ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 367/2010-
Ședința publică din 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cigan Dana Popa Aurora vicepreședintele instanței
– – – judecător
– – – judecător
– – – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamanta din comuna, nr. 71, jud. B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B – O, cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1072/LM din 07 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurenta reclamantă personal, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, după care:
Se prezintă avocat – care solicită a se constata ca lovită de nulitate cererea de recurs, învederând că în fața instanței de fond a reprezentat-o pe recurenta reclamantă și că fără consimțământul acesteia a declarat recurs pe care l-a și motivat, motiv pentru care solicită să se ia act că a declarat și motivat recursul fără consimțământul reclamantei.
La întrebarea instanței, recurenta reclamantă declară că-și însușește recursul formulată de doamna avocat – și solicită admiterea acestuia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1072/LM din 07 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatoarea domiciliată în, nr. 71 (fost număr 277), comuna, jud. în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-; ără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Contestatoarei i s-a stabilit dreptul la de urmaș, în anul 2005, când a intervenit decesul soțului său, pensia de urmaș a acesteia reprezentând parte din pensia defunctului său soț.
Drepturile de ale soțului contestatorului s-au deschis în anul 1979, în anul 2005 procedându-se la recalcularea drepturile de pensie ale acestuia, în temeiul HG nr. 1550/2004, cu luarea în considerare a unui stagiul complet de cotizare de 30 de ani. De asemenea, după cum rezultă din buletinul de calcul depus la fila 31 dosar, punctajul obținut de soțul contestatoarei în urma evaluării efectuate în temeiul HG nr. 1550/2004 a fost de 0,80267 puncte. În cea ce privește punctajul de 1,32686, instanța a reținut că acesta era cel existent la dosarul în plată la data evaluării.
Cu toate acestea, în momentul acordării pensiei de urmaș pe seama contestatoarei s-a luat în considerare punctajul de 1,32686 și nu punctajul de 0,80267 puncte rezultat în urma recalculării. Având în vedere că pensia de urmaș reprezintă parte din pensia susținătorului, iar punctajul stabilit pe seama acestuia în baza HG nr. 1550/2004 a fost de 0,80267 puncte, instanța a apreciat că în mod greșit la determinarea pensiei de urmaș a contestatoarei s-a avut în vedere punctajul de 1,32686, recunoscut pe seama soțului acesteia anterior evaluării efectuată în temeiul prevederilor HG nr. 1550/2004.
În consecință, instanța a apreciat că în mod corect a fost emisă de către intimată decizia de înființare debit în vederea recuperării sumelor de bani de care contestatoarea a beneficiat în mod nejustificat, ca urmare a utilizării la stabilirea pensiei sale de urmaș a unui punctaj eronat.
Ca atare, au fost respinse ca neîntemeiate capetele de cerere privind desființarea Deciziei -/30.04.2008 și restituirea de către intimată, la valoare reactualizată, a sumelor de bani reținute în baza deciziei atacate.
În ceea ce privește solicitarea de suspendare executării deciziei atacate până la soluționarea contestației de față, instanța a reținut că asupra acestei cereri de suspendare s-a pronunțat prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 28.01.2009.
Referitor la susținerile contestatoarei în sensul că ar fi îndreptățită să beneficieze de o pensie de urmaș în cuantum mai mare ca urmare a faptului că soțul său a desfășurat activitate în zona I de radiații, instanța a reținut că prin HG nr. 1550/2004 (art. 1) s-a prevăzut că începând cu data de 1 octombrie 2004, pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu art. 2, alin 1 din Normele metodologice de aplicare a HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază, vechime care la data deschiderii dreptului la pensie al soțului contestatoarei era de 30 de ani, în anul 1979 fiind în vigoare art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Prin urmare, s-a impus a se reține că drepturile de pensie ale soțului contestatoarei au fost calculate în mod corect de către intimată, prin utilizarea la determinarea acestora a stagiului de cotizare de 30 de ani, aceasta fiind potrivit art. 8 din Legea nr. 3/1977 vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie al soțului contestatoarei, context în care, aceiași concluzie se impune a fi reținută și în privința drepturilor de pensie ale contestatoarei.
În ceea ce privește Legea nr. 19/2000, instanța a reținut că acest act normativ este aplicabil doar persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au născut ulterior datei de 01.04.2001.
