ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1802/2009-
Ședința publică din 08 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
– – – judecător
R – – judecător
– – – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de contestatorii:, și toți din, nr. 128, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr.948/LM din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentele contestatoare și – ambele personal, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că, prin registratura instanței la data de 23.09.2009 intimata Casa Județeană de Pensii Bad epus la dosar întâmpinare, după care:
La întrebarea instanței, părțile recurente, pe rând arată că nu au probe sau cereri de formulat și solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta contestatoare solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, fără cheltuieli de judecată.
Recurenta contestatoare achiesează la concluziile formulate de recurenta contestatoare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 948/LM din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a espins contestația formulată de contestatorul, cu ultimul domiciliu în localitatea, nr.103 A, județul B și continuată de moștenitorii, și, toți cu domiciliul în localitatea, nr.128, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Dreptul la al contestatorului s-a deschis prin decizia nr. -/16.05.1989 (fila 2 dosar), fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr.3/1977.
La calcularea pensiei, intimata a avut în vedere stagiul complet de cotizare de 30 de ani, conform art.8 din Legea nr.3/1977, după cum reiese din buletinul de calcul nr.-/11.03.2005 (fila 27 dosar).
În conformitate cu prevederile art.2 al.3 din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem public al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, aprobate prin nr.HG1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de s-au deschis în intervalul 01.04.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Potrivit deciziei nr.40 din data de 22.08.2008, pronunțată în recurs în interesul legii, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile art.77 al.2, raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, singurele facilități oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art.14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Potrivit art.160 alin.(1) din Legea nr.19/2000, vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi, constituie stagiu de cotizare.
Pentru persoanele care au lucrat în condiții deosebite de muncă legiuitorul a instituit norme speciale referitoare la vârsta de pensionare și la stagiul de cotizare, stabilind, după caz, luarea ori neluarea în calcul a perioadelor asimilate stagiului de cotizare.
Prin data deschiderii dreptului la pensie se înțelege data la care persoana în cauză a fost înscrisă la categoria de pensie de care beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare (art.3 din Normele Metodologice aprobate prin nr.HG1550/2004).
Cu alte cuvinte, asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătății, și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare.
Tribunalul a constatat că dreptul la pensie al contestatorului s-a deschis în anul 1989, fapt ce rezultă din buletinul de calcul nr.-/11.03.2005, astfel încât contestatorul se încadrează în intervalul prevăzut de decizia nr.40 din data de 22.08.2008, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit acestei decizii, așa cum s-a arătat anterior, art.14 din Legea nr.3/1977 nu are semnificația reducerii stagiului complet de cotizare de la stagiul de 30 de ani, prevăzut de art.8 din Legea nr.3/1977, la stagiul de 20 de ani, ci doar reducerea vârstei legale de pensionare și de acordarea sporului de grupă.
Prin urmare, reținerea de către intimată a stagiului de cotizare de 30 de ani și calcularea punctajului mediu anual la stabilirea drepturilor bănești ale contestatorului, prin raportarea la acest stagiu, este corectă și legală, contestatorul fiind pensionat sub imperiul Legii nr.3/1977.
Reținerea unui stagiu de 21 de ani în temeiul Legii nr.19/2001, nu se justifică, deoarece această lege dispune numai pentru viitor și nu se aplică retroactiv, conform art.1 și art.15 al.2 din Constituția României.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.2 al.3 din nr.HG1550/2004, a deciziei nr.40 din data de 22.08.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a art.8 și 14 din Legea nr.3/1977, instanța a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru au declarat recurs moștenitorii reclamantului, decedat, respectiv, și, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost ea formulată.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința atacată este nelegală, în mod greșit instanța de fond a respins contestația formulată de antecesorul recurenților, deoarece acesta a avut o vechime totală în muncă de 38 de ani, din care în grupa I – subteran, o perioadă de 19 ani, 4 luni și 5 zile.
Se mai arată că, instanța de fond a ignorat principiile de bază prevăzute de Legea nr.19/2000, iar prin soluția adoptată, antecesorului lor i-a fost aplicat un tratament discriminatoriu, în raport de alte persoane aflate în aceeași situație cu el.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului civil de față.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Reclamantul, decedat la data de 30.08.2008, a fost înscris la pensie pentru depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/16.05.1989, având o vechime totală de muncă de 38 de ani, din care, o perioadă de 19 ani, 4 luni și 5 zile în grupa I de muncă (subteran) și 9 ani, 6 luni în grupa a III-a de muncă, fiind pensionat în temeiul Legii nr. 3/1977, reducându-i-se vârsta de pensionare conform cu dispozițiile legale din actul normativ enunțat.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, dat această prevedere și cele expuse mai sus, mai mult, actualul normativ în materie – Legea nr. 19/2000, prevede la art. 43 că, pentru asigurații care au lucrat efectiv în grupa I, II de muncă, de expunere la radiații, prevăzut de art. 20 lit. “b” și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani la grupa I și 20 de ani la grupa a II-a, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform art. 77 din Legea 19/2000.
Este cert că soțului recurentei i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie dispozițiile Legii nr. 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de art. 20, 43 și 77 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, întrucât altfel s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, iar art. 2 din Legea 19/2000 consacră chiar principiul egalității tuturor participanților la sistemul public, altfel s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru cei ce au avut “neșansa” a obține dreptul la pensie anterior Legii 19/2000, ceea ce ar contraveni Constituției ce proclamă egalitatea de tratament cât și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Aplicarea dispozițiilor legale de mai sus nu înseamnă altceva decât aplicarea dispozițiilor legale mai favorabile și situației reclamantului, altfel s-ar ajunge la i nejustificată a acestuia în raport de persoanele ce s-au pensionat după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și ce s-au pensionat anterior, îndeplinind aceleași criterii.
