DECIZIA CIVILĂ NR. 1742/2009-
Ședința publică din data de 2 decembrie 2009
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în, nr.391, județul B, împotriva sentinței civile nr. 135/LM din 15 ianuarie 2009 și a încheierii din 24 martie 2009, pronunțate de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă intimatul contestator G-personal, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosar a parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 24.11.2009 o completare la întâmpinare din partea recurentei intimate, după care:
Întrebat fiind, intimatul contestator arată că nu mai are alte cereri de formulat, sens în care solicită acordarea cuvântului asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Intimatul contestator solicită respingerea recursului promovat de partea recurentă, ca nefondat, menținerea hotărârii atacate, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 135/LM din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte contestația precizată formulată de contestatorul G, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. -/29.01.2007 emisă de intimată pe seama contestatorului, intimata fiind obligată să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu annual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 24.07.2005, dispunându-se în sensul emiterii unei noi deciziei de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Fără cheltuieli de judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. -/29.01.2007 fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr.3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, tribunalul a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, tribunalul a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004, și, pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a impus concluzia că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005, rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, tribunalul a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.1 din Legea nr. 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea în muncă aflate în dosarul de pensie rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 de ani activitate în subteran, respectiv 20 de ani 7 luni și 9 de zile, în temeiul art. 20 alin.1 lit. a și art.43 alin. 1 din Legea nr.19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005, a dispus conform dispozitivului hotărârii recurate.
Prin încheierea din 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins cererea formulată de petenta Casa Județeană de Pensii
În considerentele încheierii tribunalul a reținut că în cauză nu s-a săvârșit o eroare materială la penultimul alineat din considerente, fiind indicat motivul alegerii datei de 24.07.2005, sens în care s-a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.281 Cod procedură civilă, motivul invocat de petentă fiind un motiv de recurs și nu unul de îndreptare a erorii materiale.
Împotriva aceste sentințe a formulat recurs intimata recurentă Casa Județeană de Pensii B, în termenul legal și scutit de taxă de timbru, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației formulate de contestatorul
Recurenta critică sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie arătând în motivare că în condițiile în care contestatorul a fost înscris la pensie pentru depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/04.11.1997, în baza prevederilor Legii nr.3/1977, în mod greșit a considerat instanța de fond că în speță sunt incidente dispozițiile Legii nr. 19/2000, arătând recurenta că la recalcularea pensiei contestatorului urmează a fi avute în vedere dispozițiile art. 8 din Legea nr. 3/1977 sub imperiul căreia acesta s-a pensionat.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă și HG nr. 1550/2004.
La dosar s-a depus și cererea de recurs formulată de către recurenta Casa Județeană de Pensii B împotriva încheierii din 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, încheiere prin care fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile 135/LM/2008.
Intimatul Gad epus la dosar întâmpinare, solicitând anularea recursului declarat de recurentă și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond, în totalitate, ca legală și temeinică.
Ulterior s-a depus un script de către intimat în cuprinsul căruia acesta menționează că a fost executată sentința recurată, achitându-i-se atât diferența de pensie cât și pensia majorată.
Recurenta Casa Județeană de Pensii B depune la dosar precizări privind punctajul mediu anual ce a rezultat în urma executării sentinței civile recurate, arătând că pensia reclamantului a fost recalculată cu utilizarea stagiului complet de cotizare de 20 de ani, fiind și achitată. Mai arată că în situația în care s-ar menține stagiul complet de cotizare de 30 de ani intimatul ar beneficia de dispozițiile OUG nr. 100/2008, respectiv a OUG nr. 209/2008.
Examinând sentința recurată precum și încheierea de îndreptare a erorii materiale, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța urmează a respinge recursul formulat împotriva sentinței, respectiv a încheierii de îndreptare a erorii materiale, ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Contestatorul a fost înscris la pensie pentru pierderea capacității de muncă prin decizia nr.-/04.11.1997, iar ulterior prin decizia nr. -/14.02.2002 acestuia i s-a acordat pensia pentru munca depusă și limită de vârstă, utilizându-se cu ocazia stabilirii dreptului de pensie stagiul complet de cotizare de 30 de ani, conform Legii nr. 3/1977.
Ulterior prin decizia nr.-/29.01.2007 a fost recalculată pensia contestatorului folosindu-se același stagiu complet de cotizare de 30 de ani conform art. 2 al. 1 din HG nr. 1550/2004.
Din cuprinsul deciziei de pensionare se reține că reclamantul Gad esfășurat activitate în grupa I de muncă o perioadă de 20 ani, 7 luni și 9 zile, ca miner subteran și în grupa a II-a de muncă o perioadă de 4 ani, 5 luni și 10 zile, iar pentru determinarea punctajului mediu anual s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani, același stagiu complet de cotizare fiind avut în vedere și cu ocazia recalculării drepturilor de pensie ale contestatorului.
