 40 din 28 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. 2 și ale art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr.19/2000, s-a stabilit că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977, stagiul de cotizare utilizat în vederea determinării punctajului mediu este cel prevăzut de legea în vigoare la momentul pensionării, decizia fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 334/20.05.2009, dată de la care dispozițiile au devenit obligatorii.
Până la publicarea deciziei, practica Curții de Apel Oradea, a fost constantă în a considera că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale, stagiul de cotizare utilizat în procesul de recalculare al pensiei, în temeiul OUG. 4/2005 este cel prevăzut de Legea nr. 19/2000 respectiv Legea nr.226/2006 și nu cel prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Din examinarea jurisprudenței din ultimii ani ai CEDO reflectată în hotărârile de condamnare României, pentru încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției se observă că, într-un număr mare de cazuri, condamnarea a avut loc în situațiile în care cererile introduse în instanță pentru valorificarea unor drepturi nu au fost examinate pe fond, deși solicitanții puteau pretinde că aveau o speranță legitimă de a-și vedea concretizată creanța lor în conformitate cu dispozițiile legale interne și cu jurisprudența instanțelor.
Cât despre noțiunea de speranță legitimă, Curtea a afirmat că atunci când interesul patrimonial la care se referă este de ordinul creanței, el nu poate fi considerat ca fiind valoare patrimonială, decât atunci când există o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu atunci când este confirmat de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (a se vedea în acest sens cauza Weissman și alții împotriva României).
Ori, cum până la publicarea recursului în interesul legii practica Curții de Apel Oradeaa fost în sensul admiterii cererilor de recalculare a pensiilor cu utilizarea stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000 respectiv Legea nr.226/2006, astfel cum s-a arătat mai sus, se apreciază că pentru acțiunile introduse anterior acestei date, solicitanții aveau legitimă că-și vor realiza dreptul, conform jurisprudenței de până atunci a acestei instanțe.
Prin urmare, în cazul acestor acțiuni poate apărea conflictul cu art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, ceea ce impune, conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, prioritatea normei din Convenție, care fiind ratificată prin Legea nr. 30/1994, face parte din dreptul intern astfel cum prevede art. 11 alin. 2 din legea fundamentală.
Cum prezenta cerere a fost înregistrată anterior datei de 23.05.2008, se apreciază în conformitate cu practica constantă a instanței, că în mod corect a fost analizată contestația formulată de contestatorul recurent prin prisma dispozițiilor Legii nr. 19/2000 respectiv ale Legii nr. 226/2006.
În acest sens se reține că recurentul contestator a desfășurat activitate în cadrul secțiilor de măcinare și leșiere la O, în funcția de electrician instalații forță, vreme de 28 de ani, 6 luni și 12 zile, activitate care se regăsește printre activitățile prevăzute de anexa 1 Legii nr. 226/2006 pct. 19, 20 c, ca fiind desfășurată în condiții speciale, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 3,4 și 5 din Legea nr. 226/2006, care reglementează stagiul complet de cotizare de 25 de ani, stagiul aplicabil și în cazul contestatorului.
Susținerile intimatei privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 226/2006 pe considerentul că unitatea în cadrul căreia și-a desfăcurat activitatea recurentul nu se regăsește în anexa 2 Legii nr.226/2006, urmează a fi înlăturate neputându-i fi imputată contestatorului lipsa de diligență a unității în a face demersurile pentru a se înscrie în categoria unităților prevăzute în anexa 2.
În ce privește cererea recurentului privind aplicarea stagiului de cotizare și acordarea drepturilor de pensie retroactiv, începând cu data de 01.07.2005, instanța apreciază ca neîntemeiată această cerere în condițiile în care Legea nr. 226/2006 nici nu a fost în vigoare la această dată, neputând astfel să retroactiveze.
Astfel, în ceea ce privește data de la care urmează a-i fi acordate drepturile de pensie contestatorului, se reține că potrivit art. 169 al. 3 din Legea nr. 19/2000 pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.
Cum în cauză contestatorul recurent nu a făcut dovada faptului că ar fi înregistrat la casa județeană de pensii o cerere de recalculare, instanța apreciază că drepturile recunoscute trebuie să-i fie acordate începând cu data sesizării instanței, dată la care intimata a fost pusă în întârziere.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul ca fondat și va modifica sentința recurată în sensul admiterii contestației, respectiv anulării dispoziției nr. 2.35587/05.10.2007 și obligării intimatei la recalcularea pensiei cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, începând cu data de 01.07.2008, data sesizării instanței.
Întrucât intimata este în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată aceasta să-i plătească recurentului suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de recurentul contestator, domiciliat în O,-, – 41,. 12, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 289/LM din 18 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate în sensul că:
Admite contestație formulată de comtestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință:
Anulează dispoziția nr. – din 5 octombrie 2007 emisă de Casa Județeană de pensii
Obligă intimata să recalculeze pensia contestatorului cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, cu acordarea drepturilor începând cu data de 01.07.2008.
Obligă intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea recurentului.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
– judecători fond –
– redactat decizie – judecător – 10.12.2009
– dactilografiat grefier – 11.12.2009 – 4 ex.
–comunicat 14.12.2009 – 2 ex.
-, domiciliat în O,-, – 41,. 12, județul
– CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul
