DECIZIA CIVILĂ NR. 1817/2008-
Ședința publică din data de 10 decembrie 2008
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurentul contestator HG, domiciliat în, nr. 468, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 576/LM din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că, fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 3 decembrie 2008, dată la care instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 10 decembrie 2008, încheierea făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 576/LM din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul HG, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Fără cheltuieli de judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.- din 30.06.2005 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1.31820 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art.2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr.3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, tribunalul a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, tribunalul a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” a trebuit concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie s-a apreciat că este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s- impus concluzia că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a mai arătat, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
Raportat însă la întregul dosar de al contestatorului, instanța a constatat că acesta nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv în subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică.
Instanța a mai reținut că în speța dedusă judecății perioada de peste 23 de ani, invocată de contestator, este doar perioada în care acesta a desfășurat activitate în grupa a II a de muncă, care i-a dat dreptul de a se pensiona pentru limită de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare, și nicidecum nu poate fi confundat cu stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr.19/2000.
De asemenea în speță, s-a reținut că nu pot fi aplicate dispozițiile Legii nr.226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se referă la locurile de muncă în condiții speciale, care potrivit art.2 al.2 din actul normativ mai sus menționat, cuprind și fostele locuri de muncă în grupa I, potrivit legislației anterioare. Ori, nu se poate face confuzie între condițiile speciale de muncă ( fosta grupă I în legislația anterioară) și cele deosebite de muncă (fosta grupă II de muncă în legislația anterioară).
De asemenea, s-a apreciat că nu se poate reține ca și aplicabile în speță nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare, ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limită de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele două aliniate ale art.14, respectiv aliniatul 1 și aliniatul 4, care la o simplă lecturare, în situația în care s-ar lua în considerare că perioadele de timp inserate în cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupă de muncă să fie reglementat un stagiu de cotizare diferit (respectiv pentru grupa I de muncă la alin.1 -un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 de 15 ani), iar (pentru grupa a II a de muncă la alin un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar la alin.4 de 20 de ani).
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că din copia carnetului de muncă al contestatorului rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă de 23 ani 8 luni și 27 zile în grupa a II de muncă și nu a făcut dovada prestării a minim 15 ani activitate în zona I de radiații, în temeiul art. 20 alin.1 lit. b și art.43 din Legea nr. 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, a respins contestația.
Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimată.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii contestației, modificarea deciziei emise de Casa Județeană de Pensii B cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani în loc de 30 de ani la determinarea punctajului mediu anual.
În motivarea recursului recurentul critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate, ca fiind pronunțată cu nerespectarea și interpretarea eronată a dispozițiilor legale -OUG nr. 4/2005, HG nr.277/1990 și Legea nr. 19/2000-. Astfel, recurentul învederează Curții că a prestat muncă în condiții speciale în subteran 13 ani și 2 luni, 100% în grupa I-a muncă și peste 23 de ani în condiții deosebite în grupa II-a, în total peste 33 de ani, fiind sudor subteran și revizor sudor vagoneți de mină, activitate ce se regăsește în legislația care reglementează activitatea în minerit și care conferă nu numai sporuri și reducerea vârstei de pensionare dar și beneficiul grupei de muncă.
În drept, invocă dispozițiile actelor normative susenunțate.
Prin întâmpinare intimata Casa Județeană de Pensii Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, conform art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este fondat și urmează să-l admită în baza art. 312 al. 1 raporta la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, având în vedere următoarele considerente:
Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt întemeiate, soluția acestei instanțe fiind bazată pe interpretarea eronată a dispozițiilor legale incidente în speță, respectiv ale Legii nr. 3/1977, HG nr. 1550/2004, OUG nr. 4/2005, Decretul nr. 68/1990 și dispozițiile Legii nr. 226/2006 completate cu prevederile Legii nr.19/2000. În acest sens se impune interpretarea legilor adoptate succesiv în sistemul public de pensii, inclusiv cu privire la încadrarea în grupele de muncă, rolul instanței fiind în esență nu numai aplicarea și interpretarea legii, dar și adaptarea acesteia cazurilor de speță particulare.
Prin HG nr. 1550/2004 s-a urmărit evaluarea și recalcularea pensiilor provenite din vechiul sistem public de pensii în concordanță cu principiile și normele instituite de Legea nr. 19/2000, iar prin adoptarea OUG nr. 4/2005 legiuitorul urmărit să înlăture orice între pensionari, în funcție de anul ieșirii la pensie, instituind principiul “la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie”. Prin Legea nr. 226/2006 s-a recunoscut retroactiv încadrarea unora dintre activitățile desfășurate în grupa I sau II de muncă din vechiul sistem, în categoria activităților desfășurate în condiții speciale, având ca efect reducerea stagiului complet de cotizare în astfel de situații.
Conform decizii nr. 127.614/29.05.2009 contestatorul a desfășurat muncă în subteran în grupa I -a de muncă ca subteran, 13 ani și 4 luni în condiții speciale, iar restul de 23 de ani și 8 luni în grupa a II-a de muncă, conform buletinului de calcul nr. 127.614/2005 -fila 27 dosar fond, stagiu total realizat fiind de 49 de ani și 6 luni.
Normele metodologice de aplicare a HG nr.1550/2004, privind recalcularea pensiei stabilesc la art. 2 alin. 1 că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, stabilind că pentru perioada 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare va fi cel prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Legea nr.3/1977 prevede la art. 8 că stagiul complet de cotizare pentru înscrierea la pensie este de 30 de ani pentru bărbați, însă, art. 14 din același act normativ cuprinde norme derogatorii cu privire la stagiul de cotizare, respectiv posibilitatea pensionării la cerere prin reducerea vârstei de pensionare pentru persoanele care au lucrat efectiv 15 ani în grupa I sau 20 ani în grupa a II-a de muncă proporțional cu anii lucrați, dar nu mai puțini de 50 – 52 de ani raportat la grupele de muncă, contestatorul beneficiind de aceste prevederi la data pensionării ca urmare a încadrării în grupa I de muncă.
Este adevărat că activitatea desfășurată de contestator în condiții speciale conform Legii nr. 3/1977 este de 13 ani și 3 luni, iar în grupa a II- este de 23 de ani și 8 luni, iar recalcularea pensiei trebuie să se efectueze conform normelor și principiilor instituite de Legea nr. 19/2000, lege care prevede restrictiv activitățile desfășurate în condiții speciale la art. 20 și respectiv 43, pentru care stagiul complet de cotizare este de 15 sau 20 de ani, însă prin Legea nr. 226 din 7 iunie 2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale s-a statuat la art. 2 alin. 2 că sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care potrivit prezentei legi sunt încadrate în condiții speciale, art. 3 și 5 din același act normativ stabilind că pentru acești asigurați punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.
Prin urmare, în raport de prevederile legale evocate și de probele administrate, în condițiile în care contestatorul a dovedit că a desfășurat activitate de peste 25 de ani în sector minier, la Exploatarea Minieră, astfel cum rezultă din fișa de pensie-fila 40-42 dosar fond, cererea acestuia de recalculare a pensiei cu stagiul de cotizare de 25 de ani în loc de 30 de ani, cât a reținut intimata prin decizia de pensie contestată, este întemeiată, stagiul corect de cotizare ce trebuie utilizat la determinarea punctajului mediu anula fiind de 25 de ani, conform Legii nr. 226/2006, fiind evident că la recalcularea pensiei trebuie să țină seama de activitatea desfășurată în condiții speciale având în vedere principiul instituit de OUG nr. 4/2005 “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”, revizuirea sau modificarea deciziei de recalculare fiind posibilă în condițiile prevăzute de art. 7 pct. 3 și urm. din OUG nr. 4/2005, în situația în care se constată erori de calcul sau se depun alte înscrisuri doveditoare, drepturile de pensie urmând a fi acordate de la data plății drepturilor inițiale recalculate.
Față de cele ce preced, recursul va fi admis ca fondat în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și va fi modificată în tot sentința în sensul admiterii contestației în temeiul art. 155 din Legea nr. 19/2000 și coroborat cu prevederile OUG nr. 4/2005, HG nr. 1550/2004, Legea nr. 3/1977 și Legea nr. 226/2006, anulării deciziei de pensie contestată și obligării intimatei la recalcularea pensiei cu stagiu complet de cotizare de 25 de ani în loc de 30, cum greșit s-a calculat.
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurentul contestator HG, domiciliat în, nr. 468, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 576/LM din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate, în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatorul HG, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, și pe cale de consecință:
Dispune anularea Deciziei de pensionare nr. -/29.12.2005 emisă de intimată pe numele contestatorului și obligă intimata să emită o nouă decizie de pensionare pe numele contestatorului prin luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 25 ani, cu plata drepturilor bănești retroactive.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 10 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – –
– judecători fond –
– redactat decizie – judecător – 08.01.2009
– dactilografiat grefier -08.01.2009-2 ex.