Cum drepturile de pensie ale soțului contestatoarei s-au născut sub imperiul Legii nr. 3/1977, este cât se poate de evident că aceasta nu poate solicita beneficiul unui act normativ aplicabil cu începere din data de 01.04.2001, o atare concluzie fiind întărită de considerentele Deciziei nr. 40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, considerente în cuprinsul cărora se reține expressis verbis că prevederile Legii nr. 19/2000 nu sunt aplicabile retroactiv persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis anterior datei de 01.04.2001.
Ca urmare a respingerii cererii de recalculare a pensiei contestatoarei, a fost respins ca nefondat și capătul de cerere privind acordarea retroactivă a drepturilor de pensie solicitate de contestatoare.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, culpa procesuală aparținându-i în exclusivitate contestatoarei.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs contestatoarea, solicitând admiterea recursului, rejudecarea cauzei și pe fond admiterea contestației formulate.
Recurenta critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, hotărârea pronunțată fiind dată cu încălcarea prevederilor legale. Astfel, această învederează instanței că este beneficiara pensiei de urmaș după antecesorul său G care a desfășurat activitatea în cadrul minelor de uraniu din banat și B, ca miner subteran peste 19 ani, astfel că stagiul complet de cotizare ce trebuie avut în vedere este de 15 ani și nu 30 cum a calculat intimata Casa Județeană de Pensii B și cum greșit a stabilit instanța de fond.
Recurenta invocă a în ceea ce-l privește pe soțul său care a fost pensionat în baza Legii 3/1977, față de cei pensionați sub imperiul Legii 19/2000, cu atât mai mult cu cât legiuitorul prin actele adoptate ulterior pensionării soțului său decedat, respectiv Legea 19/2000 sau HG. 1550/2004, a urmărit să înlăture această discriminare, care conduce la situația paradoxală ca cei care au lucrat în subteran minim 15 ani, să aibă o pensie mult mai mică decât cei care lucrează în prezent 15 ani în aceleași condiții.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt fondate.
Potrivit deciziei nr. 48592/1979 s-a stabilit pensie pentru depusă și limită de vârstă în favoarea antecesorului recurentei, defunctul G, iar ulterior s-a dispus recalcularea pensiei acestuia prin mai multe decizii de pensionare, reținând un stagiu complet de cotizare de 30 de ani. În urma decesului acestuia, contestatoarea este înscrisă la pensie de urmaș prin decizia -/2005, fiindu-i stabilit un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Din înscrisul depus la dosar, respectiv adeverința nr. 309 din 23 februarie 2009 (fila 62 dosar fond) eliberată de Compania Națională a B – Sucursala, rezultă că antecesorul recurentei a desfășurat activitate în perioada 15 ianuarie 1960 – 01 mai 1979 ca vagonetar subteran și conducător electrocar subteran, în zona I de radiații. Conform prevederilor nr.HG 407/1990, nr.HG 583/2001, nr.HG 1025/2003 și art. 20 alin. 1 lit. b din Legea nr. 19/2000, pentru activitatea desfășurată în aceste condiții se prevede un stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual privind calculul pensiei antecesorului contestatoarei și respectiv a pensiei sale de urmaș de 15 ani.
Este de netăgăduit împrejurarea că antecesorul recurentei s-a pensionat în perioada în care deschiderea dreptului său la pensie cădea sub incidența Legii nr. 3/1977, iar potrivit nr.HG 1550/2004 art. 2 alin. 3, în cazul persoanelor cărora drepturile la pensie li s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat era cel prevăzut de Legea nr. 3/1977, însă este important a se sublinia că un act normativ ulterior celui mai sus indicat, și anume nr.OUG 4/2005, prevede expres la art. 1 și 2 că recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se realizează în condițiile prevăzute de ordonanța aflată în discuție, recalcularea efectuându-se prin determinarea punctajului mediu anual și al cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
recurentei a lucrat anterior deschiderii dreptului său la pensie în condiții speciale de muncă, iar Legea nr. 3/1977 prevedea drepturi speciale pentru această categorie de salariați, în sensul reducerii vârstei de pensionare.
Sigur că, la data deschiderii dreptului la pensie, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, care în art. 14 prevedea beneficiul expus în alineatul de mai sus, dar actualul act normativ în materie – Legea nr. 19/2000 – statuează la art. 43 că pentru asigurații ce au lucrat efectiv în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. “b” și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în condițiile reglementate de norma legală menționată, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, edificator fiind textul art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Este cert că soțului recurentei i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie dispozițiile Legii nr. 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv de art. 20, 43, 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, modificată și completată.
