ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 451/2008-R
Ședința publică din 20.03.2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare domiciliată în, nr. 38, județul B, împotriva sentinței civile nr. 769/LM din 18.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a admis contestația, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 28.01.2008, întâmpinare formulată de intimata contestatoare, și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța consideră cauza lămurită și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 769/LM din 18.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr- a fost admisă contestația formulată de contestatoarea domiciliată în localitatea, nr. 38, jud. B, cod poștal -, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, jud. B, cod poștal -, și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. 16355/01.07.2007, emisă de intimată, pe seama contestatoarei și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acesteia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.02.2005, sens în care a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. 16355a fost recalculat dreptul de de urmaș al contestatoarei.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază soțul contestatoarei la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, instanța va identifica legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al soțului contestatoarei era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ” ar trebui să concluzionăm că într-adevăr stagiul complet de cotizare al soțului contestatoarei ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, Că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.3 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că din adeverința depusă de contestatoare în probațiune înregistrată sub nr.3520/25.09.2007 emisă de Compania națională a -Sucursala B, rezultă că soțul acesteia a desfășurat pe o perioadă mai mare de 15 ani activitate în zona I de radiații, în temeiul art. 20 alin.1 lit. b și art.43 din legea 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr. 16355/01.07.2007 emisă de intimată pe seama contestatoarei și a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.02.2005(existând acte care sunt de natura a modifica elementele avute in vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat), sens în care se va emite o noua decizie de pensionare.
Instanța a luat act ca nu au mai fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că soțul intimatei a fost înscris la pensie pentru depusă și limită de vârstă în baza Legii nr. 3/1977. A fost în eroare instanța cu privire la interpretarea art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004 întrucât a opinat că stagiul de cotizare utilizat la recalculare nu ar fi cel impus de art. 8 din Legea nr. 3/1977 ce reglementa vechime de 30 de ani la bărbați și 25 ani la femei ca și condiție a înscrierii la pensie, ci un alt număr de ani vechime, fără a avea o dispoziție legală în acest sens.
S-a încercat alegerea unui alt stagiu de cotizare invocând art. 14 alin. 4 din Legea nr. 3/1977 făcându-se o interpretare ce excede normei.
HG nr. 1550/2004 a prevăzut excepțiile la principiul – la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie – pentru cei cărora dreptul li s-a deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31.07.2001, stagiul impus fiind prevăzut de Legea nr. 3/1977, lege ce acordat prin art. 14 alin. 4 beneficiul reducerii vârstei de pensionare.
Prin decizia contestată au fost aplicate dispozițiile art. OUG nr. 19/2007, drepturile în baza acesteia acordându-se din 1 iulie 2007, greșit instanța le-a acordat din 01.02.2005, retroactiv.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 cpt. 8, 9 Cod procedură civilă, HG nr. 1550/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, invocând că, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, vechimea minimă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie era de 15 ani pentru cei ce au lucrat în grupa I și 20 de ani pentru cei au lucrat în grupa a II-a de muncă, luarea în calcul a unui stagiu de 30 de ani încalcă art. 14 alin. 4 din Legea nr. 3/1977 și art. 20 lit. b, art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000.
Chiar Curtea Constituțională, prin decizia civilă nr. 87/1999 a concluzionat că este discriminatorie recunoașterea drepturilor doar în favoarea celor aflați în activitate conform HG nr. 407/1990, nu și în favoarea celor ce au lucrat în aceleași condiții înainte de intrarea în vigoare a Decretului Lege nr. 8/1990.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
intimatei i s-a deschis dreptul la pensie în baza Legii nr. 3/1977, dar, în ideea echității s-a adoptat OUG nr. 4/2005 ce consacră principiul – la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie. Chiar Legea nr. 3/1977 stabilea drepturi speciale în sensul reducerii vârstei de pensionare pentru cei ce au lucrat în condiții speciale de muncă iar, art. 43 din Lege nr. 19/2000 prevede expres că pentru astfel de situații, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare stagiilor precizate de acest articol, conform art. 77 din Legea nr. 19/2000, criticile aduse în acest sens fiind nefondate.
Art. 2 din OUG nr. 4/2005 prevede expres faptul că, modul de calcul se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și că, cuantumul fiecărei pensii se stabilește cu respectarea Legii nr. 19/2000, aspect față de care, corect instanța de fond a concluzionat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 20, 43, 77 din Legea nr. 19/2000, altfel s-ar aduce atingere chiar principiului enunțat.
OUG nr. 4/2005 este un act normativ ulterior HG nr. 1550/2004, aprobată prin Legea nr. 78/2006, are o forță superioară din punct de vedere juridic, astfel că, excepțiile prevăzute de la aplicarea principiului enunțat pentru cei pensionați în intervalul 1 iulie 1977 – 31.03.2001, sunt neavenite. A accepta punctul de vedere al intimatei, ar însemna o aplicare discriminatorie, stabilirea pensiei diferențiat în funcție de anul ieșirii la pensie. Chiar art. 2 alin. 3 din Normele de Aplicare ale HG nr. 1550/2004 prevede faptul că numărul de puncte rezultat în perioada de cotizare, se împarte la numărul de ani ce reprezintă stagiul complet de cotizare, nu la cel efectiv realizat.
Soțul intimatei, anterior pensionării, a lucrat în condiții deosebite de muncă, radioactive, grupa I, zona I de radiații, mai mult de 15 ani, situație în care, chiar Legea nr. 3/1977 stabilea drepturi speciale referitor la reducerea vârstei de pensionare, iar art. 43 din Legea nr. 19/2000 prevede expres că pentru astfel de situații, un stagiu de cel puțin 15 ani în grupa I, zona I radiații, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare stagiilor prevăzute de acest articol, conform și art. 77 din Legea nr. 19/2000, aspect ce nu conduce la o aplicare greșită a legii ci dimpotrivă, criticile fiind nefondate.
Ceea ce însă nu a observat instanța de fond este faptul că decizia contestată s-a emis în baza OUG nr. 19/2007, nu a unei dispoziții legale în materia recalculării – OUG nr. 4/2005, HG nr. 1550/2004, ordonanță de urgență ce în art. III alin. 1, 2 prevede completarea art. 161 alin. 2, 3, 4, 5 din Legea nr. 19/2000 referitor la completarea datelor înscrise în carnetul de muncă, situații în care drepturile se acordă doar din 1 iulie 2007, greșit instanța de fond acordându-le din 01.02.2005, criticile fiind fondate.
Ca urmare a celor expuse, făcându-se o greșită interpretare și aplicare a art. III alin. 1, 2 din OUG nr. 19/2007, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă va admite ca fondat recursul, va modifica în parte sentința în sensul că drepturile stabilite se vor acorda din 01.07.2007 în loc de 01.02.2005, cum greșit s-a dispus, apărările intimatei în acest sens fiind neavenite.
Se vor menține celelalte dispoziții ca fiind legale și temeinice, pentru motivele invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata contestatoare domiciliată în, nr. 38, județul B, împotriva sentinței civile nr. 769/LM din 18.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Drepturile stabilite în favoarea reclamantei se acordă din data de 01.07.2007 în loc de 01.02.2005, cum greșit s-a dispus.
Menține celelalte dispoziții.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20.03.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
– – – – – –
– redactat decizie în concept – judecător – – – – – 28.03.2008
– judecător fond -,
– dact. gref. – 28.03.2008 – 2 ex.