Prin cererea dedusă judecății, contestatorul G solicită a-i fi recalculate drepturile la pensie în temeiul OUG 4/2005 și ale Legii nr.19/2000, prin utilizarea la determinarea punctajului mediu a unui stagiu de cotizare de 20 de ani prevăzut de Legea nr. 19/2000, în considerarea activității desfășurată de acesta în condiții speciale.
Prin decizia nr. 40 din 28 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. 2 și ale art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr.19/2000, s-a stabilit că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr.3/1977, stagiul de cotizare utilizat în vederea determinării punctajului mediu este cel prevăzut de legea in vigoare la momentul pensionării, decizia fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 334/20.05.2009, dată de la care dispozițiile au devenit obligatorii.
Până la publicarea deciziei, practica Curții de Apel Oradea, a fost constantă în a considera că pentru persoanele pensionate în baza Legii nr. 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale, stagiul de cotizare utilizat în procesul de recalculare al pensiei, în temeiul OUG. 4/2005 este cel prevăzut de Legea nr. 19/2000 și nu cel prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Din examinarea jurisprudenței din ultimii ani ai CEDO reflectată în hotărârile de condamnare României, pentru încălcarea art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției se observă că, într-un număr mare de cazuri, condamnarea a avut loc în situațiile în care cererile introduse în instanță pentru valorificarea unor drepturi nu au fost examinate pe fond deși solicitanții puteau pretinde că aveau o speranță legitimă de a-și vedea concretizată creanța lor în conformitate cu dispozițiile legale interne și cu jurisprudența instanțelor.
Cât despre noțiunea de speranță legitimă, Curtea a afirmat că atunci când interesul patrimonial la care se referă este de ordinul creanței, el nu poate fi considerat ca fiind valoare patrimonială, decât atunci când există o bază suficientă în dreptul intern, de exemplu atunci când este confirmat de o jurisprudență bine stabilită a instanțelor (a se vedea în acest sens cauza Weissman și alții împotriva României).
Ori, cum până la publicarea recursului în interesul legii practica Curții de Apel Oradeaa fost în sensul admiterii cererilor de recalculare a pensiilor cu utilizarea stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000, astfel cum s-a arătat mai sus, se apreciază că pentru acțiunile introduse anterior acestei date, solicitanții aveau legitimă că-și vor realiza dreptul, conform jurisprudenței de până atunci a acestei instanțe.
Prin urmare, în cazul acestor acțiuni poate apărea conflictul cu art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, ceea ce impune, conform art. 20 alin. 2 din Constituția României, prioritatea normei din Convenție, care fiind ratificată prin Legea nr.30/1994, face parte din dreptul intern astfel cum prevede art. 11 alin. 2 din legea fundamentală.
Cum prezenta cerere a fost înregistrată anterior datei de 23.05.2008 și cum contestatorul întrunește condițiile de a i se recalcula pensia cu un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, criticile recurentei axate pe greșita interpretare a dispozițiilor legale incidente în cauză, sunt apreciate ca nefondate, în mod corect reținând instanța de fond că în condițiile în care contestatorul a desfășurat o perioadă mai mare de 20 de ani activitate în subteran sunt incidente dispozițiile art. 20 al. 1 lit. și art. 43 al. 1 din Legea nr. 19/2000, corect dispunându-se acordarea acestor drepturi începând cu data de 24.07.2005, având în vedere că în chiar cuprinsul deciziei de recalculare este inserată mențiunea că în situația în care în termen de trei ani de la data de 01.07.2005 vor fi prezentate acte de natură a modifica elementele avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual (cum este și cazul în speță), noile drepturi se vor acorda începând cu data de 01.07.2005, astfel că și raportat la data introducerii acțiunii în mod corect a fost stabilit momentul acordării drepturilor de pensie acordate.
Referitor la încheierea de îndreptare a erorii materiale, se apreciază ca legală și temeinică această încheiere, nefiind îndeplinite condițiile art. 281 Cod procedură civilă, instanța de fond argumentând în mod corect temeiurile pentru care a dispus recalcularea drepturilor de pensie începând cu data menționată în dispozitivul sentinței.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul formulat împotriva sentinței nr. 135/LM/2009 și a încheierii din 24.03.2009, menținând în totalitate sentința și încheierea recurată ca legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în, nr.391, județul B, împotriva sentinței civile nr. 135/LM din 15 ianuarie 2009 și a încheierii din 24 martie 2009, pronunțate de Tribunalul Bihor, pe care le menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
– judecători fond –
– redactat decizie – judecător – 18.12.2009
– dactilografiat grefier – 18.12.2009 – 4 ex.
–comunicat 21.12.2009 – 2 ex.
– CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul
-, domiciliat în, nr.391, județul
