ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL – I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 191/2010 –
Ședința publică din 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: Roman Florica R – – judecător
– – – – JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
– – – – JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
– – – – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în O,-,. 9, județul B, împotriva sentinței civile nr. 60 din 9 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimatul contestator – lipsă, avocat, în substituirea avocatei, în baza delegației de substituire din 26.05.2009 emisă de Baroul Bihor – Cabinet individual, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, recurenta intimată a depus la dosar precizare, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului contestator solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 60 din 9 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. -/31.08.2005 emisă de intimată pe seama contestatorului și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acestuia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 1.09.2005, sens în care să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului; intimata a fost obligată la plata sumei de 500 lei în favoarea contestatorului, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorul beneficiază de dreptul la prin decizia nr. -/18.10.1994 (fila 8 dosar). La calcularea pensiei, intimata a avut în vedere stagiul complet de cotizare de 30 de ani, conform Legii nr. 19/2000, după cum reiese din buletinul de calcul nr. -/8.06.2005 (fila 6 dosar).
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem public al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, aprobate prin nr.HG 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de s-au deschis în intervalul 1.04.1977 – 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Potrivit deciziei nr. 40 din data de 22.08.2008 pronunțată în recurs în interesul legii, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile art. 77 alin. 2, raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Tribunalul a constatat că dreptul la pensie al contestatorului s-a deschis în anul 1994, fapt ce rezultă din decizia nr. -/18.10.1994 (fila 8 dosar), astfel încât contestatorul se încadrează în intervalul prevăzut de decizia nr. 40 din data de 22.08.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit acestei decizii, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al persoanelor care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, deoarece aceasta este legea sub care s-a născut dreptul la pensie.
Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual, prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, este de 20 de ani pentru persoanele care se încadrează în grupa I de muncă și 25 de ani pentru persoanele care se încadrează în grupa a II-a de muncă.
Contestatorul are o vechime în muncă în grupa I de 26 de ani, 10 luni și 22 de zile, după cum rezultă din decizia nr. -/18.10.1994 și este îndreptățit ca la calcularea pensiei să-i fie luat în considerare un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, așa cum prevede art. 14 din Legea nr. 3/1977 și nu de 30 de ani așa cum intimata i-a calculat prin decizia antemenționată.
Având în vedere considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004, deciziei nr. 40 din data de 22.08.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și art. 14 din Legea nr. 3/1977, instanța a admis contestația formulată și a dispus anularea deciziei nr. -/31.08.2005 emisă de intimată pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 1.09.2005, sens în care să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea contestatorului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă intimata a fost obligată să plătească 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea contestatorului.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii contestației formulate.
În motivarea recursului, recurenta arată în esență că intimatul a fost înscris la pensie în baza prevederilor Legii nr. 3/1977, conform deciziei nr. -/31 august 2005, deci îi sunt aplicabile dispozițiile acestui act normativ.
Recurenta critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate, respectiv interpretarea eronată a prevederilor legale, în sensul că a fost în eroare când a interpretat dispozițiile art. 2 alin. 1 din nr.HG 1550/2004, opinând fără o fundamentare legală că se aplică alt stagiu de cotizare decât cel impus de Legea nr. 3/1977, care reglementează o vechime integrală în muncă necesară ieșirii la pensie de 30 ani la bărbați și 25 ani la femei, art. 14 alin. 4 al acestei legi acordând doar beneficiul reducerii vârstei de pensionare pentru cei care au lucrat în grupa I sau a II-a de muncă.
Un alt motiv de recurs vizează invocarea de către instanța de fond a deciziei nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în condițiile în care până la data pronunțării hotărârii aceasta nu a fost motivată
Totodată, recurenta invocă faptul că s-a făcut confuzie între stagiul de cotizare realizat, care reprezintă vechimea totală în muncă, stagiul complet de cotizare, care este stabilit în mod expres de legiuitor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual și respectiv reducerea vârstei standard de pensionare, care nu are legătură cu reducerea stagiului complet de cotizare.
În drept, invocă art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
Ulterior, prin precizările depuse la dosar, recurenta învederează instanței de recurs că a pus în hotărârea instanței de fond, și de asemenea, faptul că reclamantul, în cazul utilizării unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, ar beneficia de prevederile nr.OUG 100/2008, respectiv ale Legii nr. 218/2008.
Prin reprezentantul său, intimatul contestator a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Instanța de fond în mod greșit a reținut pentru petent un stagiu complet de cotizare de 20 ani, făcând o aplicare eronată a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, art. 77 alin. 2 și art. 43 din Legea nr. 19/2000 și respectiv a deciziei nr. 40/2008 pronunțată în recurs în interesul legii, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, când a concluzionat că potrivit deciziei nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile Legii nr. 19/2000, mai sus enunțate, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare este de 20 de ani pentru persoanele care se încadrează în grupa I de muncă.
