DECIZIA CIVILĂ NR.1719/2009-R
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
– – – – – JUDECĂTOR 3: Trif
– – – judecător
– – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în O,strada -,nr.6, județul B, în contradictoriu cu intimat contestator domiciliat în O,-, -C 69,.7, județul B, împotriva sentinței civile nr. 817/LM din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă intimatul contestator -personal, lipsă fiind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii B
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că, recursul este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, intimatul contestator, prin registratura instanței,la data de 19.11.2009, a depus întâmpinare, după care:
Intimatul contestator -personal, învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul contestator -personal, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.817/LM din 22 mai 2009, Tribunalul Bihora admis excepția de tardivitate invocată de intimată cât privește decizia nr.-/10 mai 1994.
A admis în parte contestația precizată formulata de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII B si in consecință a constatat că petentului i se cuvine recalcularea pensiei si plata drepturilor cu reținerea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani in loc de 30 de ani.
A modificat în parte decizia nr.-/22.12.2008 în sensul că a reținut stagiu complet de cotizare de 25 de ani in loc de 30 de ani, menținând celelalte dispoziții ale deciziei de pensionare privind recalcularea pensiei in temeiul G nr.19/2007,începând cu 1 iulie 2007.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Fără cheltuieli de judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
Instanța de fond, examinând cu precădere conform art. 137 al.1 Cod procedură civilă, excepția de tardivitate in ce privește contestația formulată împotriva deciziei de nr.-/10.05.1994 invocată de intimată, a apreciat-o ca întemeiată și a admis-o ca atare, având în vedere faptul că a fost contestată o decizie de pensionare din 1994,iar potrivit art.55 din Legea nr.19/2000 decizia necontestată în termenul de 45 de zile este definitivă.
În ce privește fondul cauzei, referitor la precizarea de acțiune, prima instanță a reținut că prin decizia nr. -/10.05.1994, contestatorul a fost înscris la limita de vârsta, în baza prevederilor Legii nr. 3/1977.
Prin decizia nr. -/14.09.2007 au fost aplicate dispozițiile nr.OUG19/2007 în sensul că pentru perioadele anilor 1953-1962 au fost valorificate salariile medii aferente acelor ani în locul salariilor minime, utilizate până la intrarea în vigoare a acestui act normativ, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani.
Contestatorul dovedește o vechime în muncă de 32 de ani, 10 luni si 4 zile în grupa I de muncă,2 ani,4 luni și 16 zile în grupa a II a de muncă și 3 ani, 3 luni si 9 zile în condiții normale.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de APEL ORADEA ( a se vedea deciziile civile nr.902/29.05.2008 și nr.638/18.04.2008),contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă in temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 “prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 20 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006.
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: “sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie, s-a apreciat de instanța de fond că, funcția si locul contestatorului respectiv revizie vagoane și șef tură revizie vagoane,încadrându-se in grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de legea nr.226/2006 fapt ce reiese din carnetul de munca al contestatorului (a se vedea anexa 1 pozițiile 14, 24, 51 din Ordinul 125/1990,1638/1990 și 2841/1990 al ).
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 “asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 “Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 – martie 2015” la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că “pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.”
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, tribunalul,în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006,a constatat că petentului i se cuvine recalcularea pensiei si plata drepturilor cu reținerea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani in loc de 30 de ani și a modificat în parte decizia nr.-/22.12.2008 emisă pe seama acestuia în sensul că reține stagiu complet de cotizare de 25 de ani in loc de 30 de ani,menținând celelalte dispoziții ale deciziei de pensionare privind recalcularea pensiei in temeiul G nr.19/2007, începând cu 1 iulie 2007, sens în care a dispus admiterea în parte a contestației formulate.
Instanța de fond a mai reținut că petentul, nu a desfășurat activitate în condițiile speciale prevăzute de art. 20 din Legea nr.19/2000, respectiv în subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, pentru a fi aplicabile aceste dispoziții ale Legii nr.19/2000, respectiv un stagiu complet de cotizare de 20 de ani așa cum a solicitat acesta în mod neîntemeiat.
