ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL – I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 415/2010 –
Ședința publică din 26 februarie 2010
PREȘEDINTE: Roman Florica R – – judecător
– – – – JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
– – – – JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
– – – – grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de contestatoarea – domiciliată în B,-, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1077 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație împotriva deciziei de pensionare.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 2 februarie 2010, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 9 februarie 2010, 12 februarie 2010, 19 februarie 2010, respectiv 26 februarie 2010.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1077 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarele:
Soțul contestatoarei a fost pensionat pentru limită de vârstă prin decizia nr. 15183/14.06.1983 – fila 17, drepturile fiindu-i stabilite in baza Legii nr. 3/1977.
Din cuprinsul deciziei și respectiv buletinul de calcul nr. 52415/6.12.2005, rezultă că stagiul complet de cotizare avut în vedere pentru determinarea pensiei de urmaș a contestatoarei a fost de 30 de ani.
Legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care a beneficiat soțul contestatoarei era Legea nr. 3/1977.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, norme aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004, pentru persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, drepturile de se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual.
Potrivit acestor norme, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă, prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunii de evaluare.
Aliniatul (3) al aceluiași articol prevede că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Prin decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat că singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau a II-a de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Curtea a reținut că asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătății și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare. A stabilit că interpretarea data de unele instanțe în sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile dispozițiile art. 43 din Legea nr. 19/2000 și ale anexei nr. 4 la această lege ca “act normativ special”, la care fac trimitere prevederile art. 2 alin. (4) din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004, sunt consecința unei interpretări greșite a prevederilor legale, întrucât Legea nr. 19/2000 reprezintă o lege generală, actul normativ-cadru în domeniul pensiilor și al drepturilor de asigurări sociale.
În ce privește principiul înscris în expunerea de motive a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit căruia “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”, tribunalul a apreciat că acesta nu poate fi aplicat în cauză atât timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia și persoanelor care au lucrat în grupele speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare și, în raport de acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.
Ca atare, arată Curtea, aplicabilitatea prevederilor normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004 este întărită și confirmată de norma de trimitere din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005. De asemenea, în considerentele deciziei se menționează ca potrivit art. 1 din Codul civil și art. 15 alin. (2) din Constituția României republicată, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă, astfel că legea nouă, respectiv Legea nr. 19/2000, nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977.
Chiar dacă practica curentă a instanței a fost în sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000 și dispozițiile Legii nr. 226/2006, prima instanță a apreciat că această practică trebuie în prezent reconsiderată, față de dispozițiile stabilite prin decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu atât mai mult cu cât art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța de fond a considerat că solicitarea privind recalcularea pensiei prin raportare la alt stagiu de cotizare decât cel prevăzut de Legea nr. 3/1977, respectiv de 30 de ani, este neîntemeiată.
Cheltuieli de judecată nu au fost acordate, ca urmare a reținerii culpei procesuale a contestatoarei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii și în urma rejudecării cauzei pe fond, admiterea acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată.
În motivele de recurs, recurenta invocă faptul că i s-a stabilit pensie de urmaș după soțul decedat, intimata stabilind un punctaj mediu anual realizat, respectiv stagiu complet de cotizare de 30 de ani și nu 20 de ani, astfel cum prevede nr.HG 1550/2004, deși soțul său a dovedit o vechime de peste 20 de ani în condiții speciale, grupa I subteran.
Greșit a respins prima instanță acțiunea, susține recurenta, reținându-se că nu îi sunt aplicabile acesteia prevederile Legii nr. 19/2000, instanța de fond aplicând greșit prevederile legale, cu încălcarea dispozițiilor art. 20, 43 și 77 din Legea nr. 19/2000. De altfel, susține recurenta, conform prevederilor art. 8 din Legea nr. 3/1977, stagiul de cotizare era de 30 de ani doar pentru cei care nu au avut activitate în grupele I și a II-a de muncă.
