ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1801/2009-
Ședința publică din 08 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
– – – judecător
R – – judecător
– – – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata contestatoare din, nr.335, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr.351/LM din 19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că recurenta intimată Casa Județeană de Pensii B nu a răspuns celor solicitate prin adresa emisă la termenul anterior, că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
Instanța, revine asupra celor solicitate recurentei intimate Casa Județeană de Pensii B prin adresa emisă la termenul anterior și lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 351/LM din 19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a dmis contestația formulată de contestatoarea domiciliat în loc., nr. 335, jud. B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, jud. B și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. -/11.07.2008 emisă de intimată pe seama contestatoarei și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.06.2008, sens în care a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/11.07.2008 a fost calculată pensia de urmaș a contestatoarei, drepturile fiindu-i acordate începând cu data de 01.06.2008.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficia soțul contestatoarei la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr.3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al soțului contestatoarei era Legea 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” ar trebui a se concluziona că într-adevăr stagiul complet de cotizare al soțului contestatoarei ar fi de 30 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a impus a se concluziona că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.1 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care si-au desfășurat activitatea in locurile de prevăzute la art. 20 lit. a) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pentru limita de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani. Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța a constatatat că din datele privitoare la activitate aflate la dosarul de pensie rezultă că soțul acesteia a desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 de ani activitate în subteran, respectiv 26 de ani și 0 luni și 20 de zile, în temeiul art. 20 alin.1 lit. a, art.44 și art.77 alin.3 din Legea 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, a dispus anularea deciziei nr.-/11.07.2008 și a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani.
Întrucât dreptul la pensia de urmaș a contestatoarei s-a deschis la data de 01.06.2008, instanța a obligat pârâta să acorde drepturile astfel stabilite începând cu această dată.
Instanța a luat act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond se găsește în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din nr.HG1550/2004, reținând că stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării pensiei, nu este cel impus de art. 8 din Legea nr. 3/1977, ci un alt număr de ani vechime în muncă, fără ca această opinie să fie fundamentată pe o anumită dispoziție legală.
S-a invocat că instanța a motivat contradictoriu hotărârea, reținând că petentei i se aplică dispozițiile art. 2 din nr.HG 1550/2004, pe care le coroborează cu art. 14 din Legea nr. 3/1977, lege care nu face referire la 15 sau 20 de ani ca stagiu complet de cotizare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului civil de față.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Soțul intimatei contestatoare a lucrat anterior deschiderii dreptului său la pensie în condiții deosebite, respectiv 26 de ani în subteran și a fost pensionat în temeiul Legii nr. 3/1977, reducându-i-se vârsta de pensionare conform cu dispozițiile legale din actul normativ enunțat.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, dar acestea la art. 14 prevedeau și cele expuse mai sus, mai mult, actualul normativ în materie – Legea nr. 19/2000, prevede la art. 43 că, pentru asigurații care au lucrat efectiv în grupa I, II de muncă, de expunere la radiații, prevăzut de art. 20 lit. “b” și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani la grupa I și 20 de ani la grupa a II-a, punctajul mediu anula se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform art. 77 din Legea nr. 19/2000.
Este certă că, soțului intimatei i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie dispozițiile Legii 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de art. 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, aspect corect reținut de instanța de fond (nefiind o adăugare la lege), întrucât altfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia, la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, iar art. 2 din Legea nr. 19/2000, consacră chiar principiului egalități tuturor participanților la sistemul public, altfel s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru cei ce au avut “neșansa” a obține dreptul la pensie anterior Legii nr. 19/2000, ceea ce ar contraveni atât Constituției ce proclamă egalitatea de tratament, cât și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Prin aplicarea dispozițiilor legale menționat, instanța de fond nu a făcut altceva decât că a dispus aplicarea dispozițiilor legale în materie și situației intimatei, dispoziții mai favorabile, altfel, conform celor expuse mai sus, s-ar fi ajuns la o nejustificată a acestuia raportat la persoanele ce s-au pensionat după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și ce s-au pensionat anterior, îndeplinind aceleași criterii, astfel că instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile legale ci dimpotrivă, criteriile sunt neavenite.