Instanța a constatat că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, pentru următoarele motive:
-perioada de 25 ani în care intimatul a desfășurat activitate în grupa I de muncă nu poate fi confundată cu stagiul complet de cotizare stabilit în mod expres de Legea nr.19/2000;
-motivele invocate de intimat sunt nelegale și netemeinice, făcându-se o confuzie vădită între dispozițiile Legii nr.3/1977 și a Legii nr.19/2000;
-dispozițiile Legii nr.226/2006 sunt aplicabile doar pentru activitățile desfășurate în cadrul unităților cuprinse în anexa 2;
-intimatul a desfășurat activitate în funcțiile de și șef tură în cadrul de vagoane CFR Aleșd, funcții care nu sunt prevăzute în art.20 din Legea nr.19/2000;
-potrivit Deciziei nr.40/2008, dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977 nu are semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 alin.1 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, Legea nr.19/2000, Legea nr.226/2006.
Intimatul contestator, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Drepturile la pensie de limită de vârstă ale intimatului contestator au fost stabilite prin decizia nr. – din 10.05.1994, acesta având un stagiu de cotizare realizat de 57 ani, din care, 32 de ani 10 luni și 5 zile în grupa I de muncă, perioadă în care acesta a îndeplinit atribuții corespunzătoare funcției de revizor tehnic vagoane, șef tură, respectiv revizie în cadrul CFR.
Potrivit prevederilor articolului 1 din Legea nr. 226/2006, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute de anexa 1 pct. 7 și anume activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației, locurile de muncă prevăzute la alin. 1 fiind cele din unitățile prevăzute în anexa 2, anexă în care la pct. 17 – 18 este menționată Societatea Națională de Transport Feroviar. Relevante sunt și prevederile articolul 3 din Legea nr. 226/2006, potrivit cărora “asigurații care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă”, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare. În speță, contestatorul a ieșit la pensie pentru limită de vârstă anterior intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 226/2006 însă, aplicarea principiului la condiții de muncă egale pensii egale și a prevederilor HG nr. 1550/2004 precum și a prevederilor articolului 2 aliniatul 2 din Legea nr. 226/2006 – conform cărora sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă – reclamă recalcularea pensiei recurentului prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și nu de 30 de ani, cum a procedat intimata.
Prezintă relevanță de asemenea și prevederile articolului 5 din legea anterior menționată, care statuează că pentru asigurații prevăzuți la articolul 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte realizat din însumarea punctelor anuale realizate în perioada de cotizare, prin urmare în mod corect instanța de fond a apreciat că drepturile de pensie ale contestatorului au fost stabilite greșit și că solicitarea acestuia de a se lua în considerare un stagiu de cotizare mai mic de 30 de ani, are fundament legal.
Este important totodată a se menționa că în cursul judecării cauzei a fost pronunțată Decizia asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nr.40/2008 prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, concluzionându-se că, în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr.3/1977 și au lucrat în grupele I,II de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de art.14, însă în considerentele aceleiași decizii s-a precizat că instanțele care au aplicat stagiul de cotizare impus de art.8 (30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei), au procedat corect, art.14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. Această decizie nu este aplicată în prezenta speță dat fiind că, până la publicarea acesteia în monitorul oficial, la data de 20 mai 2009, persoanele care au promovat litigii anterior, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, excepție făcând situațiile în care dreptul intern este mai favorabil, ceea ce nu este cazul în speță, context în care este necesar a se face trimitere la art. art.11, 20 din Constituția României cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica acesteia și respectiv la art.14, respectiv art.1 din Protocolul nr.1 și nr.12. S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de APEL ORADEA întrucât astfel cum s-a reliefat mai sus, la data promovării litigiului -18.03.2008 -, partea contestatoare avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul adițional nr.1 a practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, sens în care este necesar a se face trimitere la cauzele, /României.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza prevederilor articolului 312 aliniatul 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul și va păstra în tot sentința recurată, constatând că intimatul contestator nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 817/LM din 22 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
– – – – – –
Red.concept decizie –
Data:30.11.2009
Jud.fond /
Dact.
Data:3.12.2009
4 ex.
2 com.
Data:
