DECIZIA CIVILĂ NR.360/2008-R
Ședința publică din 6 martie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
– – – – JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
– – – – judecător
– – grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B O,cu sediul în O,strada -,nr.6, județul B, în contradictoriu cu intimat contestator domiciliat în,-,.16, județul B, împotriva sentinței civile nr.745/LM din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, intimatul contestator a depus întâmpinare, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.745/LM din 17 octombrie 2007, Tribunalul Bihoraa dmis excepția lipsei capacității de exercițiu a pârâtei CASA LOCALĂ DE PENSII
A admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință:
A dispus anularea deciziei nr.21122 din 12 iulie 2007 emisă de intimată, pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 1 iulie 2005, sens în care a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei capacității de exercițiu a pârâtei Casa Locală de Pensii B, instanța de fond a admis-o întrucât Casa Locală de Pensii B este o unitate fără personalitate juridica conform prevederilor Statutului
În urma recalculării drepturilor de intimata a ținut cont la stabilirea punctajului mediu anual de un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
S-a mai reținut că, prin contestația formulată contestatorul a solicitat anularea deciziei prin care i-a fost recalculată pensia întrucât apreciază că intimata a stabilit greșit punctajul mediu anual realizat în urma evaluării deoarece a împărțit totalul punctelor obținute la 30 de ani și nu la 15 de ani așa cum prevede HG 1550/2004.
Prima instanță a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme, astfel instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 ar fi trebuit să concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani, concluzie ce este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. despre care a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s- impus concluzia că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Astfel după cum s-a arătat, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultând în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie, condiții în care, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, tribunalul apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.3 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pentru limită de vârstă.
Față de ansamblul considerentelor expuse, instanța de fond, constatând că din adeverința emisa de Compania Naționala a -B Sucursala B depusă de contestator în probațiune, rezultă că a desfășurat pe o perioadă mai mare de 15 ani activitate în zona I de radiații, în temeiul art. 20 alin.1 lit. b și art. 43 alin.3 din legea 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr. 21122/12.07.2007 emisă de intimata, pe seama contestatorului și a obligat intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens in care se va emite o noua decizie de pensionare, in favoarea contestatorului.
Întrucât in cuprinsul deciziei sus menționate se arată că in situația in care vor fi prezentate acte doveditoare de natură a modifica elementele avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, noile drepturi se vor acorda de la data de 01.07.2005, instanța a obligat intimata sa acorde drepturile stabilite conform dispozitivului prezentei hotărâri, începând cu data de 01.07.2005, luând act că, contestatorul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxei de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că intimatul a fost înscris la pensie pentru depusă și limită de vârstă în baza Legii nr.3/1977, drepturile fiindu-i recalculate în baza nr.HG1550/2004, nr.OUG4/2005. A fost în eroare instanța când a interpretat art.2 alin.1 din nr.HG1550/2004 întrucât a apreciat că stagiul de cotizare utilizat la recalculare nu este cel impus de Legea nr.3/1977, ce reglementa vechime integrală în muncă de 30 ani la bărbați și 25 ani la femei ca și condiție necesară înscrierii la pensie ci, un alt număr de ani vechime în muncă, fără o fundamentare legală.
A încercat instanța alegerea altui stagiu de cotizare utilizat la calcularea punctajului mediu anual, invocând prevederile art.14 alin.4 din Legea nr.3/1977, făcând o interpretare ce excede normei. Nu poate fi aplicat principiul “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie” întrucât, nr.HG1550/2004 stabilește excepții de la acest principiu pentru cei cărora dreptul li s-a deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, iar acestora stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Prin art.14 alin.4 din Legea nr.3/1977, legiuitorul a acordat beneficiul reducerii vârstei de pensionare celor ce au lucrat cel puțin 15 ani în grupa I de muncă ori 20 ani în grupa a-II-a, ori, instanța a făcut o confuzie între stagiul complet de cotizare pe care îl impunea Legea nr.3/1977 și anumite reduceri a vârstelor de pensionare, iar, în ipoteza aplicării dispoziției instanței, cei 15 ani nu reprezintă un stagiu de cotizare în înțelesul legii ci un număr de ani cu care se reduce vârsta de pensionare.
Există și o contradicție de termeni, prin motivare se recunoaște că art.2 alin.1 din nr.HG1550/2004 se aplică și intimatului, dar, s-a asimilat această dispoziție cu cea din art.14 alin.4 din Legea nr.3/1977 ce se referă la persoanele ce au lucrat efectiv cel puțin un număr de ani în grupa I sau II de muncă și care au dreptul la reducerea vârstei de pensionare proporțional cu anii lucrați, dar, nu se face vorbire că aceștia ar reprezenta un stagiu complet de cotizare.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.8,9 Cod procedură civilă, nr.HG1550/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând că susținerile recurentei ar însemna o diminuare cu 50% a drepturilor acordate, ori, tocmai pentru a obține echitatea impusă de nr.OUG4/2005 era firesc și logică împărțirea la 15 ani.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Drepturile intimatului s-au acordat în baza Legii nr.3/1977 și au fost recalculate în baza nr.HG1550/2004, nr.OUG4/2005, ori, nr.OUG4/2005 a consacrat principiul la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Art.2 din acest ultim act normativ enunțat, prevede expres că, modul de calcul se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual, fiecare pensie se stabilește cu respectarea Legii nr.19/2000, tuturor situațiilor, indiferent de anul ieșirii la pensie, deci, faptul că, nr.HG1550/2004 a prevăzut excepții de la principiul enunțat, pentru cei cărora dreptul le-a fost deschis în intervalul iulie 1977-martie 2001 – nu are aplicabilitate cu atât mai mult cu cât nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr.78/2005 are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, este ulterioară totodată și consacră expres principiul expus, criticile în acest sens fiind nefondate.
Chiar art.2 din Legea nr.19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public de pensionare, iar, inaplicarea acestuia ar duce la o vădită situație discriminatorie pentru cei ce au avut neșansa să obțină dreptul la pensie anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, aspect ce contravine chiar principiului egalității de tratament prevăzut de art.4 din Constituția României.
Este cert că, intimatul a lucrat anterior pensionării sale, în condiții deosebite de muncă, radioactive, grupa II de muncă, zona I de radiații, situație în care, chiar Legea nr.3/1977 stabilea drepturi speciale pentru reducerea vârstei de pensionare. Chiar art.43 din Legea nr.19/2000 prevede expres că, pentru asigurații ce au lucrat efectiv în grupa I,II de muncă, expunerea la radiații, prevăzute de art.20 lit.”b” și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani grupa I și 20 ani în grupa a-II-a, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a acestor stagii conform art.77 din Legea nr.19/2000, acesta fiind de altfel fundamentul legal al admiterii acțiunii, criticile aduse fiind neavenite, nefiind făcută o interpretare excesivă.
Nu există în motivarea sentinței, aspecte contradictorii, ci dimpotrivă, s-a analizat corect fiecare act normativ și incidența, neincidența lui în speță. Mai mult, prin aplicarea dispozițiilor legale enunțate, instanța de fond a dispus deci aplicarea dispozițiilor legale în materie și la situația intimatului, dispoziția mai favorabilă, în caz contrar s-ar fi ajuns la o a acestuia față de cei pensionați după intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000, ce îndeplineau aceleași criterii, aspecte ce ar fi contravenit implicit nr.OUG137/2000 art.2 alin.1,2, apărările intimatului fiind justificate.
Ca urmare a celor expuse, nefiind incidente dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică, constatându-se că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 745/LM din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 6 martie 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
– – – – – –
Red.concept decizie –
Data:13.03.2007
Jud.fond /
dact.
data:19.03.2008
2 ex.
