ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 287/2010-
Ședința publică din 11.02.2010
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
Judecător:: – –
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S M, cu sediul în S M, str. -, nr. 4 – 6, județul S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant G, cu domiciliul în comuna O, sat, nr. 73, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 821/D din data de 19.10.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 05.02.2010, întâmpinare formulată de intimatul reclamant, precum și faptul că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de ață, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 821/D din data de 19.10.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea admis acțiunea reclamantului G,.în O, nr.73, jud.S M, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S
A dispus recalcularea pensiei stabilită pe seama reclamantului prin Decizia nr.-/24.03.2009 în sensul luării în considerare ca stagiu de cotizare, respectiv vechime în muncă a perioadei lucrate între anii 21.01.1978 – 31.12.1990 la Coop.de Consum
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Conform înscrierilor din carnetul de muncă poz.11-20, între 21.01.1978 – 31.12.1990 reclamantul a fost angajat în calitate de la de Consum O în baza contractului individual de muncă.
Astfel, reclamantul se înscrie în categoria persoanelor asigurate obligatoriu prin efectul legii așa cum prevăd disp.art.5 alin.1 pct.I din Legea nr.19/2000.
Pârâta invocă faptul că pentru această perioadă reclamantul nu a prezentat documente din care să rezulte plata CAS, astfel că aceasta nu a avut temei legal pentru a reține aceste perioade ca vechime în muncă.
În drept invocă disp.art.8 alin.1 din Legea nr.19/2000 conform cărora “constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit CAS”.
Apreciem că această normă generică nu se poate aplica simplist în prezenta cauză, fără ameliorările legale necesare.
Astfel, Legea nr.19/2000 distinge între diferitele categorii de contribuabili.
Conform dispozițiilor art.22 alin.1 din Legea nr.19/2000 calculul și plata CAS datorate de asigurații prevăzuți la art.5 alin.(1) pct.I (cazul reclamantului – angajat cu contract individual de muncă), se fac lunar de către angajatori.
Conform art.31 și urm. neplata de CAS de către angajatori constituie stopaj la sursă și atrage sancțiuni în sarcina acestora. Mai mult art.148 lit.k din Legea nr.19/2000 califică această faptă ca și contravenție.
Art.31 alin.8 prevede ca disp.Legii nr.19/2000 referitoare la neplata CAS se completează cu prevederile legale privind executarea creanțelor bugetare, atrăgând deci atribuții ale Casei Județene de Pensii în acest sens(art.151 din Legea nr.19/2000 conferă pârâtei atribuții de verificare și de sancționare a neplății CAS). Acceptarea opiniei pârâtei exprimată în întâmpinare ar duce la sancțoonarea reclamantului prin nerecunoașterea stagiului de cotizare datorită neîndeplinirii obligației angajatorului.
În același context, disp.art.37 alin.1 din Legea nr.19/2000 prevăd că în sistemul public stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru cares-a datoratcontribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator și asiguratsau,după caz s-a datorat și plătit de către asigurat, prev.la art.5 alin.1 pct.IV și V și alin.2.
Concluzia este aceea că pentru asiguratul prev.de art.5 alin.1 pct.I stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat CAS de angajator.
Pentru a clarifica și mai mult această normă art.33 din Legea nr.19/2000 o completează în sensul că “perioadele în care persoanele asigurate pe bază de declarație sau contract de nu au achitat contribuția de asigurare socială, nu se valorifică la stabilirea pensiilor până la achitarea acesteia, inclusiv a dobânzilor și a penalităților aferente”, ceea ce este perfect echitabil întrucât obligația de plată revine direct acestor asigurați iar nu altor persoane (precum angajatorilor pentru angajați – în situația art.5 alin.1 pct.I).
În virtutea considerentelor expuse s-a apreciat că perioada în care reclamantul a lucrat în baza contractului individual de muncă la Coop.de Consum O fiind asigurat obligatoriu prin efectul legii reprezintă stagiu de cotizare.
Realizarea obligației de plată a CAS nu incumbă reclamantului, ci revine angajatorului și în baza art.144 lit.e din Legea nr.19/2000
Asistenții judiciari – participând la constituirea completului de judecată în condițiile art. 55 alin.1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu vot consultativ – au exprimat aceeași opinie asupra acțiunii promovată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii S M, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că se impunea ca instanța să fi avut în vedere statutul reclamantului în perioada 27.01.1978 – 31.12.1990. Eronat s-a reținut că la stabilirea drepturilor de nu s-a avut în vedere această perioadă, ori, din datele privitoare la activitatea în muncă, anexată buletinului de calcul al deciziei nr. 183/26.03.2009 reiese că nu au fost luate în calcul doar perioadele 21.01.1978 – 01.06.1984, 01.09.1987 – 31.12.1990.
Din cartea de muncă seria – nr. – reiese că la 21.01.1978 reclamantul s-a angajat în calitate de prin transfer la de Consum O de la S M, iar din adeverința nr. 30/26.02.2009 emisă de UJCC se reține că pentru anii 1978 – 1984 nu se poate face dovada plății contribuției de asigurări sociale deoarece statele de plată nu se găsesc în arhivă. Din carnetul de muncă – poziția 16 – și carnetul de asigurări sociale pentru meșteșugar cu atelier propriu nr. 1745/13.02.1984 rezultă că începând cu 01.07.1984 reclamantul a dobândit calitatea de meșteșugar cu atelier propriu, astfel că era plata contribuției de asigurări sociale guvernată de Decretul nr. 101/1980, deci, dovada plății îi revenea acestuia.
Faptul că s-a dovedit plata contribuției de asigurări sociale pentru perioada 01.07.1984 – 31.03.1987, această perioadă a fost luată în calcul ca stagiu de cotizare la stabilirea drepturilor de pensie. Referitor la perioada 01.04.1987 – 31.12.1990, reclamantul nu a făcut dovada contribuției la asigurările sociale, astfel că, s-a procedat conform art. 33 alin. 1, art. 37 din Legea nr. 19/2000, nefiind dovedit un stagiu de cotizare conform art. 8 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii nr. 19/2000, Decretul nr. 101/1980.
Intimatul, prin concluzii scrise solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică. În mod corect instanța de fond a dispus luarea în calcul a perioadei în litigiu având în vedere mențiunile din carnetul de muncă, întrucât acestea nu au fost declarate false, pe de o parte, pe de altă parte, de Consum avea obligația de a plăti contribuția de asigurări sociale, ori în condițiile sistemului comunist când totul era sub un control strict, și se făceau anual controale, nu avea cum să rămână neachitate obligațiile către stat. Faptul că nu se mai găsesc statele de plată și documentațiile care atestau virarea acestor obligații sociale pentru perioada în discuție nu-i este imputabil lui și ca atare, nici nu trebuie să-l prejudicieze, sens în care soluția Tribunalului Satu Mare este corectă și echitabilă.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Intimatului reclamant i-au fost stabilite drepturile la pentru invaliditate de gradul II cu începere din data de 01.11.2008 reținându-se conform deciziei nr. -/15.12.2008 că realizat un stagiu de cotizare de 21 ani, 1 lună și 8 zile, din care 17 ani, 3 luni, 24 zile în condiții normale și 3 ani în sectorul agricol.
Această vechime în muncă rezultă din copia cărții de muncă aflată la dosarul cauzei, iar potrivit acestor mențiuni, contestatorul a fost angajat la Munca, respectiv de Consum Evident că în această situație angajatorul avea obligația să urmărească, să rețină și să verse contribuțiile la asigurările sociale. Faptul că în prezent nu mai există și nu se mai află nici documentele care să ateste plata acestor contribuții de asigurări sociale pentru o perioadă, nu-i este imputabil contestatorului. Dacă în acest fel știut să-și gestioneze documentele organizațiile controlate de stat, nu-i vina contestatorului și nici nu poate fi obligat el să reconstituie documentele pierdute de către angajator. Oricum, perioada în litigiu se circumscrie regimului totalitar ce exista în țară la acea vreme, în care statul controla totul și ca atare avea tot interesul să urmărească colectarea banilor ce se datorau cu titlu de contribuții la asigurări sociale, pentru că el împărțea banii după cum considera de “cuviință”, așa încât, se poate reține prezumția că asigurările sociale au fost reținute și de la contestator în toată această perioadă.
Ca atare, soluția instanței de fond este corectă, prezumția că au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale nu poate fi răsturnată în lipsa unor dovezi contrare, documente pe care tot statul avea obligația să le conserve, dar n-a făcut-
Față de cele de mai sus, hotărârea primei instanțe este corectă, legală și echitabilă, motiv pentru care criticile formulate fiind nefondate urmează fi respinse în întregime, în baza prevederilor art. 312 Cod procedură civilă și fi păstrată hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S M, cu sediul în S M, str. -, nr. 4 – 6, județul S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant G, cu domiciliul în comuna O, sat, nr. 73, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 821/D din data de 19.10.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
– – – – – –
– redactat hotărâre în concept – JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
– judecători fond -,
– dact. gref. – 18.02.2010 – 4 ex.
– emis 2 com. – 18.02.2010 – CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S M,
