DECIZIA CIVILĂ NR.28/2009-
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2009
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în, nr.540, județul B, împotriva sentinței civile nr.554/LM din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanțe faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Văzând faptul că recurenta a solicitat judecarea prezentului recurs și în lipsa părților, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 554/LM din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, și în consecință:
Intimata a fost obligată să recalculeze pensia contestatorului, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.07.2005.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr.-/30.06.2005 fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr.3/1977.
Tribunalul având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, tribunalul a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază ” s-a concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani.
astfel de concluzie s-a apreciat însă că este eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004.
Aceste reglementări se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”.
Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 s-a apreciat că încalcă în mod flagrant acest principiu.
În lumina acestei interpretări, prima instanță a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Art. 43 alin.1 din Legea nr.19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții, beneficiază de pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, tribunalul constatând că din datele privitoare la activitatea în muncă, aflate în dosarul de pensionare, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 de ani activitate în subteran, în temeiul art. 20 alin.1 lit. a și art.43 alin. 1din Legea nr.19/2000, precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, a admis contestația, obligând intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.07.2005.
Instanța a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acesteia, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, arată recurenta faptul că, în mod greșit instanța de fond a reținut că stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării pensiei ce i se cuvine petentului este cel prevăzut de Legea nr. 19/2000, considerând recurenta că stagiul de cotizare este cel impus de art. 8 din Legea nr. 3/1977, sub imperiul căruia s-au deschis drepturile la pensie ale acestuia.
Arată recurenta că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 2 al. 1 din HG nr. 1550/2004, subliniind totodată că s-a făcut o confuzie între stagiul complet de cotizare pe care Legea nr. 3/1977 îl impune a fi realizat și anumite reduceri ale vârstelor de pensionare care operau în baza aceluiași act normativ, reduceri care se acordau în considerarea faptului că o anumită persoană și-a desfășurat activitatea în condiții speciale sau deosebite de muncă.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă și prevederile HG nr. 1550/2004.
Intimatul nu a depus întâmpinare și nici nu și-a precizat poziția procesuală în cauză.
Examinând sentința atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază ca fiind nefondat recursul pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Prima instanță a realizat corectă interpretare a nomelor de drept material incidente în cauză, respectiv art. 2 din HG nr. 1550/2004, art. 20 al. 1 lit. și art. 43 din Legea nr. 19/2000, precum și prevederile art. OUG nr. 4/2005, raportat la data deschiderii dreptului la pensie al contestatorului și la stagiul de cotizare realizat de acesta în condiții speciale – 27 ani și 8 luni.
Din actele dosarului rezultă că drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1988 și că pentru determinarea punctajului mediu anual în procesul de recalculare al pensiei s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani, prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Acest stagiu a fost însă reținut greșit de către intimată, corect dispunând tribunalul recalcularea drepturilor la pensie, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
În acest sens vor fi avute în vedere prevederile OUG nr. 4/2005, care a fost adoptată în scopul uniformizării pensiilor și în vederea rezolvării unitare a problemelor ce apar în procesul de interpretare generat de evoluția în timp a legislației de pensii așa încât să fie respectat principiu “la condiții egale de pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”, art. 4 din acest act normativ dispunând că determinarea drepturilor la pensie se va face cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004 și în conformitate cu principiile unicității prevăzute de Legea nr. 19/2000.
Ori, potrivit art. 2 al. 4 din HG nr. 1550/2004, persoanele care beneficiază de pensii stabilite în condițiile precizate de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie, prevăzută de aceste acte normative, așa încât, în speță contestatorul desfășurând activitate pe o perioadă de 27 ani 8 luni în subteran, devin incidente prevederile art. 43 al. 1 din Legea nr. 19/2000, act normativ ulterior deschiderii dreptului la pensie, dar în conformitate cu care se va face recalcularea.
Rezultă așadar faptul că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii pronunțând o hotărâre temeinică, criticile recurentei fiind nefondate, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi respins.
Constată că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, domiciliat în, nr.540, județul B, împotriva sentinței civile nr.554/LM din 11 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – – – – – – –
– judecători fond –
– redactat decizie – judecător – 20.01.2009
– dactilografiat grefier – 20.01.2009-2 ex.
