DECIZIA CIVILĂ NR 275/R/2009
Ședința publică din data de 18 februarie 2009
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în nr. 2.,județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B împotriva sentinței civile nr. 854/LM din 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor; având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintăav.,în reprezentarea recurentului, lipsă, în baza împuternicirii avocațiale, din 12 februarie 2009 emisă de Baroul Bihor – Cabinet Individual lipsă intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației, și recalculării pensiei prin luarea în considerare în principal a unui stagiu de cotizare de 20 de ani, iar în subsidiar de 25 de ani, cu recalcularea drepturilor astfel stabilite retroactiv începând cu data de 30 noiembrie 2005, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 854/LM din 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană De Pensii B.
Din considerentele sentinței se reține că prin decizia nr. -/08.02.200 a fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,-puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s- arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Raportat însă la întregul dosar de al contestatorului, instanța a constata că acesta, nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv in subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, el desfășurând o activitate în funcția de electromecanic in cadrul SNCFR C N, funcție și loc de muncă, care nu sunt prevăzute in cuprinsul dispoziției legale mai sus menționate, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000.
De asemenea in speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se refera la locurile de în condiții speciale, care potrivit art.2 al.2 din actul normativ mai sus menționat cuprind si fostele locuri de munca in grupa I potrivit legislației anterioare. Ori nu se poate face confuzie intre condițiile speciale de munca ( fosta grupa I in legislația anterioara ) si cele deosebite de munca (fosta grupa II de munca in legislația anterioara), in speța contestatorul desfășurând activitate in grupa a II a de muncă.
Nu se pot retine ca si aplicabile in speță nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare,ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele doua aliniate ale art.14, respectiv aliniatul 1 si aliniatul 4, care la o simpla lecturare in situația in care s-ar lua in considerare că perioadele de timp inserate in cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupa de munca sa fie reglementat un stagiu de cotizare diferit. (respectiv pentru grupa I de munca la alin.1 -un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 de 15 ani),iar ( pentru grupa a II a de munca la alin un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar la alin.4 de 20 de ani!!!).
Împotrivaacestei hotărâri a declarat recurs contestatorul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației, și recalculării pensiei prin luarea în considerare în principal a unui stagiu de cotizare de 20 de ani, iar în subsidiar de 25 de ani, cu recalcularea drepturilor astfel stabilite retroactiv începând cu data de 30.11.2005, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Arată recurentul în dezvoltarea motivelor de recurs că întrucât a lucrat în cadrul CFR, având o vechime în grupa de muncă de 26 ani 9 luni și 13 zile și pensionându-se în anul 1998, conform prevederilor G 1550/2004îi sunt aplicabile prevederile 3/1977, beneficiind prin urmare de un stagiu de cotizare de 20 de ani potrivit prevederilor art 11 și 14 din lege.
Mai subliniază acesta că nici legea 3/1977 și nici legea 19/2000 nu face distincții între diferitele funcții sau locuri de muncă, care sânt în grupa I de muncă, iar el lucrat ca electromecanic la CFR în trei schimburi în condiții de stres legat de siguranța circulației pe căile ferate și în locuri periculoase de muncă sub rețele de înaltă tensiune, fiindu-i astfel aplicabile dispozițiile din anexa cu unitățile care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de în cadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile G nr. 1025/2003.
Intimata Casa Județeană de Pensii B nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a precizat poziția procesuală în cauză.
Examinând sentința recurată sub aspectul criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază ca fiind fondat recursul pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Din actele dosarului se reține că drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1998 și că pentru determinarea punctajului mediu anual s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de 3/1977.
Prin decizia nr.- din 30.11.2005 au fost recalculate drepturile la pensie al e contestatorului, utilizându-se în procesul de recalculare același stagiu de cotizare de 30 de ani.
Susținerile recurentului din motivele de recurs potrivit căruia în cazul său stagiul de cotizare ce trebuia luat în considerare la calculul pensiei este de 20 de ani se constată a fi nefondate, eronat apreciind acesta că recalcularea trebuie făcută în conformitate cu prevederile 3/1977, sub imperiul căruia s-au deschis drepturile sale la pensie, din moment ce această lege a încetat să-și producă efectele urmare a abrogării sale.
În ceea ce privește însă cererea formulată în subsidiar, de a se dispune recalcularea pensiei prin raportare la un stagiu de cotizare de 25 de ani, instanța constată că prima instanță a realizat o incorectă interpretare a dispozițiilor L 226/2006, greșit apreciind astfel Tribunalul că dispozițiile acestei legi nu sânt aplicabile în cazul contestatorului.
Astfel, contestatorul a desfășurat activitate în grupa I de muncă o perioadă de 26 ani 9 luni și 13 zile, în funcția de electromecanic în cadrul SNCFR C N, activitate ce vizează siguranța circulației,situație în care devin incidente dispozițiile art 1 alin 1, art3 și art 5 din 226/2006, care stabilesc faptul că persoanele care și-au desfășurat activitate în și art 5 din 226/2006, care stabilesc faptul că persoanele care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă din cele enumerate în anexa 1 legii, o perioadă de minimum 25 de ani beneficiază de reducerea vârstei de pensionare cu 15 ani, iar punctajul mediu anual avut în vedere la calculul pensiei se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare la 25.
Cât privește solicitarea recurentului de a se dispune recalcularea începând cu data de 30.11.2005 este de subliniat că în măsura în care s-ar proceda în această manieră s-ar ajunge ca drepturile la pensie să fie recalculate pentru o perioadă anterioară celei în care legea 226/2006 a intrat în vigoare, ori este de principiu că legea civilă dispune numai pentru viitor, nefiind retroactivă, așa încât aceasta nu se aplică situațiilor anterioare momentului în care a început să-și producă efectele.
Față de aceste aspecte, drepturile recalculate vor fi acordate începând cu data la care acestea au fost solicitate respectiv, de la data introducerii cererii de chemare în judecată ( 21.02.2009), și nu începând cu data de 30.11.2005 cum eronat apreciază recurentul că se cuvin.
Prin urmare, luând în considerare cele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art 312 pr. civ recursul va fi admis, sentința va fi modificată, urmând a admite cererea și a dispune recalcularea drepturilor la pensie prin luarea în considerare a unui stagiu complet de 25 de ani.
Având în vedere obiectul cererii și munca depusă de avocat, în baza art. 274 alin 3 cod procedură civilă, instanța va micșora onorariul avocațial și va obliga partea intimată să plătească părții recurente suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în nr. 2.,județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B împotriva sentinței civile nr. 854/LM din 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o schimbă în totalitate, în sensul că:
ADMITE contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană De Pensii B, și în consecință:
ANULEAZĂ decizia de pensionare nr. – din 30 noiembrie 2005 emisă de intimată și,
OBLIGĂ intimata să recalculeze pensia stabilită în favoarea contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 21 februarie 2008.
OBLIGĂ partea intimată să plătească părții recurente suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
DEFINITIVĂ ȘI IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
– – –
Red dcz
12.03.2009
Jud fond,
Dact IC
2ex/17.03.2009
