ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL – I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 378/2008 –
Ședința publică din 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
– – – – JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
– R – – JUDECĂTOR 3: Roman Florica
– – – – grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de contestatorul domiciliat în, nr. 36, județul B și de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 770 din 18 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentul contestator – personal, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru și timbru judiciar, recurentul contestator a depus întâmpinare la recursul formulat de intimată, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Recurentul contestator solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat și motivat în scris, respingerea recursului declarat de partea intimată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 770 din 18 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost admisă contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. 55225 din 01 iulie 2007 emisă de intimată pe seama contestatorului și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 ani, sens în care a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 55225/18.01.2007 fost recalculată pensia contestatorului, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 1,14786 puncte, dar întrucât punctajul mediu anual cu care reclamantul se afla în plata era mai mare, a continuat să beneficieze de cuantumul anterior care era mai avantajos. Ulterior a mai fost emisă o ultima decizie de pe seama contestatorului la data de 01.07.2007, aceasta fiind și decizia contestată.
Potrivit deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 25 de ani, conform art. 2, alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr. 27/1966.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a o adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța constată că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 27/1966. Coroborând acest text cu dispozițiile art. 2, alin. 1 din nr.HG 1550/2004 care prevăd că “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.]” ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 25 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv nr.HG 1550/2004 amintită mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, față de acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară nr.HG 1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2, alin. 2 din nr.HG 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum am arătat deja, judecătorul trebuie în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a nr.HG 1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța de fond a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43, alin. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede că asigurații care si-au desfășurat activitatea in locurile de prevăzute la art. 20, lit. a) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limita de vârsta începând cu vârsta de 45 de ani.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că din datele privitoare la activitatea în muncă aflate în dosarul de pensionare al contestatorului, filele 14 – 15, rezultă că acesta a desfășurat activitate o perioadă mai mare de 20 de ani în subteran, în temeiul art. 20, alin. 1, lit. a și art. 43, alin. 1 din Legea nr. 19/2000, precum și art. 2, alin. 1 din nr.HG 1550/2004 coroborat cu prevederile nr.OUG 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, a admis contestația.
Împotriva acestei sentințe, în termen au formulat recurs atât petentul cât și intimata Casa Județeană de Pensii
Reclamantul a solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâtei la plata drepturilor de pensie ce i se cuvin începând cu data de 1 martie 2005.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Bac ontestat sentința și a solicitat respingerea acțiunii petentului, motivând că aceasta este rezultatul greșitei aplicări a dispozițiilor nr.HG 407/1990. Astfel, stagiul de cotizare reținut de instanța de fond, de 20 de ani, nu reprezintă un stagiu de cotizare în înțelesul legii, ci un număr de ani cu care se reduce vârsta de pensionare.
Deși face referire la HG nr. 1550/2004, nu reține din cuprinsul acesteia stagiul de cotizare de 30 de ani, pe care norma îl edictează și face o aplicare greșită a dispozițiilor art. 2 din hotărârea de guvern.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că aceasta este în parte netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
În fapt, petentul a desfășurat peste 20 de ani activitate în subteran, iar prin decizia de pensionare contestată i s-a reținut un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, acesta pensionându-se sub imperiul Legii nr. 27/1966.
Instanța de fond, pornind de la această stare de fapt, în mod corect a reținut că petentului i se aplică dispozițiile Legii nr. 19/2000 și Legii nr. 226/2006, a căror principii enunțate în chiar articolele introductive vizează egalizarea pensiilor pentru toți participanții la sistemul public de asigurări sociale în cazul în care aceștia au contribuit în mod egal și și-au desfășurat munca în aceleași condiții.
În acest sens și Legea nr. 78/2005 prevede că la condiții egale de pensionare, pensiile trebuie să fie egale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Petentul a desfășurat activitatea în condiții speciale prevăzute de art. 20, lit. a din Legea nr. 19/2000, astfel că stagiul complet de cotizare ce trebuie reținut pentru calcularea pensiei acestuia este de 20 ani și nu 25 ani, cum prevedea legea veche.
În mod corect instanța de fond a motivat că în ipoteza în care dispozițiile legale sunt interpretabile, față de principiile enunțate în ultimele acte normative din domeniu, interpretarea dată acestora nu poate fi decât favorabilă petentului, iar reținerea unui stagiu de cotizare mai mic atrage majorarea punctului de pensie cuvenit acestuia.
Pentru aceste considerente recursul pârâtei este nefondat.
Este fondat însă recursul petentului, acesta fiind îndreptățit la recalcularea pensiei începând cu 1 martie 2005, astfel cum este specificat în chiar cuprinsul deciziei contestate nr. 55225/2007.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul pârâtei și se va admite recursul petentului, se va schimba în parte sentința de fond numai în sensul mai sus invocat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B,
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul introdus de A împotriva sentinței civile nr. 770 din 18 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pe pârâtă la recalcularea pensiei petentului începând cu data de 1 martie 2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 11 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
– – – – R – – –
red.R
jud.fond. –
dact.
2 ex./19.03.2008.