Nu este vorba despre retroactivitatea legii cum susține intimata, scopul Legii 19/2000 fiind tocmai recalcularea tuturor pensiilor participanților la sistemul național de pensii, iar petentului nu i se acordă drepturi retroactiv anului 2000, numai în acest caz ar putea fi vorba despre retroactivitatea legii.
Prin Decizia nr. 40/2008, dată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că pentru persoanele pensionate anterior anului 2000, stagiul complet de cotizare avut în vedere la calcularea punctajului de pensie este de 30 de ani, potrivit nr.HG 1550/2004, decizie obligatorie pentru instanțe, de la data publicării ei în Monitorul Oficial (20 mai 2009).
Practica constantă a Curții de Apel Oradeaa fost contrară dispozițiilor deciziei mai sus invocate.
Astfel, pentru persoanele aflate în situația antecesorului recurenților, s-au reținut stagii complete de cotizare speciale de 15, 17, 20, 21 ori 25 de ani, în funcție de condițiile de muncă în care petenții și-au desfășurat activitatea.
În acest sens s-au pronunțat sute de decizii de instanța de recurs, prin care s-au stabilit stagii complete de cotizare speciale pentru persoanele care au desfășurat activitatea în minerit, respectiv fostele grupe I sau II de muncă, de la caz la caz.
Așa fiind, se apreciază că la data introducerii acțiunii 11.12.2007, anterioară publicării deciziei 40/2008, reclamantul avea o speranță legitimă că instanța îi va recunoaște dreptul pretins.
Respingerea acțiunii reclamantului ar echivala cu o încălcare a art. 1 Protocolul I din CEDO. legitimă fiind un bun în înțelesul convenției, iar pe de altă parte, tratarea diferită a reclamantului, fără o justificare rezonabilă și plauzibilă, raportat la soluțiile pronunțate conform practicii constante a prezentei Curți, prin care unor persoane aflate în situații similare cu a acestuia, li s- recunoscut dreptul pretins, ar echivala cu o încălcare a art. 14 din Convenție, care obligă statele prin autoritățile care le reprezintă să aplice un tratament egal cetățenilor aflați în situații similare, în arată de cazul când tratamentul diferit este justificat și rezonabil.
În acest sens, în cauza Driha c/a România, Satul Român a fost condamnat la despăgubiri în favoarea petentului, reținându-se că acestuia i s-au aplicat de către instanțele române un tratament diferit față de a altor reclamanți aflați în situații similare, cărora li s-a recunoscut dreptul pretins, fie de autoritățile administrative, fie de instanțe, Curtea apreciind că dreptul pretins de reclamant în fața instanțelor române și care nu a fost recunoscut de acestea, este un bun în înțelesul art. 1 din Protocolul I, acest drept a fost încălcat de Statul Român la fel cum a fost încălcat și dreptul stipulat de art. 14 din Convenție.
În concluzie, respingerea acțiunii reclamantului, continuată de moștenitorii acestuia, ar echivala cu o lipsire a acestora de un bun al lor, și cu aplicarea unui tratament discriminatoriu în cazul acestora, ceea ce echivalează cu o încălcare a art. 1 Protocolul I din Convenție, coroborat cu art. 14.
Cum, potrivit art. 20 din Constituție, convențiile și tratatele internaționale care privesc drepturile omului și la care România este semnatară, dacă sunt mai favorabile se aplică cu prioritate față de dreptul intern, Curtea de Apel Oradea în temeiul art. 312 al. (1) coroborat cu art. 316, 296 și 304 pct.9 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul civil de față, va modifica sentința civilă nr. 948/2009 a Tribunalului Bihor în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamantul (în prezent decedat) continuată de moștenitorii acestuia, iar pe cale de consecință, va constata că, petentului defunct, i se cuvenea recalcularea pensiei cu reținerea unui stagiu complet de cotizare de 21 de ani, în loc de 30 de ani, va obliga pârâta să plătească moștenitorilor, diferența dintre pensia efectiv încasată și pensia ce se va recalcula potrivit prezentei decizii, pe perioada 01 iulie 2005 – 30 august 2008 (data decesului) i să recalculeze pensia de urmaș cuvenită soției supraviețuitoare, cu reținerea stagiului de 21 de ani, începând cu data deschiderii drepturilor sale la pensia de urmaș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin.1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul introdus de contestatorii:, și toți din, nr. 128, Cod poștal -, jud. B, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr.948 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în tot.
Admite contestația formulată de petentul și continuată de moștenitorii, și în contradictoriu cu pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință:
Constată că petentului defunct i se cuvenea recalcularea pensiei de vechime în muncă, în baza Deciziei – emisă de pârâtă, cu reținerea unui stagiu complet de cotizare de 21 ani, în loc de 30 ani, cum greșit s-a reținut.
Obligă pârâta să plătească moștenitorilor diferența dintre pensia efectiv încasată și pensia ce se va recalcula potrivit prezentului dispozitiv pe perioada 01 iulie 2005 și până la decesul petentului.
Obligă pârâta să recalculeze pensia de urmaș cuvenită soției supraviețuitoare cu reținerea unui stagiu complet de 21 ani, începând cu data deschiderii dreptului la pensie.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 08 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
– – – – R – – –
Red.dec.- /30.12.2009
Jud.fond. –
Dact./04.01.2010
Ex.2
6 com./07.01.2010
