Contestație decizie de pensionare. Decizia 663/2009. Curtea de Apel Oradea


DECIZIA CIVILĂ nr. 663/2009-

Ședința publică din 13 aprilie 2009

Pe rol fiind judecarea recursurilor civile declarate de recurentul contestator, cu domiciliul în O- județul B și de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, împotriva sentinței civile nr. 1077/LM/2008 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație decizie de pensionare,

La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se prezintă recurentul contestator, asistat de reprezentantul său av. în baza împuternicirii avocațială de la dosar emisă de Baroul Bihor – Cabinet individual, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:

Nefiind cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursurilor.

Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond, obligarea intimatei la recalcularea pensiei contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 20 de ani, retroactiv din data de 30.11.2005, cu cheltuieli de judecată. Se arată că recurentul contestator a lucrat în CFR – siguranța circulației ca mecanic de locomotivă în grupa I-a de muncă, cu regim special. De asemenea, se invocă ca practică judiciară o sentință într-un caz similar, în care s-a acordat un stagiu de cotizare de 20 de ani.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND

Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1077/LM/2008 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință s-a dispus anularea deciziei nr. -/10.04.2007 emisă de intimată pe seama contestatorului și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 ani, sens in care a fost obligată să emită o noua decizie de pensionare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță aconstatat următoarele:

Stagiul complet de cotizare avut în vedere la recalcularea pensiei contestatorului a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.

Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de Apel Oradea,contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.

Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin. 1 din HG1550/2004 care prevede că: “Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază[.] ” ar trebui concluzionat că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG nr. 1550/2004 amintită mai sus. de care facem vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit “la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie”. Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG 4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, se impune să concluzionăm că prevederile art. 2 alin. 2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.

Judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.

În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr. 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.

Întrucât Legea nr. 226 din 2006 fost emisă in temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 actualizată si potrivit art. 6 din Legea nr. 226 din 2006 “prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate in grupa I de muncă ( condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute in anexa la legea 226/2006,in speța de față

Art. 2 alin 2 din Legea nr. 226/2006 prevede că “sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare, în care asigurații si-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca si care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.

În concluzie funcția si locul de munca al contestatorului, care țin de siguranța circulației, se încadrează in condiții speciale, iar potrivit legislației anterioare este asimilat stagiului de cotizare prevăzut de legea nr. 226/2006.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 226/2006 “asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 “Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei si bărbați, pe ani si pe luni, pe perioada aprilie 2001 – martie 2015” la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.

Art. 5 din același act normativ stipulează că “pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.”

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, au declarat recurs atât reclamantul, cât și intimata Casa Județeană de Pensii

Prin recursul formulat, reclamantul a solicitat admiterea recursului, modificarea parțială a sentinței în sensul precizării datei de la care trebuie despăgubit și anume data de 30.11.2005, dată la care s-a emis una dintre deciziile nelegale ale CASEI JUDEȚENE DE PENSII. B, cu cheltuieli de judecată.

Recurentul invocă de asemenea prevederile articolului 187 (1) din Legea nr. 19/2000, considerând că și asigurații au un drept de a fi despăgubiți retroactiv, când este cazul, în termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de legea specială în materie, dar și în condițiile dreptului comun și ale Decretului nr. 167/1958 referitor la prescripția extinctivă.

În drept invocă Decretul 167/1958 și articolul 187 (1) din Legea nr. 19/2000.

Prin motivele de recurs, Casa Județeană de Pensii Bas olicitat admiterea recursului și modificarea hotărâri atacate, invocând că intimatul a fost înscris la pensie în baza Legii nr. 3/1977, drepturile fiindu-i recalculate în baza HG nr. 1550/2004, OUG nr. 4/2005, soluția pronunțată de instanța de fond fiind nelegală și netemeinică.

Consideră că instanța de fond este în eroare cu privire la interpretarea articolului 2 aliniatul 1 din HG nr. 1550/2004, întrucât a apreciat că stagiul complet de cotizare utilizat cu ocazia recalculării nu ar fi cel impus de articolul 8 din Legea nr. 3/1977 ce reglementa vechimea integrală în muncă pentru bărbați la 30 ani, ci un alt număr de ani vechime în muncă, conform Legii nr. 226/2006, care nu este aplicabilă în speță.

Referitor la incidența Legii nr. 226/2006 arată că articolul 1 aliniatul 1 prevede că doar din data de 01.04.2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activități dintre cele prevăzute în anexa I sau cele prevăzute în cadrul unităților din anexa 2, iar contestatorul a lucrat în unități ce nu se regăsesc în anexa 2 la Legea nr. 226/2006. Pe de altă parte, stagiul de cotizare realizat reprezintă vechimea totală în muncă, cel complet de cotizare este cel stabilit expres de legiuitor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, reducerea vârstei de pensionare neavând legătură cu reducerea stagiului de cotizare.

În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 punctele 8, 9 Cod procedură civilă, HG nr. 1550/2004.

Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, sub aspectul nulităților de ordine publică, se constată că aceasta este nelegală doar sub aspectul datei de la care se stabilesc drepturile de pensie conform sentinței atacate, sens în care, cu aplicarea prevederilor articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, urmează a fi respins recursul contestatorului și admis recursul CASEI JUDEȚENE DE PENSII B, cu modificarea în parte a sentinței în sensul că drepturile stabilite se acordă începând cu data de 01.05.2008 și menținerea restului dispozițiilor privind stagiul de 25 de ani.