Nu sunt aplicabile dispozițiile legale mai sus enunțate, câtă vreme contestatorul nu a desfășurat activitate în condițiile art. 20 din Legea nr. 19/2000: industria minieră, activitate de cercetare în zonă de radiații, aviație civilă sau activitate artistică, la care face referire acest text și la care fac trimitere și art. 43 alin. 1 și 2, respectiv art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
În ceea ce privește decizia nr. 40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, este de remarcat că aceasta face referire practic la stagii de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei, astfel cum reglementează art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Dar, față de împrejurarea că intimatul contestator a lucrat 26 de ani și 10 luni în grupa I de muncă, în siguranța circulației, la care se adaugă 2 ani și 3 luni în grupa a III-a de muncă, în speță sunt incidente dispozițiile pct. 7 anexa I la Legea nr. 226/2006 care reglementează pentru situații similare cu ale contestatorului, un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, practica Curții de Apel Oradea fiind constantă în a admite astfel de acțiuni, în temeiul Legii nr. 226/2006, lege care a fost emisă, de altfel, în temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 și se completează cu această lege, potrivit art. 6 din Legea nr. 226/2006, de unde rezultă și raportat la art. 1 și 2, că indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile asiguraților care au desfășurat activitate într-unul din locurile de muncă prevăzute în anexa la actul normativ.
Potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 226/2006, sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 226/2006, începând cu data de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1, la punctul 7 din această anexă fiind stipulată activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației, incidentă în cauză.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 226/2006, “asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 “Vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 – martie 2015″ la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare”.
Art. 5 din același act normativ stipulează că “pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare”.
Ori în prezenta speță, funcția și locul de muncă al contestatorului încadrându-se în grupa I de muncă potrivit legislației anterioare și regăsindu-se în anexa 1 pct. 7 din Legea nr. 226/2006, este evident că perioada lucrată de acesta în siguranța circulației, poate fi asimilată stagiului complet de cotizare prevăzut de acest act normativ, respectiv de 25 de ani.
Prin urmare, contestatorul îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 226/2006 raportat la Legea nr. 19/2000, care obligă casele de pensii județene la recalcularea pensiilor din sistemul public, astfel că, stagiul complet de cotizare ce urmează a se reține pentru intimat este de 25 de ani, și nu 20 de ani, cum greșit a reținut instanța de fond sau 30 de ani, cum invocă recurenta în prezentul recurs.
Este important totodată a se menționa că în cursul judecării cauzei a fost pronunțată Decizia asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nr. 40/2008, prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, concluzionându-se că în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr. 3/1977 și care au lucrat în grupele I sau a II-a de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual stagiul de cotizare prevăzut de art. 14, însă în considerentele aceleiași decizii s-a precizat că instanțele care au aplicat stagiul de cotizare impus de art. 8 (30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei) au procedat corect, art. 14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. Această decizie nu este aplicată în prezenta speță, dat fiind că până la publicarea acesteia în Monitorul Oficial, la data de 20 mai 2009, persoanele care au promovat litigii anterior, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, excepție făcând situațiile în care dreptul intern este mai favorabil, ceea ce nu este cazul în speță, context în care este necesar a se face trimitere la art. 11 și 20 din Constituția României cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica acesteia și respectiv la art. 14 și art. 1 din Protocolul nr. 1 și nr. 12.
S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de Apel Oradea, întrucât astfel cum s-a reliefat mai sus, la data promovării litigiului – 28.07.2008 – partea contestatoare avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, practicii constante a Curții de Apel Oradea, sens în care este necesar a se face trimitere la cauzele, /României.
De altfel, în speța de față motivarea instanței de recurs nu se întemeiază strict pe prevederile Legii nr. 3/1977, ci pe dispozițiile unei legi ulterioare acesteia, respectiv Legea nr. 226/2006, mai favorabilă contestatorului.
Se impune modificarea sentinței și în ceea ce privește data de la care urmează a fi acordate drepturile astfel stabilite în favoarea contestatorului.
Astfel, potrivit art. 169 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare cererii de recalculare.
Cum Legea nr. 226/2006 nu prevede o dată expresă privind acordarea drepturilor recalculate celor care au desfășurat activitate în condițiile deosebite stipulate în anexa nr. 1, și cum potrivit art. 6, acestea se completează cu dispozițiile Legii nr. 19/2000, data de la care se cuvine recalcularea pensiei petentului este de 1 august 2008, corespunzând lunii următoare cererii adresată de către acesta direct instanței de judecată.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1), combinat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, se va admite recursul civil de față, se va modifica în parte sentința Tribunalului Bihor, în sensul că se va dispune recalcularea pensiei contestatorului, stabilită prin decizia nr. – cu reținerea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și nu 20 de ani, cum a reținut prima instanță, cu acordarea drepturile stabilite începând cu data de 1 august 2008 și nu 1 septembrie 2005, cum de asemenea greșit a reținut tribunalul, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Se constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator domiciliat în O,-,. 9, județul B, împotriva sentinței civile nr. 60 din 9 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Dispune recalcularea pensiei petentului – pensionat în baza deciziei de pensionare nr. – – cu reținerea unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, începând cu data de 1 august 2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 2 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R – – – – – – –
red.
jud.fond. –
dact.
4 ex./25.02.2010
– 2 com./
– CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B – O,-, județul B,
– – O,-,. 9, județul