Nu este vorba despre retroactivitatea legii cum sus susține recurenta, scopul Legii nr. – fiind tocmai, recalcularea tuturor pensiilor participanților la sistemul național de pensii, iar petentului nu i se acordă drepturi retroactiv anului 2000, numai în acest caz ar putea fi vorba despre retroactivitatea legii.
Prin decizia în interesul legii, nr. 40/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, pentru persoanele pensionate anterior anului 2000, stagiul complet de cotizare avut în vedere la calcularea punctajului de pensie este de 30 de ani, potrivit nr.HG 1550/2004, decizia care de la data publicării în Monitorul Oficial (20 mai 2009), este obligatorie pentru instanțele din România.
Practica constantă a Curții de Apel Oradeaa fost contrară dispozițiilor deciziei mai sus evocate. Astfel, pentru persoanele aflate în situația soțului petentei s-au reținut stagii complete de cotizare speciale de 15, 17, 20 ori 25 de ani, în funcție de condițiile de muncă în care petenții și-a desfășurat activitatea. În acest sens s-au pronunțat sute de decizii de instanța de recurs, prin care s-au stabilit stagii complete de cotizare speciale, pentru persoanele care au desfășurat activitatea în minerit (cum este cazul în speță), respectiv în fostele grupe I sau II de muncă, de la caz la caz.
Așa fiind, se apreciază că la data introducerii acțiunii (24.07.2008), anterior publicării deciziei în interesul legii (20 mai 2009), reclamanta avea o speranță legitimă că instanța îi va recunoaște dreptul pretins. Respingerea acțiunii acesteia ar echivala cu o încălcare a art. 1 Protocolul I din CEDO. legitimă fiind un bun în înțelesul convenției, iar pe de altă parte, tratarea diferită a reclamantei, fără o justificare rezonabilă și plauzibilă, raportat la soluțiile pronunțate conform practicii constante a prezentei Curți, prin care unor persoane aflate în situații similare cu a reclamantei li s-a recunoscut dreptul pretins, ar echivala cu o încălcare a art. 14 din Convenție, care obligă statele prin autoritățile care le reprezintă să aplice un tratament egal cetățenilor aflați în situații similare, în afară de cazul când tratamentul diferit este bine justificat și rezonabil.
În acest sens, în cauza Driha c/a România, Statul Român a fost condamnat la despăgubiri în favoarea petentului, reținându-se că acestuia i s-a aplicat de către instanțele române un tratament diferit față de alte persoane aflate în situații similare, cărora li s-a recunoscut dreptul pretins, fie de autoritățile administrative, fie de instanțe, Curtea apreciind că dreptul pretins de reclamant în fața instanțelor române și care nu a fost recunoscut de acestea, este un bun în înțelesul art. 1 Protocolul I, acest drept a fost încălcat de Statul Român la fel cum a fost încălcat și dreptul stipulat de art. 14 din Convenție.
În concluzie, respingerea acțiunii reclamantei, ar echivala cu o lipsire a acesteia de un bun al său și cu aplicarea unui tratament discriminatoriu în cazul acesteia, ceea ce echivalează cu o încălcare a art. 1 Protocolul 1 din Convenție, coroborat cu art. 14 din Convenție.
Cum, potrivit art. 20 din Constituție, convențiile și tratatele internaționale care privesc drepturile omului și la care România este semnatară, dacă sunt mai favorabile se aplică cu prioritate față de dreptul intern, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și a stabilit acesteia un stagiu complet de cotizare special, conform Legii nr. 19/2000 coroborat cu dispozițiile din Convenția la care s-a făcut referire mai sus.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 al. (1) Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea urmează să respingă ca nefondat recursul civil de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata contestatoare din, nr.335, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr.351/LM din 19 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor
pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 08 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
– – – – R – – –
Red.dec.- /29.12.2009
Jud.fond. –
Dact./04.01.2010
Ex.2
2 com./07.01.2010
