Contestație decizie de pensionare. Decizia 376/2009. Curtea de Apel Oradea


DECIZIA CIVILĂ NR. 376/R/2009

Ședința publică din 4 martie 2009

Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în O,str. -, nr. 6, -. C,. 22, jud. B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ, cu sediul în O,str. -, nr. 6, județul B împotriva sentinței civile nr. 855/LM din 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor; având ca obiect: recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul, lipsă intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:

Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Recurentul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul recalculării pensiei prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 855/LM din 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ B.

Din considerentele sentinței se reține că prin decizia nr. -/10.07.2001 drepturile de ale contestatorului au fost revizuite, dovedind o vechime in întregită de 40 de ani.

Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.

Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța apreciază că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.

Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.

Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.

În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.

Raportat însă la întregul dosar de pensie al contestatorului, instanța a constatat că acesta, nu a desfășurat activitate în condițiile prevăzute de Legea nr.19/2000, respectiv in subteran, în zonă de expunere la radiații ( I sau II), aviație civilă sau activitate artistică, el desfășurând o activitate în funcția de, funcție și loc de muncă, care nu este prevăzut in cuprinsul dispoziției legale mai sus menționate, pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.19/2000.

De asemenea in speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr.226/2006, întrucât dispozițiile acesteia se refera la locurile de munca în condiții speciale, care potrivit art.2 al.2 din actul normativ mai sus menționat cuprind si fostele locuri de munca in grupa I potrivit legislației anterioare. Ori nu se poate face confuzie intre condițiile speciale de munca ( fosta grupa I in legislația anterioara ) si cele deosebite de munca (fosta grupa II de munca in legislația anterioara), in speța contestatorul desfășurând activitate in grupa a II a de muncă.

Nu se pot retine ca si aplicabile in speță nici dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, întrucât acestea nu reglementează stagiul complet de cotizare,ci doar dau dreptul persoanei de a se pensiona pentru limita de vârstă prin reducerea vârstei de pensionare. Acest aspect este accentuat însăși de cele doua aliniate ale art.14, respectiv aliniatul 1 si aliniatul 4, care la o simpla lecturare in situația in care s-ar lua in considerare că perioadele de timp inserate in cuprinsul lor ar constitui stagiu complet de cotizare, s-ar ajunge la situația ca pentru o activitate în aceeași grupa de munca sa fie reglementat un stagiu de cotizare diferit. (respectiv pentru grupa I de munca la alin.1 -un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar la alin.4 de 15 ani),iar ( pentru grupa a II a de munca la alin un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, iar la alin.4 de 20 de ani!!!).

Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța în temeiul art. 20 și art.43 din Legea 19/2000 a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.

Împotrivaacestei hotărâri a declarat recurs contestatorul solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul recalculării pensiei prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, fără cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurentul că în mod greșit instanța nu a admis cererea sa de recalculare a pensiei prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, în condițiile în care a desfășurat activitate în grupa a II aop erioadă de 27 de ani, 5 luni și 2 zile.

Subliniază apoi că potrivit prevederilor art.2 al 1și 2 din Legea nr. 226/2006, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile cuprinse în anexa 1 pct. 24 respectiv activitatea din turnătoriile de și fontă.

Mai arată că a ieșit la pensie pentru limită de vârstă sub imperiul Legii 3/1977, însă în temeiul dispozițiilor G nr. 1550/2004 precum și a prevederilor art 2 alin 2 din Legea 226/2006 beneficiază și el de recalcularea pensiei, prin luarea în considerare a stagiului prevăzut de aceste acte normative.

Intimata Casa Județeană de Pensii prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate.

Arată intimata că dispozițiile Legii 226/2006, nu sunt aplicabile în cazul recurentului, în condițiile în care acesta a desfășurat activitate în grupa II de muncă.

Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate instanța constată că acesta este nefondat urmare a considerentelor ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Drepturile la pensie ale recurentului s-au deschis sub imperiul Legii 3/1977, acesta fiind înscris la pensie pentru limită de vârstă și munca depusă prin decizia nr. -/26.03.1991 dovedind o vechime în muncă de 27 de ani 5 luni și 24 zile în grupa II de muncă și 5 ani, 6 luni și 2 zile în grupa III de muncă.

Corect prima instanță a statuat în speța de față faptul că solicitarea contestatorului de a se utiliza la calcularea punctajului mediu anual stagiul de cotizare de 25 de ani prevăzut de art 5 din Legea 226/2006 nu are fundament legal, în condițiile în care acesta nu a făcut dovada faptului că ar fi desfășurat vreuna din activitățile prevăzute în anexa 1 din lege, astfel încât locul de muncă al acestuia să poată fi încadrat în condiții speciale potrivit art 1 din actul normativ anterior menționat.

Susținerile recurentului cum că în cazul său sânt incidente prevederile pct 24 din anexa 1 a Legii 226/2006, nu pot fi primite, din actele dosarului nerezultând că acesta ar fi desfășurat o perioadă de minimum 25 de ani,vreuna din activitățile menționate la acest punct, respectiv activitatea din turnătoriile de fontă, neferoase sau materiale nefolosibile neferoase cu producție industrială continuă în care se execută și operațiile de dezbatere sau de curățare pieselor în hala de turnare.

Prin urmare, criticile recurentului fiind nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 312 cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat, menținând ca legală și temeinică hotărârea recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în O,str. -, nr. 6, -. C,. 22, jud. B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ, cu sediul în O,str. -, nr. 6, județul B împotriva sentinței civile nr. 855/LM din 15 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

– – – – – – – –

Red dcz

30.03.2009

Jud fond,

Dact IC

2ex/3.04.2009