Recurentului contestator i-au fost stabilite drepturile la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă în baza Legii nr. 3/1977, acesta realizând o vechime în muncă de 29 ani 08 luni și 13 zile în grupa I-a de muncă și 14 ani 02 luni și 01 zile în grupa a III-a de muncă.

Drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate prin decizia cu nr. -/30.11.2005 și prin deciziile următoare, în temeiul OUG nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 coroborat cu HG nr. 1550/2004, reținându-se un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.

Sigur că la data deschiderii drepturilor la pensie ale contestatorului erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie și anume Legea nr. 19/2000, respectiv Legea nr. 226/2006 emisă în temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, întrucât altfel s-ar încălca principiile consacrate prin actele normative de evaluare – principiul egalității tuturor participanților la sistemul public de pensii și principiul potrivit căruia la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie.

Prin aplicarea dispozițiilor legale susmenționate, instanța de fond nu a făcut altceva decât că a dispus aplicarea dispozițiilor legale în materie și situației intimatului, dispoziții mai favorabile, altfel, conform celor expuse mai sus, s-ar fi ajuns la o nejustificată a acestuia raportat la persoanele care s-au pensionat după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și cei ce s-au pensionat anterior, îndeplinind aceleași criterii, astfel că instanța de fond nu a interpretat greșit dispozițiile legale ci dimpotrivă, criticile fiind neavenite.

Cât privește aplicarea unui stagiu de cotizare de 25 de ani, acest aspect s-a dispus în baza articolului 3 aliniatele 1, 4, 5 din Legea nr. 226/2006, anexa 4 din Legea nr. 19/2000, iar referitor la care decizie a fost contestată, data de la care se acordă drepturile dispuse, din analiza dosarului de fond se reține că aceasta a fost decizia cu nr. -/30.11.2005 – fila 6 dosar fond, însă data acordării drepturilor se impune a fi menționată în sentință ca fiind, conform articolului 169 aliniatul 3 din Legea nr. 19/2000, luna următoare celei în care s-a solicitat recalcularea, astfel că drepturile se impune a fi acordate doar din 01.07.2008, acțiunea fiind înregistrată cu data de 01.07.2008 – fila 1 dosar fond, drepturile fiind solicitate intimatei încă din luna iunie 2008 conform adeverinței nr. 70670/12.06.2008 (fila 3 dosar fond).

Așadar, criticile aduse de recurent soluției pronunțată de instanța de fond sunt neîntemeiate, deoarece drepturile recalculate în baza Legii nr. 226/2006 pot fi acordate doar după apariția acestei legi, respectiv de la data solicitării arătată anterior.

Cu privire la recursul CASEI JUDEȚENE DE PENSII B, față de considerentele expuse, hotărârea este greșită doar sub aspectul datei de emitere a deciziei, respectiv a datei de la care operează recalcularea pensiei, recursul fiind neîntemeiat în ceea ce privește stabilirea stagiului complet de cotizare utilizat la stabilirea punctajului mediu anual, corect fiind reținut de către instanța de fond 25 de ani față de 30 cum susține recurenta, în aplicarea Legii nr. 226/2006 susmenționată, activitatea desfășurată de contestator ca mecanic de locomotivă în cadrul siguranței circulației regăsindu-se în anexa 1 punctul 7 acestui act normativ.

Așa cum s-a reținut mai sus, doar în ceea ce privește data acordării acestor drepturi de pensie stabilite cu stagiul complet de cotizare de 25 de ani se impune a fi modificată sentința sus menționată, întrucât, astfel cum am arătat, conform articolului 169 aliniatul 3 din Legea nr. 19/2000, lege în temeiul căreia a fost emisă Legea nr. 226/2006, drepturile de pensie se acordă din luna următoare celei în care s-a solicitat recalcularea. Din adresa nr. 70670/12.06.2008 (fila 3 dosar fond) emisă de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B reiese că contestatorul a depus cerere de recalculare a pensiei la o dată anterioară emiterii acestei adrese, astfel încât drepturile stabilite prin sentința recurată se vor acorda începând cu 01.07.2008

Față de considerentele expuse, în baza articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, instanța de recurs conform articolului 312 aliniatul 1 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul declarat de Casa Județeană de Pensii B, va modifica în parte sentința recurată în sensul că drepturile stabilite prin sentința recurată se vor acorda începând cu 01.07.2008, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, respingându-se ca nefondat recursul declarat de contestatorul.

Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza articolului 312 aliniat 1, combinat cu articolele 296 și 316 Cod procedură civilă,

ADMITE ca fondat recursul civilintrodus de recurentul contestator, cu domiciliul în O- județul B și de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, cu sediul în O- județul B, împotriva sentinței civile nr. 1077/LM/2008 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:

Drepturile de pensie stabilite se acordă începând cu data de 01.07.2008.

Menține restul dispozițiilor ale sentinței recurate.

RESPINGE ca nefondat recursul civilintrodus de recurentul .

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică de azi, 13 aprilie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

– – – – – – – –

decizie:GM/ 22.04.2009

Complet fond: Fl.

în 2 ex.: /23.04.2009