A nu aplica prevederile mai sus menționate, ar conduce la încălcarea principiului consacrat prin actele normative de evaluare, conform căruia la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, elocvente fiind în acest sens dispozițiile nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005. În acest context, se impun a fi evocate mențiunile inserate în preambulul nr.OUG 4/2005, conform cărora recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, este reclamată de respectarea principiului “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie” și de asigurarea unui cadru legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care s-a considerat că “vizează interesul public și constituie situații de urgență”. Conform art. 2 din acest act normativ, recalcularea pensiilor din sistemul public se efectuează, astfel cum s-a mai subliniat anterior, “cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/200 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare”, precum și a prevederilor ordonanței aflate în discuție.
Mai mult, art. 2 din Legea nr. 19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public de pensii, iar dacă s-ar accepta punctul de vedere exprimat de partea intimată, fără îndoială că s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru persoanele cărora li s-au deschis dreptul la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului, iar un atare procedeu ar contraveni atât Constituției României care consfințește prin art. 16 alin. 1 egalitatea de tratament, cât și tuturor prevederilor comunitare în domeniu.
Așadar, întrucât antecesorul contestatoarei recurente a desfășurat activitatea de peste 19 ani în zona I de radiații, grupa I de muncă – condiții speciale, îi sunt aplicabile prevederile art. 20 alin. 1 lit. b din Legea nr. 19/2000 raportat la prevederile art. 3 și 4 din nr.HG 407/1990 și nr.HG 1025/2003, urmând a i se stabili un stagiu complet de cotizare pentru recalcularea pensiei de 15 ani greșit instanța de fond respingând cererea contestatoarei în acest sens.
Este important totodată a se menționa că în cursul judecării cauzei a fost pronunțată decizia asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nr. 40/2008, prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, concluzionându-se că în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr. 3/1977 și au lucrat în grupele I și II de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de art. 14, însă în considerentele aceleiași decizii s-a precizat că instanțele care au aplicat stagiul de cotizare impus de art. 8 (30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei), au procedat corect, art. 14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. Această decizie nu este aplicată în prezenta speță dat fiind că, până la publicarea acesteia în monitorul oficial, la data de 20 mai 2009, persoanele care au promovat litigii anterior, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, excepție făcând situațiile în care dreptul intern este mai favorabil, ceea ce nu este cazul în speță, context în care este necesar a se face trimitere la art. 11 și 20 din Constituția României cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica acesteia și respectiv la art. 14, respectiv art. 1 din Protocolul nr. 1 și nr. 12. S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de Apel Oradea întrucât astfel cum s-a reliefat mai sus, la data promovării litigiului – 04.08.2008 – partea recurentă avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, sens în care este necesar a se face trimitere la cauzele, /României.
Față de considerentele ce preced instanța, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în tot sentința în sensul admiterii contestației, cu consecința obligării intimatei la recalcularea pensiei contestatoarei prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 15 ani, începând cu data de 04.08.2005, cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și art. 7 pct. 5 din nr.OG 4/2005 raportat la data introducerii acțiunii, constatându-se totodată că recurenta contestatoare nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art. 274 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin.1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de reclamanta din comuna, nr. 71, jud. B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B – O, cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1072 din 07 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în totalitate în sensul că:
Admite contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință:
Dispune anularea deciziei de înființare debit nr. – din 30 aprilie 2008 emisă de intimată pe seama contestatoarei pentru suma de 30632 lei și obligă intimata la restituirea în favoarea acesteia a sumelor reținute din pensie în baza acestei decizii, sume ce vor fi reactualizare la zi, cu indicele de inflație de la data plății.
Dispune anularea deciziei nr. – din 30.04.2008 privind acordarea pensiei de urmaș emisă pe seama contestatoarei de intimată și obligă pe aceasta la recalcularea pensiei contestatoarei prin utilizarea la determinarea punctajului mediu anual al unui stagiu complet de cotizare de 15 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 04.08.2005 sens în care se va emite o nouă decizie de pensie.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
– – – – – – – –
Red.dec.- /19.03.2010
Jud.fond. – Antik
Dact./19.03.2010
Ex.2
2 com./25.03.2010
1. recurenta reclamantă din comuna, nr. 71, jud. B,
2. intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B – O, cu sediul în O,-, Cod poștal -, jud.