Un alt motiv invocat este lipsa rolului activ al instanței în aplicarea legii și necercetarea amănunțită a cauzei. Totodată invocă și interpretarea eronată a hotărârii nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care sunt validate stagiile complete de cotizare utilizate la determinarea punctajului mediu anual de 15 și 20 de ani pentru grupa I de muncă.
În ceea ce privește plata drepturilor astfel recalculate, recurenta solicită a-i fi acordate începând cu 1 iulie 2006, conform nr.OUG 4/2005, modificată de Legea nr. 262/2008.
În drept, invocă art. 299 – 316 Cod procedură civilă, nr.HG 1550/2004, nr.OUG 4/2005, Legea nr. 262/2008, Legea nr. 78/2005, Legea nr. 19/2000.
Recurenta a anexat hotărâri judecătorești, ca practică judiciară.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, sub aspectul nulităților de ordine publică, se apreciază că aceasta este legală și temeinică, sens în care, în condițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt nefondate.
Astfel cum rezultă din probele administrate, copia carnetului de muncă și deciziile emise de intimată, recurenta contestatoare beneficiază de pensie de urmaș din anul 2004, după soțul său defunct, ale cărui drepturi de pensie au fost stabilite în baza Legii nr. 3/1977, acesta justificând o vechime în grupa I de muncă, subteran, de 20 de ani și 7 luni, așa cum rezultă din copia carnetului de muncă și deciziile emise de intimată.
Așa cum a reținut și instanța de fond, potrivit normelor legale în vigoare, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legea în vigoare la data pensionării sau care i se cuvine la data începerii operațiunii de evaluare, în vederea recalculării pensiei conform principiilor Legii nr. 19/2000, iar în atare situație stagiul complet de cotizare în cazul de față este cel reglementat de Legea nr. 3/1977, câtă vreme soțul contestatoarei recurente s-a pensionat sub incidența acestui act normativ.
Este de precizat totodată că acțiunea contestatoarei a fost introdusă la instanță la data de 25 iunie 2009, deci după publicarea la data de 20 mai 2009 în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care a statuat că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual privind calculul pensiilor stabilite în baza Legii nr. 3/1977 este de 30 de ani, și nu 15 sau 20 de ani, cum susține recurenta.
Este adevărat că anterior publicării în Monitorul Oficial a deciziei pronunțată de instanța supremă în recurs în interesul legii, prin care s-a unificat practica judiciară în materie, această instanță a avut o altă practică, constantă de altfel, în ceea ce privește astfel de litigii, dar care nu a fost îmbrățișată, așadar, de către instanța supremă, iar decizia pronunțată în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 Cod procedură civilă.
Cu toate că la recalcularea pensiilor aflate în plată la data apariției Legii nr. 19/2000 și recalculate conform acesteia, nu s-a avut în vedere activitatea desfășurată de pensionari în grupele speciale de muncă, aplicându-se astfel un tratament discriminatoriu pensionarilor ale căror drepturi la pensie s-au deschis sub imperiul vechii legi, această a fost înlăturată prin apariția nr.OUG 100/2008 și Legii nr. 218/2008, modificată prin nr.OUG 209/2008, acte normative prin care s-a legiferat majorarea substanțială a pensiilor persoanelor ce s-au pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977 și care și-au desfășurat activitatea în grupa I și a II-a de muncă. Prin apariția acestor acte normative a fost înlăturată discriminarea ce este practic invocată în acțiunea contestatoarei.
Având în vedere cele mai sus expuse și neexistând nici un motiv de nulitate a hotărârii pe care instanța să-l invoce din oficiu, în baza art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond apare ca legală și temeinică, urmând a fi menținută în totalitate și respins ca nefondat recursul civil de față, cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Se constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de contestatoarea – domiciliată în B,-, județul B în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1077 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R – – – – – – –
red.
jud.fond. -Antik
dact.
4 ex./22.03.2010
– 2 com./
– – – B,-, județul B,
– CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B – O,-, județul
