ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 393/2009-
Ședința publică din 05.03.2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Popa
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S M, cu sediul în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimata contestatoare, cu domiciliul în S M,-, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 1432/D din data de 26.09.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care s-a admis contestația, având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 20.02.2009, întâmpinare formulată de intimata contestatoare, precum și faptul că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1432/D din data de 26.09.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s- admis contestația formulată de, domiciliată în M,- județul S M în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S M, cu sediul în S M,-, județul S M și în consecință:
S-a anulat Decizia nr. -/16.04.2008 emisă de pârâtă și s-a dispus revizuirea Deciziei de pensionare nr. -/05.10.2006, prin includerea în calcul începând data de 05.10.2006 a drepturilor salariale rezultate din adeverințele emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare în baza Deciziei civile nr. 171/R/2008 a Curții de APEL ORADEA.
S-a respins capătul de cerere privind recalcularea în funcție de majorările salariale.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente.
Tribunalul a constatat că este competent să soluționeze litigiul de asigurări sociale de față, atât ratione materiae, conform art. 154 alin. 1 și art. 155 lit. f din Legea nr. 19/2000, cât și din punct de vedere teritorial, potrivit art. 156 din același act normativ.
Din probele administrate în cauză și, deopotrivă, din actele de procedură întocmite de către părți, instanța a reținut că starea de fapt prezentată de către partea contestatoare în cuprinsul acțiunii introductive este reală. Cu adevărat, la momentul pensionării, contestatoarea nu beneficia de sporul de 50% pentru vechime în muncă, însă, prin Decizia civilă nr. 171/2008 a Curții de APEL ORADEA, definitivă și irevocabilă, s-a statuat că aceasta este în drept să obțină și sporul solicitat pentru perioada 06.06.2004 – 01.02.2007. După recunoașterea, pe cale judiciară, a dreptului salarial enunțat, contestatoarea s-a adresat Casei Județene de Pensii S M cu o cerere de recalculare a pensiei prin care solicita cuprinderea în baza de calcul și a sporului de vechime în muncă atribuit prin hotărâre judecătorească. Casa de pensii intimată a emis Decizia nr. -/16.04.2008 de respingere a demersului contestatoarei, cu motivarea că, nefiind parte în proces, hotărârea judecătorească nu îi este opozabilă și, prin urmare, ea nu este obligată să procedeze la recalcularea drepturilor de de serviciu.
Situației de fapt, configurată din elementele factuale mai sus enunțate, îi este incidență norma cuprinsă la art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în conformitate cu care, numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă.
Din cuprinsul normei de drept precizate rezultă, în mod univoc, că la calcularea nivelului pensiei se are în vedere atât salariul brut lunar individual, cât și sporurile și adaosurile, în categoria acestora din urmă, intrând și sporul de risc și suprasolicitare, care, în cazul contestatoarei, este de 50%.
În aceste circumstanțe, tribunalul a apreciat că pretențiile contestatoarei, de anulare a deciziei intimatei și de obligare a acesteia la recalcularea pensiei prin cuprinderea în baza de calcul și a sporului pentru vechime în muncă, sunt justificate.
Apărarea casei de pensii intimate, structurată pe ideea inopozabilității hotărârii judecătorești de care se prevalează contestatoarea, a fost înlăturată de către tribunal pe baza unui raționament care pornește de la premisa că opozabilitatea unei hotărâri judecătorești se află într-o relație directă cu caracterul relativ al efectelor oricărei convenții, în sistemul public de pensii, astfel cum acesta este reglementat prin Legea nr. 19/2000, raporturile dintre asigurat și casele de pensii nu izvorăsc dintr-o convenție de asigurare, ci din lege. Art. 1 din actul normativ enunțat statuează, la lit. d și e, principiile obligativității și contributivității și, corelativ, la lit. f, principiul repartiției, pe baza căruia fondurile realizate din contribuțiile de asigurări sociale se redistribuie pentru plata obligațiilor ce revin sistemului public. Astfel fiind, câtă vreme pentru suma obținută de către contestatoare, cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, bugetul de asigurări sociale a încasat contribuția individuală de asigurări sociale, casei de pensii îi revine obligația corelativă de a cuprinde în baza de calcul și sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică. Dacă intimata și-a pus problema opozabilității hotărârii judecătorești, atunci ar fi trebuit să o facă încă din momentul în care a încasat contribuția individuală de asigurări sociale pentru sporul obținut pe cale judiciară.
Pe de altă parte, apărarea casei de pensii este inacceptabilă și pentru faptul că o asemenea argumentare, dacă ar continua, ar duce la concluzia absurdă că ea nu este ținută să recunoască nici raporturile de muncă desfășurate în baza unui contract individual de muncă, înscrise în carnetul de muncă. Nici în acest caz, casa de pensii nu este parte în raportul contractual și atunci, acest fapt, în opinia intimatei, ar îndreptăți-o, să refuze acordarea dreptului la pensie. Mai mult, continuând pseudoargumentarea, casa de pensii ar fi ținută să acorde drepturile de asigurări sociale doar propriilor angajați, căci numai raporturile de muncă ale acestora îi sunt opozabile. Or, din conținutul Legii nr. 19/2000 rezultă obligația directă a caselor de pensii de a recunoaște drepturile de asigurări sociale pe baza contribuției asiguraților realizată în desfășurarea raporturilor de muncă ori raporturilor de serviciu.
Neîntemeiată a fost apreciată a fi și apărarea intimatei fundamentată pe dispozițiile art. 68 alin. 12 din Legea nr. 567/2004, cu motivarea că acest text, referindu-se doar la actualizarea pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate, nu îl împiedică pe beneficiarul dreptului la să solicite și să obțină, pe baza normelor dreptului comun în materie, recalcularea pensiei, fie prin cuprinderea unui nou stagiu de cotizare, fie prin luarea în calcul a altor venituri, sporuri sau adaosuri pentru care a fost achitată contribuția individuală de asigurări sociale.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art. 154, 155 și 156 din Legea nr. 19/2000, a admis contestația, a anulat Decizia nr. -/16.04.2008 emisă de către pârâtă și a dispus revizuirea Deciziei de pensionare nr. -/05.10.2006, prin includerea în calcul începând data de 05.10.2006 a drepturilor salariale rezultate din adeverințele emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare în baza Deciziei civile nr. 171/R/2008 a Curții de APEL ORADEA.
Totodată, a respins pretențiile reclamantei privind recalcularea pensiei în funcție de majorările salariale intervenite de la data pensionării până în prezent, acestea urmând a fi acordate de pârâtă, la cerere, în condițiile Legii nr. 567/2004, capăt de cerere, care de altfel, a fost solicitat doar prin concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor.
Asistenții judiciari – participând la constituirea completului de judecată în condițiile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu vot consultativ – au exprimat aceeași opinie asupra contestației promovată de contestatoare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii S M, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că s-a ignorat principiul de drept conform căruia legea specială derogă de la dreptul comun, Legea nr.19/2000 este dreptul comun în materie, Legea nr.567/2004 este legea specială ce reglementează acordarea pensiei de serviciu personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor.
Instanța a invocat norme și principii de drept comun pentru a-și motiva acordarea unor drepturi unor persoane ce legiuitorul le-a acordat statut privilegiat în raport cu alți pensionari. Dacă se acceptă motivarea primei instanțe în sensul aplicării art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000 atunci metodologia de calcul al drepturilor de pensie este cea expusă de acest act normativ, aspect ce ar presupune ca bază de calcul a drepturilor de pensie ale personalului auxiliar al instanțelor și parchetelor-întreaga perioadă de activitate al petiționarului pensionar. Ori, nu este așa, acestei categorii de personal fiindu-i aplicabile dispozițiile normei speciale-derogativă de la Legea nr.19/2000, respectiv Legea nr.567/2004.
La stabilirea drepturilor reclamantei, s-a avut în vedere baza de calcul atestată de adeverința emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, faptul modificării intervenite prin obținerea unor drepturi salariale retroactiv, prin instanță, și că pentru acestea s-ar fi plătit contribuția de asigurări sociale, este infirmat de adeverința de stagiu nr.14904 din 15.10.2008.
Adeverința de stagiu certifică stagiul de cotizare al fiecărui asigurat ori, reclamanta nu a depus în probațiune vreo adeverință prin care să se ateste că venitul brut ar fi suferit modificări, solicitarea recalculării fiind neântemeiată.
S-a solicitat recalcularea pensiei din 1.06.2005 întrucât prin Decizia civilă nr.171/R/2008 a Curții de APEL ORADEAa câștigat sporul de risc și suprasolicitare în procent de 50% pentru perioada 6.06.2004-1.02.2007, ori cererea i-a fost respinsă întrucât, conform art.68 alin.12 din Legea nr.567/2004 pensiile se actualizează ori de câte ori se majorează salariul de bază brut lunar, cu menținerea numai a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, astfel că, momentul actualizării poate interveni la majorarea salariului de bază brut lunar al personalului auxiliar în activitate, ceea ce nu a avut loc.
Procedura de actualizare a pensiilor de serviciu, este prevăzută de art.18 din nr.HG290/2005, aspect ignorat întrucât nu s-a dovedit că a avut loc o majorare dispusă printr-un act normativ a salariului de bază, mai mult, actualizarea în baza adeverințelor depuse în probațiune în baza art.68 alin.12 din Legea nr.567/2004 pentru perioada anterioară acestei modificări legislative, ar contraveni principiului neretroactivității legii în timp.
În drept s-au invocat dispozițiile legale arătate mai sus.
A solicitat intimata, respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin decizia nr. – din 05.10.2006, emisă de recurentă, s-au stabilit drepturile privind acordarea pensiei de serviciu conform Legii nr.567/2004 în favoarea intimatei contestatoare, cu începere din data de 1.09.2006, având un stagiu de cotizare realizat de 39 ani, 9 luni, 3 zile.
Ulterior, contestatoarea a solicitat a-i fi recalculată pensia ca urmare a faptului că prin decizia civilă nr.171/R din 6.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, au fost obligați Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ORADEA și de pe lângă Tribunalul Satu Mare, Ministerul Economiei și Finanțelor, să-i plătească acesteia și altor colegi sporul de risc și suprasolicitare în procent de 50%, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, calculat la salariul brut lunar, pentru perioada -6 iunie 2004-1 februarie 2007, actualizată conform indicilor de inflație la data plății, iar, prin Decizia nr.21 din 10.03.2008, într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a constata că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, la salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin decizia nr. – din 16.04.2008 emisă de recurentă, cererea contestatoarei de recalculare a pensiei, potrivit acestor decizii invocate mai sus, a fost respinsă cu motivarea că nu îi este opozabilă, nefiind obligată la recalcularea drepturilor de pensie de serviciu.
Motivarea respingerii cererii de recalculare pentru că hotărârea judecătorească nu îi este opozabilă este nelegală. Orice hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă este opozabilă erga omnes și trebuie respectată, având putere de lege. Odată ce printr-o astfel de hotărâre s-a statuat, că reclamanta era îndreptățită la un spor de risc de 50% pentru risc și suprasolicitare începând cu data de 6 iunie 2004, este evident că acest spor ar fi trebuit să facă parte din venitul brut realizat în ultima lună de activitate înainte de data pensionării și ca atare trebuie luat în calcul pensia de serviciu la care este îndreptățită reclamanta.
Așa fiind și văzând și dispozițiile art.25 din nr.HG290/2005 privind normele de aplicare a Legii nr.567/2004 potrivit cărora recalcularea pensiilor de serviciu se face conform art.169 din Legea nr.19/2000, iar includerea sporului de risc și suprasolicitare care ar fi trebuit să fie cuprins în venitul brut din ultima lună influențează cuantumul pensiei de serviciu care i s-ar cuveni reclamantei, situație ce este similară cu cea în care se adaugă stagii de cotizare nevalorificate la stabilirea pensiei în cazul pensiilor calculate conform prevederilor Legii nr.19/2000, în mod corect și legal instanța de fond a dispus recalcularea pensiei reclamantei.
Este adevărat că nu prevederile art.78 din Legea nr.19/2000 sunt incidente în cauză, ci cele menționate în Legea nr.567/2004 și ale nr.HG290/2005 menționate anterior, dar acest lucru nu schimbă soluția pronunțată de prima instanță, ci doar temeiul legal în baza căruia acțiunea este fondată și ca atare în mod corect a fost admisă.
Celelalte critici ale recurentei, privind prevederile art.68 alin.12 din Legea nr.567/2004 așa cum au fost modificate prin nr.OUG100/2007 sunt corecte, dar nu-și găsesc aplicabilitatea în speță, întrucât cele dispuse sunt în conformitate cu prevederile art.68 așa cum era la momentul ieșirii la pensie a reclamantei, noțiunea de brut realizat în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, conform prevederilor fără modificările aduse de nr.OUG100/2007, includea oricum și sporurile pe acre le avea salariatul, iar sporul de 50% s-a statuat că ar fi trebuit să figureze în venitul brut al reclamantei din ultima lună de activitate anterioară pensionării, astfel că nu se pune problema aplicării retroactive a legii (respectiv a prevederilor nr.OUG100/2007).
Faptul că este necesară o adeverință emisă de angajator în care să se menționeze venitul brut din ultima lună de activitate anterioară pensionării care să includă și sporul de 50% stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă este un aspect ce ține de executarea hotărârii de față, și nu justifică respingerea recalculării cu motivarea că hotărârea invocată de reclamantă este inopozabilă recurentei, așa încât decizia nr.- din 16 aprilie 2008 emisă de recurentă, în mod corect a fost anulată de instanța de fond.
Pentru toate aceste considerente, instanța în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, constatându-se că intimata contestatoare nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S M, cu sediul în S M,-, județul S M, în contradictoriu cu intimata contestatoare, cu domiciliul în S M,-, județul S M, împotriva sentinței civile nr. 1432/D din data de 26.09.2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
– – – – – –
– redactat hotărâre în concept – judecător – – – – 13.03.2009
– judecător fond – Melita,
– dact. gref. – 13.03.2009 – 2 ex.
