DECIZIA CIVILĂ NR.1775/2008-
Ședința publică din 4 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
– – – – JUDECĂTOR 3: Moșincat
– – – judecător
– – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în COMUNA, nr.190, județul B, împotriva sentinței civile nr. 586/LM din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect: contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, intimatul contestator a depus întâmpinare,solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.586/LM din 16 iunie 2008, Tribunalul Bihora admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, și în consecință:
A dispus anularea deciziei nr. 33017/01.07.2007, emisă de intimată, pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, sens în care a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță în urma analizării ansamblul probator administrat în cauză, respectiv decizia nr. 33017/11.03.2005,33017/01.07.2007(fila4), buletin de calcul,dosarul de pensionare al contestatorului, a constatat următoarele:
Prin decizia nr. -/01.07.2007 a fost recalculată pensia contestatorului obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 0.20882 puncte. Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Față de susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța de fond a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Tribunalul a constatat că legea aplicabilă la data închiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani, concluzie ce este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. despre care se face vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte,că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.1 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care si-au desfășurat activitatea in locurile de prevăzute la art. 20 lit. a) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pentru limita de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța de fond, constatând că din copia carnetului de munca al contestatorului rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 de ani activitate in subteran, în temeiul art. 20 alin.1 lit. a și art.43 din legea 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, a admis contestația formulata de contestator,a dispus anularea deciziei nr.-/25.02.2008 emisa de către intimata și a obligat intimata sa recalculeze pensia acestuia prin luarea in considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani,sens in care a fost obligată intimata sa emită o noua decizie de pensionare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că instanța este în eroare cu privire la interpretarea art.2 alin.1 din nr.HG1550/2004 ce prevede că stagiul de cotizare complet utilizat la determinarea punctajului mediu anual, reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
În opinia instanței, stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării nu este cel impus de art.8 din Legea nr.3/1977 ce reglementa vechimea integrală în muncă de 30 de ani pentru bărbați și de 25 de ani pentru femei, ca și condiție necesară înscrierii la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă, ci un alt număr de ani vechime în muncă, fără ca această opinie să fie fundamentată pe o dispoziție legală.
Principiul invocat -la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, nu poate fi aplicat, în condițiile în care nr.HG1550/2004 stabilește în art.2 alin.3 excepțiile de la acest principiu, pentru cei pensionați în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 cărora, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual urmând a fi cel impus de Legea nr.3/1977.
Art.14 alin.4 din Legea nr.3/1977 a acordat beneficiul reducerii vârstei de pensionare celor ce au lucrat cel puțin 15 ani în grupa I de muncă ori cel puțin 20 de ani în grupa a-II-a, deci, persoanele ce s-au aflat în această situație, puteau solicita înscrierea la pensie înainte de momentul împlinirii vârstei standard de pensionare.
Prin cele dispuse, s-a făcut confuzie între stagiul complet de cotizare ce Legea nr.3/1977 îl impunea a fi realizat și anumite reduceri a vârstelor de pensionare ce se acordau în considerarea faptului că o anumită persoană și-a desfășurat activitatea în condiții speciale sau deosebite de muncă. În ipoteza în care s-ar aplica dispoziția instanței, cei 20 de ani nu ar reprezenta un stagiu de cotizare în înțelesul legii ci un număr de ani cu care se reduce vârsta de pensionare, însemnând o greșită aplicare a legii.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.304 pct.8,9 Cod procedură civilă, nr.HG1550/2004.
Prin întâmpinarea, depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului arătând că a lucrat în grupa I de muncă, s-a pensionat în baza Legii nr.3/1977, Legea nr.78/2005 a impus recalcularea pensiilor conform Legii nr.19/2000, astfel că, reținerile instanței de fond sun conforme cu art.77 alin.2, art.43 din Legea nr.19/2000.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Actul normativ, în vigoare la data când intimatului i s-a deschis dreptul la pensie pentru limită de vârstă și vechime în muncă, a fost Legea nr. 3/1977, dar, în ideea echității s-a adoptat OUG nr. 4/2005 ce consacră un principiu fundamental, la condiții egale de pensie, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie. Această ordonanță de urgență a fost aprobată prin Legea nr. 78/2004 și are o forță juridică superioară unei hotărâri de Guvern, în speță a HG nr. 1550/2004, susținerile recurentei în sensul că Legea nr. 19/2000 nu a prevăzut excepții de la aplicarea sa, la situații anterioare intrării în vigoare, apar ca fiind neavenite.
În articolul 2 din OUG nr. 4/2005 s-a prevăzut expres faptul că, modul de calcul se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual, cuantumul fiecărei pensii se calculează cu respectarea Legii nr. 19/2000, aspect ce nu poate conduce decât la concluzia că s-a urmărit de către legiuitor, eliminarea discriminărilor dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie, aspect corect reținut de prima instanță.
Dacă s-ar fi dispus altfel, conform motivelor de recurs, s-ar fi adus atingere principiului enunțat mai sus, cu atât mai mult cu cât, chiar articolul 2 din Legea nr. 19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public de pensionare, inaplicarea lui ar crea pentru cei pensionați anterior, ceea ce contravine, atât Constituției României – articolul 16 cât și practicii constante în materie a Curții de Apel Oradea, dosar nr-, -, -, apărările recurentei fiind nefondate.
Potrivit articolului 20 aliniatul 1 litera a din Legea nr. 19/2000, sunt considerate condiții speciale ale locurilor de muncă, unitățile miniere în care personalul își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă, iar articolul 43 aliniatul 1 din Legea nr. 19/2000 prevede faptul că asigurații ce și-au desfășurat activitatea în astfel de locuri și au realizat un stagiu de cel puțin 20 ani în grupa I de muncă, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă, situație aplicabilă și intimatului. Referitor la împărțirea punctajului mediu anual obținut la 20, respectiv luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, acest aspect s-a dispus conform articolului 77 aliniatul 2 din Legea nr. 19/2000, conform căruia, în situația asiguraților prevăzuți de articolul 43, la stabilirea punctajului mediul anual se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute de acest articol – deci criticile în acest sens sunt nefondate.
Ca urmare, prin aplicarea tuturor dispozițiilor legale enunțate, instanța de fond doar a pus în aplicare prevederile exprese în materie, mai favorabile, altfel, s-ar fi ajuns la o nejustificată discriminare a intimatului ce a ieșit la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei pensionați ulterior, ce îndeplineau aceleași criterii, condiții de vechime, stagiu de cotizare, instanța de fond dispunând astfel cu o interpretare corectă a dispozițiile legale.
Luând în considerare toate cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza articolului 312 aliniatul 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică, constatându-se totodată că, intimatului contestator, nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BO, împotriva sentinței civile nr.586/LM din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
– – – – – –
Red.concept decizie –
Data:10.12.2008
Jud.fond /
Dact.
Data:12.12.2008
2 ex.
