DECIZIA CIVILĂ nr. 1773/2009
Ședința publică din 03 decembrie 2009
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimata contestatare, cu domiciliul în comuna sat nr. 68 județul B, împotriva sentinței civile nr. 23/LM/2009 din 08 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie,
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, că recurenta intimată a depus la dosar completare la motivele de recurs prin registratura instanței, la data de 06. 11. 2009, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 23/LM/2009 din 08 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost admisă în parte contestația formulata de contestatoarea în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. 47091/- emisă de intimată pe seama contestatoarei si obligată intimata să recalculeze pensia acesteia prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01. 12. 2005, sens in care va emite o noua decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 40791/03.06.2008 fost recalculată pensia de urmaș a contestatoarei.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr. 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, s-a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, s-a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al soțului contestatoarei era Legea nr. 3/1977, care prevedea o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [… ] ” ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al soțului contestatoarei ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte,că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin. 1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Art. 44 din Legea 19/2000 prevede că “asigurații prevăzuți la art. 20 lit. a), c) si d), care au realizat stagii de cotizare mai mici decât cele prevăzute la alin. (1) si (2) ale art. 43, beneficiază de pentru limita de vârstă, cu reducerea proporționala a vârstelor standard de pensionare, in condițiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor cuprinse in anexele nr. 4 si 5”.
Art. 77 alin. 3 prevede că “În situațiile prevăzute la art. 44, la stabilirea punctajului mediu anual al asiguraților conform alin. (1) se iau in considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute in anexele nr. 4 si 5”.
În speță contestatorul dovedește o vechime în muncă de 19 ani și 1 lună în grupa I de muncă subteran și 1 ani,4 luni și 17 zile în codiții normale.
Conform anexei nr. 4 din Legea 19/2000 la un stagiul de cotizare realizat in condiții speciale cuprins de 19 ani și o lună cum e cazul soțului contestatoarei stagiul total de cotizare necesar este de 20 ani.
Având in vedere că in cuprinsul deciziei de pensionare nr. 47091/30.11.2005 este inserata mențiunea: “în situația in care în termen de 3 ani de la data de 01.12.2005 vor fi prezentate acte de natura a modifica elementele avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, noile drepturi se vor acorda de la data de 01.12.2005”, instanța a obligat intimata să acorde aceste drepturi de la data de 01.12.2005.
În ce privește cererea de luare în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani instanța în temeiul art. 20 alin. 1 lit. b și art. 43 alin. 3 din legea 19/2000 a respins această pretenție ca nefondată, întrucât soțul contestatoarei nu a desfășurat activitate în zona I de radiații.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței in sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că intimata a fost înscrisă la pensie de urmaș în baza legii 3/1977. A fost în eroare instanța când a interpretat articolul 2 alin 1 din HG nr. 1550/2004 opinând că se aplică alt stagiu de cotizare decât cel impus de articolul 8 din Legea nr. 3/1977, care reglementa o vechime integrală în muncă ca și condiție necesară ieșirii la pensie de 30 ani la bărbați și 25 ani la femei, ci un alt număr de ani vechime, fără o fundamentare legală.
Nu poate fi aplicat principiul – la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, întrucât articolul 2 aliniatul 3 din HG nr. 1550/2004 a prevăzut excepții pentru cei pensionați în perioada 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, la care stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977. Articolul 14 din Legea nr. 3/1977 a acordat doar beneficiul reducerii vârstei de pensionare la cei ce au lucrat în grupele 1, 2 de muncă, prin aplicarea Legii nr. 19/2000 s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile la situații anterioare adoptării ei.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, HG nr. 1550/2004.
Deși legal citată, intimata contestatoare nu a depus întâmpinare la dosar și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția asupra recursului.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
intimatei i-au fost stabilite drepturile la pensie, pentru depusă și limită de vârstă, cu începere din anul 1985, având o vechime totală în muncă de 42 de ani, din care 19 ani, o lună și 6 zile în condiții speciale-subteran.
Într-adevăr, legea în vigoare la data deschiderii drepturilor acestuia a fost Legea nr. 3/1977, însă Curtea de Apel în sute de cauze similare a făcut aplicarea principiului – la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, prevăzut de OUG nr. 4/2005 – exemplu dosarele -, -, -, respectiv a aplicat dispozițiile Legii nr. 19/2000 la recalcularea pensiilor și celor ce au lucrat în condiții speciale, anterior intrării în vigoare a acesteia, pentru a înlătura orice formă de creată între pensionarii ce au lucrat în aceleași condiții, dar s-au pensionat in baza unor acte normative diferite.
La articolul 20 din Legea nr. 19/2000 aliniatul 1 litera a, s-a inclus în condiții speciale, munca desfășurată cel puțin 50% din activitatea lunară în subteran, iar articolul 43 aliniatul 1 și articolul 77 prevăzut în astfel de situații un stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, aspect corect reținut de instanța de fond, care nu s-a aflat în eroare și nici nu a interpretat greșit dispozițiile legale enunțate. S-a utilizat stagiul complet de cotizare de 20 de ani chiar dacă defunctul a lucrat doar 19 ani, o lună în subteran, făcându-se aplicarea articolelor 43, 77 aliniatul 3 din anexa 4 Legii nr. 19/2000, realizând stagiul total de cotizare necesar.
S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de Apel Oradea, pentru că la data promovării litigiului – 16 iulie 2008, intimata avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului articolul 1 din Protocolul adițional nr. 1, practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului – cauzele, /României.
Decizia pronunțată in recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 40/2008, prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, ce a concluzionat că în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr. 3/1977 și care au lucrat in grupele 1-2 de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual stagiul de cotizare prevăzut de articolul 14, însă în considerentele acesteia s-a arătat că instanțele ce au aplicat stagiul de cotizare impus de articolul 8 – 30 ani la bărbați, 25 de ani la femei, au procedat corect, articolul 14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă, nu a fost aplicată tocmai datorită celor expuse mai sus. Până la publicarea în Monitorul Oficial, 20 mai 2009, cei ce au promovat litigii anterior aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații, în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, cu excepția situațiilor în care cel intern este mai favorabil, ceea ce în speță nu este cazul – articolele 11, 20 din Constituție cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România în anul 1994, la practica acesteia, la articolul 14, articolul 1 din Protocolul nr. 1, nr. 12.
Față de cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, instanța de recurs, în baza articolului 312 Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul și va menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat derecurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimata contestatare, cu domiciliul în comuna sat nr. 68 județul B, împotriva sentinței civile nr. 23/LM/2009 din 08 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 03 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– — – – –
decizie: /07. 12. 2009
Complet fond: Fl,
în 2 ex.: ID /22. 12. 2009
2 comunicări cu:
