DECIZIA CIVILĂ nr. 289/2008-
Ședința publică din 26 februarie 2008
Pe rol fiind soluționarea recursului civilformulat derecurenta intimat CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în de nr. 20 județul B, împotriva sentinței civile nr. 764/LM/2007 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect: recalculare pensie,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, că intimatul contestator a depus întâmpinare la dosar prin registratura instanței, la data de 06.02.2008, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 764/LM/2007 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei capacității de exercițiu a intimatei CASA LOCALĂ DE PENSII B și în consecință respinge contestația față de această intimată.
A fost admisă contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. 19908/01.07.2007, emisă de intimată, pe seama contestatorului și obligă intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.07.2005, sens a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Bihora reținut, analizând ansamblul probator administrat în cauză, că rin p. decizia nr. 19908/08.03.1988 contestatorul a fost înscris la pentru limita de vârsta in baza prev. Legii nr. 3/1977 începând cu data de 01.04.1988, iar prin decizia nr. 19908/01.07.2007 a fost recalculat dreptul de al contestatorului.Potrivit buletinului de calcul anexat ultimei decizii, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii nr. 19/2000. Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. S-a apreciat însă această concluzie ca fiind eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai. Aceste reglementări se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevăd în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Având în vedere acest principiu, că nr.OUG 4/2005 este ulterioară HG1550/2004 precum si că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a apreciat că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionari ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin. 3 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă. Din adeverința depusă de contestator în probațiune (fila 8), rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 15 ani activitate în zona I de radiații.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de către reclamant.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond este în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor articolului 2 aliniatul 1 din HG nr. 1550/2004, atunci când apreciază că stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării nu este cel impus de articolul 8 din Legea nr. 3/1977 (în vigoare la data deschiderii drepturilor la pensie ale intimatului), ci un alt număr de ani de vechime în muncă, opinie care nu este fondată pe o anumită dispoziție legală.
Se mai arată că instanța de fond coroborează în mod greșit dispozițiile articolului 2 din HG nr. 1550/2004 cu articolul 14 din Legea nr. 3/1977, deși în această din urmă lege nu se face referire la 15 ani sau 20 de ani ca stagiu complet de cotizare, așa cum impun normele pe baza cărora operează recalcularea pensiilor.
În drept, invocă dispozițiile articolului 304 punctele 8 și 9 Cod de procedură civilă, HG nr. 1550/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului civil ca nefondat, apreciind că în mod corect instanța de fond a procedat la recalcularea drepturilor bănești ale intimatului pe baza prevederilor OUG nr. 4/2005.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost înscris la pensie pentru depusă și pentru limită de vârstă prin decizia nr. 19908/08.03.1988, iar prin decizia 19908 din 01 iulie 2007 s-a procedat la recalcularea drepturilor de pensie ale acestuia, reținându-se un stagiu de cotizare de 30 de ani.
Din adeverința nr. 2567/11.07.2007 emisă de Compania Națională a SA B – Sucursala B, rezultă că activitatea desfășurată de petent în perioadele 07.02.1953-09.07.1955, 05.10.1961-01.01.1973 și 19.04.1982-01.04.1988 se încadrează în procent de 100% în grupa I-a de radiații, grupa I-a de muncă, condiții speciale în baza prevederilor HG 407/1990 și HG 1025 /2003.
Este adevărat că la data deschiderii dreptului la pensie al acestuia, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, dar articolul 43 din Legea nr. 19/2000 prevede pentru asigurații care au lucrat efectiv în grupa I și II de muncă, de expunere la radiații, prevăzut de articolul 20 litera b și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani la grupa I-a și 20 de ani la grupa a II-a, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, conform articolului 77 din lege.
Este cert că intimatului i s-au aplicat, la data deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile Legii nr. 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de articolele 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată, aspect corect reținut de instanța de fond, nefiind o adăugare la lege, întrucât s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia, la condiții egale de pensionare, se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, iar articolul 2 din Legea nr. 19/2000 consacră chiar principiul egalității tuturor participanților la sistemul public, altfel s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru cei care au avut “neșansa” de a obține dreptul la pensie anterior Legii nr. 19/2000, ceea ce ar contraveni atât Constituției, ce proclamă egalitatea de tratament, cât și tuturor prevederilor internaționale în domeniu.
Prin aplicarea dispozițiilor legale mai arătate, instanța de fond nu a făcut altceva decât că a dispus aplicarea dispozițiilor legale în materie și situației intimatului, dispoziții mai favorabile, altfel, conform celor expuse mai, s-ar fi ajuns la o nejustificată a acestuia raportat la persoanele care s-au pensionat după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat anterior, îndeplinind aceleași criterii, astfel că instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile legale ci dimpotrivă, criticile sunt neavenite.
Pentru considerentele expuse mai, Curtea de Apel Oradea, în temeiul articolului 312 aliniat 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civildeclarat de recurenta intimat CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator, cu domiciliul în de nr. 20 județul B, împotriva sentinței civile nr. 764/LM/2007 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 26 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
– – R – – – – –
decizie: PV./10.03.2008
Complet fond:,
în 2 ex.: /20.03.2008
